Publicat: 27 Octombrie, 2020 - 13:59
Share

Sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis Curţii Constituţionale marţi, 27 octombrie a.c., o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.

Vă prezentăm textul integral al sesizării:

Bucureşti, 27 octombrie 2020

Domnului VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE

asupra

Legii pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006

La data de 8 octombrie 2020, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Actul normativ, în forma transmisă la promulgare, modifică art. 28 lit. b) din Legea nr. 407/2006, în sensul reducerii termenului de stagiatură de la un an la 6 luni, pentru solicitantul care intenţionează să dobândească permis de vânătoare permanent, sub îndrumarea organizaţiei vânătoreşti care gestionează cel puţin un fond cinegetic şi completează alin. (1) al art. 33 al aceluiaşi act normativ introducând un nou mijloc de practicare a vânătorii, şi anume cu păsări de pradă.

Prin modul în care a fost adoptată însă, precum şi prin conţinutul normativ, legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 din Constituţie, pentru motivele expuse în continuare.

1. Încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 din Constituţie

Conform fişelor legislative înregistrate pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor, respectiv a Senatului, iniţiativa legislativă intitulată "Lege pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 ", iniţiată de 9 deputaţi şi senatori PNL, PSD, ALDE, PMP, precum şi de 4 senatori neafiliaţi, viza modificarea art. 13, art. 131 şi art. 39 din Legea nr. 407/2006.

În data de 10 iunie 2020, Senatul, în calitate de primă Cameră competentă, a respins propunerea legislativă care, potrivit expunerii de motive a iniţiatorilor, viza procedura de obţinere a despăgubirilor, în cazul prejudiciilor produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, precum şi modalitatea folosirii pe timp de noapte a mijloacelor de vizualizare moderne pentru vânarea speciilor mistreţ, şacal şi vulpe.
Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a eliminat toate dispoziţiile introduse de iniţiatori. Mai mult, a operat modificări ce se îndepărtează de la obiectul avut în vedere de aceştia, modificând durata stagiului pentru dobândirea permisului permanent de vânătoare şi introducând un nou mijloc de practicare a vânătorii, şi anume cu păsări de pradă.

Astfel, analizând parcursul legislativ al legii criticate şi comparând formele acesteia din momentul iniţierii şi de la momentul adoptării, apreciem că legea dedusă controlului este semnificativ modificată de către Camera decizională faţă de forma iniţiatorului şi a primei Camere sesizate.

Drept urmare, textele noi adoptate de Camera Deputaţilor nu au făcut obiectul iniţiativei legislative, iar prima Cameră sesizată nu a avut ocazia să le analizeze, să le dezbată şi să hotărască asupra lor.

Apreciem că, în cazul de faţă, Camera Deputaţilor a realizat modificări şi completări de concepţie a reglementării, ce sunt de natură să determine încălcarea principiului bicameralismului. Astfel, constatăm că în Camera decizională s-au produs modificări şi completări de esenţă faţă de forma iniţiatorului şi, implicit, de forma primei Camere sesizate.

În cazul de faţă, Camera Deputaţilor, adoptând în calitate de Cameră decizională Legea pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, a sustras dezbaterii şi adoptării primei Camere sesizate modificările şi completările care vizează aspecte importante ale legii, precum condiţiile de obţinere a permisului de vânătoare permanent şi modul de practicare a vânătorii, ceea ce contravine art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie.
În forma adoptată, Legea pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 nesocoteşte principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament.

Art. 75 din Legea fundamentală stabileşte competenţe de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie pe cea de Cameră decizională. Ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră. Acest articol a introdus, după revizuirea şi republicarea Constituţiei României în octombrie 2003, soluţia obligativităţii sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră, de reflecţie, a Senatului sau, după caz, a Camerei Deputaţilor şi, pe cale de consecinţă, reglementarea rolului de Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului şi, pentru alte materii, a Camerei Deputaţilor, tocmai pentru a nu exclude o Cameră sau alta din mecanismul legiferării.

Curtea Constituţională a statuat că principiul bicameralismului izvorăşte din art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie. În jurisprudenţa constituţională au fost stabilite două criterii esenţiale (cumulative) pentru a se determina cazurile în care în procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Chiar dacă aplicarea acestui principiu nu poate deturna rolul de Cameră de reflecţie al primei Camere sesizate (Decizia nr. 1/2012), legiuitorul trebuie să ţină cont de limitele impuse de principiul bicameralismului. În Decizia nr. 624/2016, Curtea Constituţională a arătat că în Camera decizională se pot aduce modificări şi completări propunerii legislative, dar Camera decizională "nu poate însă modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator".

Mai mult, prin Decizia nr. 190/2020, Curtea Constituţională a statuat că în analiza respectării acestui principiu "trebuie avute în vedere următoarele: (a) scopul iniţial al legii, în sensul de voinţă politică a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de concepţie originară a actului normativ; (b) dacă există deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului; (c) dacă există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului".

De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 472/2008, că: "Dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului nostru bicameral. Aşadar, modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului (...) şi a competenţelor stabilite pentru cele două Camere, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală".

Aplicând aceste considerente dezvoltate de Curtea Constituţională în cauza de faţă, reţinem că scopul iniţial al legii a fost cel de a simplifica şi debirocratiza procedurile de acordare a despăgubirilor, în cazul prejudiciilor produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către animalele sălbatice din speciile de faună de interes cinegetic. Cu toate acestea, dispoziţiile iniţiatorului au fost eliminate, introducându-se dispoziţii ce modifică durata stagiului pentru dobândirea permisului permanent de vânătoare şi introduc un nou mijloc de practicare a vânătorii, şi anume cu păsări de pradă, aspecte fără legătură cu scopul iniţial al legii.
De asemenea, modificările realizate prin intermediul celor 12 amendamente adoptate de Camera decizională reprezintă deosebiri majore, de conţinut faţă de forma iniţiatorului, acest lucru fiind cu atât mai mult valabil cu cât Senatul, în calitate de Cameră de reflecţie a respins legea în discuţie.

Nu în ultimul rând, modificările operate de Camera decizională au determinat şi o configuraţie semnificativ diferită, forma iniţiatorului cuprinzând trei articole, dintre care primul avea un număr de 6 puncte, iar forma adoptată de Camera decizională cuprinde un articol unic cu două puncte, ceea ce dovedeşte că şi acest criteriu este îndeplinit în analiza încălcării principiului bicameralismului.

Totodată, prin Decizia nr. 624/2016, Curtea Constituţională a statuat că art. 75 alin. (3) din Constituţie, prin folosirea sintagmei "decide definitiv" cu privire la Camera decizională, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca proiectul sau propunerea legislativă adoptată de prima Cameră sesizată să fie dezbătut/ă în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări şi completări. Curtea a subliniat că, în acest caz, Camera decizională nu poate însă modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator.

Prin urmare, faţă de modificările substanţiale aduse în Camera decizională, apreciem că legea criticată încalcă principiul bicameralismului, atrăgând neconstituţionalitatea în ansamblu a legii.

2. Încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie

Articolul unic, punctul 2 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, completează art. 33 alin. (1) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, în sensul introducerii unei noi modalităţi de practicare a vânătorii, şi anume cu păsări de pradă.

Menţionăm că în cuprinsul Legii pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, la art. 42 alin. (1) lit. q) se prevede că practicarea vânătorii cu păsări de pradă constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.

În cazul de faţă, legiuitorul nu a respectat dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 24/2000, cu privire la contradictorialitatea dispoziţiilor, deoarece, potrivit reglementării nou introduse, practicarea vânătorii cu păsări de pradă este autorizată, însă, conform dispoziţiilor în vigoare, practicarea vânătorii cu păsări de pradă constituie infracţiune de braconaj.

Astfel, în cazul intrării în vigoare a legii deduse controlului de constituţionalitate, în acelaşi act normativ se vor afla două dispoziţii contradictorii, aspect ce conduce la imposibilitatea aplicării legii, cu privire la modalitatea de practicare a vânătorii cu păsări de pradă.

Prin Decizia nr. 26/2012, Curtea Constituţională a statuat că existenţa unor soluţii legislative contradictorii şi anularea unor dispoziţii de lege prin intermediul altor prevederi cuprinse în acelaşi act normativ conduce la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei, aducându-se atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Totodată, potrivit celor reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, o reglementare contradictorie încalcă standardele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Prin urmare, articolul unic, punctul 2 al legii criticate, nu îndeplineşte cerinţele privind calitatea şi previzibilitatea legii, încălcând dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Mai mult, în lipsa definiţiei sintagmei "păsări de pradă", precum şi a modalităţii de desfăşurare a vânătorii cu păsări de pradă, apreciem că norma nou introdusă are un conţinut neclar, aspect ce contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea normei juridice, deoarece generează imprevizibilitate şi neclaritate prin utilizarea unei sintagme cu o largă semnificaţie, fără a o explicita. Potrivit art. 48 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, "Dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent".

În jurisprudenţa sa constantă în materie, Curtea Constituţională a statuat că una dintre dimensiunile principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. De aceea, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 903/2010, Decizia nr. 743/2011, Decizia nr. 1/2012, Decizia nr. 447/2013, Decizia nr. 1/2014, Decizia nr. 61/2018).

Prin urmare, intervenţia legislativă în discuţie contravine prevederilor art. 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă ce interzic contradictorialitatea normelor în cuprinsul actelor normative, prevederilor art. 48 alin. (3) din acelaşi act normativ ce impun definirea unor termeni folosiţi cu un alt sens decât cel obişnuit şi încalcă exigenţele privind calitatea legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, aşa cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 este neconstituţională, în ansamblu.

PREŞEDINTELE ROMANIEI
KLAUS-WERNER IOHANNIS

Departamentul Comunicare Publică

Tag-uri Nume: