29 septembrie 2022

Sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii privind despăgubirea românilor pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa

Scales of Justice, Lady Justice, law library concept, Law books in the background.

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în vederea finalizării procedurilor administrative de soluţionare a cererilor aflate pe rolul comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi a Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 şi pentru modificarea unor acte normative

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trimis Curţii Constituţionale joi, 21 iulie 2022, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în vederea finalizării procedurilor administrative de soluţionare a cererilor aflate pe rolul comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi a Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 şi pentru modificarea unor acte normative.

Vă prezentăm textul integral al sesizării:

Bucureşti, 21 iulie 2022

Domnului MARIAN ENACHE
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE

asupra

Legii privind stabilirea unor măsuri în vederea finalizării procedurilor administrative de soluţionare a cererilor aflate pe rolul comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi a Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 şi pentru modificarea unor acte normative

În data de 4 iulie 2022, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea privind stabilirea unor măsuri în vederea finalizării procedurilor administrative de soluţionare a cererilor aflate pe rolul comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi a Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 şi pentru modificarea unor acte normative (PL-x nr. 400/2021, respectiv L nr. 211/2021).

Propunerea legislativă a fost iniţiată cu scopul de a reglementa o serie de măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procedurilor administrative de soluţionare a cererilor aflate pe rolul comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, respectiv a Legii nr. 290/2003. Aceasta a fost adoptată tacit de Senat, ca urmare a depăşirii termenului de adoptare, potrivit art. 75 alin. (2) teza a III-a din Constituţia României, în data de 20 septembrie 2021 şi, ulterior, adoptată cu modificări şi completări de Camera Deputaţilor, Cameră decizională.

Prin conţinutul său normativ, precum şi prin procedura de adoptare, considerăm că legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine unor principii constituţionale, precum cele referitoare la principiul bicameralismului sau principiul legalităţii, şi în consecinţă încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţia României, pentru motivele dezvoltate în cele ce urmează.

În urma adoptării tacite de Senat, propunerea legislativă a fost adoptată de Camera Deputaţilor, cu un număr de 36 de amendamente admise, în urma raportului comun al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Printre modificările aduse de Camera Deputaţilor se numără şi modificarea şi completarea a două noi acte normative, respectiv Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv Legea nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi onshore de adâncime, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin modificările aduse în Camera decizională referitoare la introducerea art. 12 şi art. 13 din lege, apreciem că legiuitorul a nesocotit principiul securităţii juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi principiul bicameralismului prevăzut de art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie.

În primul rând, în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că reglementarea prin acelaşi act normativ a unor domenii distincte, fără nicio legătură între ele contravine normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 14 – intitulat „Unicitatea reglementării în materie” – din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora „Reglementările […] având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ” [alin. (1)], iar „un act normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act” [alin. (2)]. (Decizia 214/2019, par. 44).

În cazul de faţă, domeniul acordării de compensaţii cetăţenilor români în baza Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 2390/2003, cel privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi, respectiv cel privind măsurile de implementare a operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi onshore de adâncime nu sunt conexe, ci vizează scopuri diferite, astfel că reglementarea lor „impietează asupra unicităţii reglementării în materie, ca exigenţă a tehnicii legislative”.

Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesară (Decizia nr. 732/2014, Decizia nr. 30/2016). În jurisprudenţa menţionată a instanţei constituţionale, s-a statuat că reglementarea adoptată cu nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice, argumente aplicabile mutatis mutandis şi cazul legii deduse controlului de constituţionalitate.

Astfel, prin modificările şi completările care nu se circumscriu reglementărilor avute în vedere de prima Cameră sesizată, identică cu forma iniţiatorului, apreciem că extinderea sferei de reglementare a legii şi modificarea scopului şi domeniului său de aplicare contravin art. 1 alin. (5) din Constituţie în dimensiunea sa referitoare la previzibilitatea legii şi al principiului securităţii juridice.

În al doilea rând, apreciem că prin modificările şi completările aduse în Camera Deputaţilor, Cameră decizională, se încalcă principiul bicameralismului, întemeiat pe dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie.

Principiul bicameralismului a fost dezvoltat de Curtea Constituţională printr-o solidă şi constantă jurisprudenţă, relevante fiind, în acest sens, Decizia nr. 710/2009, Decizia nr. 413/2010 şi Decizia nr. 1.533/2011. În această jurisprudenţă, Curtea a stabilit două criterii esenţiale (cumulative) pentru a se determina cazurile în care prin procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Chiar dacă aplicarea acestui principiu nu poate deturna rolul de Cameră de reflecţie a primei camere sesizate (Decizia nr. 1/2012), legiuitorul trebuie să ţină cont de limitele impuse de principiul bicameralismului. În Decizia nr. 624/2016, Curtea Constituţională a arătat că în Camera decizională se pot aduce modificări şi completări propunerii legislative, dar Camera decizională „nu poate însă modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator”.

De asemenea, în Decizia nr. 62/2018, Curtea Constituţională a arătat că „trebuie avut în vedere (a) scopul iniţial al legii, în sensul de voinţă politică a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de concepţie originară a actului normativ; (b) dacă există deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului; (c) dacă există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului”. Potrivit jurisprudenţei instanţei constituţionale, evaluarea încălcării principiului bicameralismului „presupune raportarea la criterii nu atât de natură cantitativă (…), cât, mai cu seamă, de natură calitativă, de substanţă a reglementării” (Decizia nr. 3/2021).

În privinţa primului element, după cum se poate observa şi din expunerea de motive a propunerii legislative şi din forma iniţiatorilor, identică cu forma adoptată tacit de Senat, propunerea a fost iniţiată cu scopul accelerării şi finalizării unor proceduri administrative de soluţionare a cererilor aflate pe rolul comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sau a Legii nr. 290/2003.

Aşadar, având un scop precis determinat şi limitat la deblocarea unor situaţii privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români în baza celor două acte normative, expunerea de motive menţionează necesitatea intervenţiei asupra celor două acte normative.

Prin raportare la cel de-al doilea element, şi anume, existenţa unor deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, prin raportul comun al comisiilor desemnate în calitate de comisii de fond în Camera Deputaţilor, au fost adoptate peste 30 de amendamente, deosebirile substanţiale fiind cele referitoare la reglementarea unor măsuri în două noi domenii, cu un impact semnificativ.

Senatul a adoptat tacit legea dedusă controlului de constituţionalitate. În forma adoptată de Camera Deputaţilor, legea a fost completată cu reglementarea a două domenii noi, neavute în vedere de iniţiatori, domenii care nu erau vizate de scopul legii şi raţiunea pentru care aceasta a fost fundamentată.

Astfel, potrivit art. 12 din lege, alineatul (6) al articolului 18 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: „(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), este permisă schimbarea destinaţiei spaţiilor verzi în vederea realizării unor lucrări strict definite de utilitate publică, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, cu completările ulterioare, altele decât cele privind construcţiile locuinţelor sociale, obiectivelor sociale de învăţământ, protecţie şi asistenţă socială, organizaţiilor neguvernamentale, precum şi administraţiei publice şi autorităţilor judecătoreşti”. Prin modificarea art. 18 alin. (6) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, este extinsă sfera de aplicare a normei care prevede, în mod excepţional, posibilitatea schimbării destinaţiei unor spaţii verzi pentru realizarea unor lucrări.

Totodată, potrivit art. 13 din legea supusă controlului de constituţionalitate, Legea nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi onshore de adâncime, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: „1. La alineatul (3) al articolului 21, literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins: ‘b) majorarea cotelor procentuale de redevenţă petrolieră sau modificarea pragurilor de producţie brută aferente acestor cote, stipulate în fiecare acord petrolier la data de 1 septembrie 2022, sau modificarea bazelor de impozitare ori a metodei de calcul al redevenţelor petroliere datorate la data de 1 septembrie 2022 pentru operaţiuni petroliere de exploatare a petrolului din zăcămintele petroliere, reglementate de Legea nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare; c) majorarea cotelor, modificarea bazelor de impozitare sau a metodei de calcul al oricăruia dintre impozitele, taxele şi contribuţiile aplicabile la data de 1 septembrie 2022, exclusiv sectorului petrolier’; 2. Articolul 18 se modifică şi va avea următorul cuprins: ‘Art. 18. – Titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi/sau onshore de adâncime aflate în curs de executare li se aplică, pe toată perioada derulării acestora, regimul de redevenţe şi regimul fiscal specific aplicabil activităţilor de explorare, dezvoltare, exploatare şi abandonare existente la data de 1 septembrie 2022’.”

Prin modificările introduse de art. 13 din legea supusă controlului de constituţionalitate, sunt devansate termenele prevăzute în Legea nr. 256/2018 referitoare la exploatările offshore pentru modificarea regimului de redevenţe şi a regimului fiscal specific aplicabil activităţilor de explorare, dezvoltare, exploatare şi abandonare. Astfel, modificarea regimului de redevenţe şi regimului fiscal poate fi realizată prin raportare la regimul aplicabil la data de 1 septembrie 2022.

Apreciem că aceste modificări realizate la nivelul Camerei Deputaţilor au condus la adoptarea unei forme a legii cu deosebiri substanţiale de conţinut juridic, în sensul dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale anterior amintită.

Cu privire la cel de-al treilea element prin raportare la care instanţa constituţională analizează respectarea principiului bicameralismului şi anume, dacă există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, observăm că forma adoptată de Camera Deputaţilor cuprinde articole suplimentare faţă de forma iniţiatorilor şi a Senatului, norme ce vizează domenii fără o conexiune cu obiectul iniţial de reglementare şi cu un impact semnificativ asupra celor două noi domenii. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut existenţa unei configuraţii semnificativ diferită chiar şi în situaţia în care o propunere legislativă adoptată de camera de reflecţie cuprindea un articol, iar forma adoptată de camera decizională cuprindea două articole (Decizia nr. 62/2018).

Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa recentă, prin „modificări şi completări care nu se circumscriu reglementărilor avute în vedere de prima Cameră sesizată” sau prin „extinderea sferei de reglementare a legii şi modificarea scopului şi domeniului său de aplicare (…)” se conferă legii o nouă structură şi configuraţie, diferită de forma adoptată de prima Cameră sesizată – Senatul (Decizia nr. 100/2021, par.32).

Prin raportare la aceste considerente, apreciem că legea dedusă controlului de constituţionalitate încalcă, prin modul său de adoptare, principiul bicameralismului prevăzut de art. 61 alin. (2) din Legea fundamentală, această încălcare atrăgând consecinţa neconstituţionalităţii legii în ansamblul său.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea privind stabilirea unor măsuri în vederea finalizării procedurilor administrative de soluţionare a cererilor aflate pe rolul comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi a Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 şi pentru modificarea unor acte normative este neconstituţională.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS-WERNER IOHANNIS

Departamentul Comunicare Publică

Sursa foto Pixabay