Publicat: 5 Februarie, 2014 - 10:48
Nu e aşa – zice directorul general al Romsilva, Adam Crăciunescu

În pană de subiecte (Hala Matache a trecut în… istorie), activiştii civici au pus mâna pe un nou subiect: genocidul zimbrilor!

Surse anonime au lansat pe piaţă zvonul că, prin rezervaţii, pădurarii au început să împuşte zimbrii, animalul emblematic al istoriei noastre. Ca la un semn s-au ridicat la luptă organizaţiile şi fundaţiile preocupate de soarta zimbrilor.

Animalul acesta dispăruse demult de pe meleagurile noastre. Abia în 1958 au fost importate câteva exemplare din Polonia care, în 50 de ani, s-au tot înmulţit depăşind astăzi suta de exemplare. Acestea trăiesc în perimetre împrejmuite în trei locaţii – Haţeg, Bucşani şi Neamţ – iar suprafeţele care le-au fost acordate nu mai sunt suficiente. De la această situaţie au pornit discuţiile, în care unii şi-au dat cu părerea că exemplarele supranormative ar trebui împuşcate – cum se întâmplă în Polonia, unde pădurarii câştigă bani buni pe seama trofeelor rare, câte 10-12 pe an.

La noi, însă, precizează directorul general Romsilva, Adam Crăciunescu – există o lege care interzice acest lucru. Aşa că nici nu se pune problema. Se pune însă problema exemplarelor vârstnice sau bolnave. Acestea trebuiesc extrase, prezentând riscuri epidemice – tot în Polonia au început să apară cazuri de tuberculoză la zimbri. Dar, ca să nu mai iasă vorbe aiurea, directorul general intenţionează ca, înainte de a se lua vreo măsură, să se organizeze o dezbatere cu factorii implicaţi sau interesaţi, care ar putea avea loc cu prilejul Zilei Pădurii.

Până atunci nimeni nu se va apuca să împuşte zimbrii, ba dimpotrivă: s-au născut recent şi vreo doi pui. “Afacerea” zimbrilor e una costisitoare – 1600 de euro costă anual întreţinerea unui exemplar. Şi o altă problemă: numărul masculilor e deja prea mare – raportul normal este de 1 la 5 – şi există riscul unor bătălii care se pot solda cu moartea unuia dintre competitori… neîmpuşcaţi!