Publicat: 18 Octombrie, 2019 - 09:33

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la ediţia a VII-a a Simpozionului Naţional cu privire la dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, cu tema Ordinea fundamentală a universului şi ideologiile relativiste actuale. Repere ale Tradiţiei iudeo-creştine valorificate în dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, Cluj-Napoca, 17-20 octombrie 2019.

Iisus Hristos, Lumina lumii şi Raţiunea creatoare a raţionalităţii universului

În contextul societăţii informaţionale de astăzi, implicaţiile rezultatelor cercetării ştiinţifice din diferite domenii sunt tot mai pronunţate şi vizibile, inclusiv pentru publicul larg. Autoritatea ştiinţei nu este considerabilă doar în plan epistemologic, ci mai ales prin aplicaţiile practice ale rezultatelor ştiinţifice, viaţa în plan personal şi comunitar a omului de astăzi fiind influenţată semnificativ la nivelul existenţei cotidiene de ştiinţele şi tehnologiile contemporane. Într-un asemenea cadru, familiarizarea cu tendinţele actuale din diferite arii de cercetare ştiinţifică şi înţelegerea semnificaţiilor unor rezultate relevante din ştiinţă reprezintă un argument considerabil pentru a da o mărturie despre specificitatea credinţei într-o societate cu o mentalitate structurată tot mai mult de logica încrederii doar în propriile puteri, de încrederea exclusivă în forţa ştiinţei şi a aplicaţiilor sale tehnologice. A mărturisi Adevărul Evangheliei despre Univers şi despre vocaţia omului în societatea informaţională de astăzi presupune curajul de a nu deveni prizonierii unor opinii impuse ideologic prin mediile tehnologice actuale, în care există riscul cultivării echivalenţei dintre informaţie şi cunoaştere. A fi conectat la surse de informaţii, a fi updatat cu ultimele achiziţii în plan informaţional nu înseamnă în mod necesar dobândirea unei cunoaşteri care vizează esenţa şi integralitatea realităţii cercetate, întrucât informaţia succesivă reprezintă ceva parţial şi relativ adică o etapă într-un demers epistemologic.

Din nefericire, la nivelul opiniei publice, adesea se întâlneşte o percepţie eronată cu privire la relaţia dintre credinţă şi raţiune, dintre teologie şi ştiinţă, ca fiind antagonice, desigur, o percepţie marcată de accente ideologice şi polemice. Atunci când ideologia confiscă şi deturnează rezultate din ştiinţă, interpretându-le într-o cheie ideologică, se ajunge la o distorsionare a relaţiei dintre teologie şi ştiinţă. În context internaţional există numeroase demersuri şi lucrări corelative relaţiei dintre teologie, filosofie şi ştiinţă. Ne bucurăm că şi în contextul românesc, mai ales în ultimele două decenii au fost realizate mai multe proiecte şi activităţi menite să realizeze şi să cultive o conştiinţă a dialogului, articulată în domeniul relaţiei dintre teologie, filosofie şi ştiinţă. Printre acestea se numără organizarea unui Simpozion Naţional cu privire la dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, cu participarea unor profesori şi cercetători reprezentativi din domeniile menţionate.

Apreciem continuitatea organizării unui asemenea Simpozion Naţional şi ne bucurăm că ediţia a VII-a se desfăşoară la Cluj-Napoca, întrucât cooperarea dintre Patriarhia Română, Universitatea din Bucureşti şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi poate fi valorificată şi în alte centre universitare. Totodată, ne exprimăm aprecierea pentru implicarea Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, a Universităţii Babeş-Bolyai şi a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca în organizarea ediţiei de anul acesta a Simpozionului Naţional. Aceste instituţii, în cooperare cu Centrul de Dialog şi Cercetare în Teologie, Filosofie şi Ştiinţă al Universităţii din Bucureşti şi cu Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă din Iaşi au făcut posibilă realizarea acestei ediţii a Simpozionului.

Tema ediţiei a VII-a a Simpozionului Naţional cu privire la dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, intitulată Ordinea fundamentală a universului şi ideologiile relativiste actuale. Repere ale Tradiţiei iudeo-creştine valorificate în dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, este de mare actualitate. Din perspectiva Tradiţiei Bisericii, raţionalitatea profundă a lumii întemeiată prin Logosul dumnezeiesc exprimă faptul că fundamentele realităţii universului sunt date, nu construite sau inventate de om. Cercetările fundamentale din matematică, din fizica teoretică, precum şi din alte arii ale cercetării evidenţiază fundamentele realităţii, observându-se simetrii ale unei ordini profunde a lumii, manifestate printr-o ierarhie a creaţiei şi a existenţei, imposibil de cuprins şi de exprimat printr-o logică autonomă, imanentă, de tip analist. Abordarea temei Simpozionului Naţional din perspectivă teologică, filosofică şi ştiinţifică ar putea evidenţia profunzimea şi coerenţa gândirii simbolice (unificatoare), specifice Tradiţiei biblice şi patristice, care subliniază constant relaţia tainică dintre creaţie şi Creator.

Mai multe cercetări din diferite domenii de vârf ale cercetării ştiinţifice actuale indică o ordine profundă, o raţionalitate adâncă a lumii, o frumuseţe a universului, acestea neputând fi exprimate şi cuantificate exclusiv printr-o logică de tip analitic. Lumea este asumată ca taină şi raţiunea intuitivă a omului contemplă raţiunile lumii, dezvoltându-se o atitudine de uimire în faţa complexităţii şi ordinii creaţiei. Această raportare este favorabilă deschiderii către perspectiva teologică ce afirmă asumarea lumii ca dar dumnezeiesc, ca limbaj nonverbal, simbolic, prin care omul este chemat să cultive comuniunea cu Dumnezeu, Creatorul universului, cu semenii şi cu întregul univers. Tradiţia patristică, în special Sfântul Maxim Mărturisitorul, îl indică pe om ca inel de legătură între Dumnezeu şi lume, ca un preot al creaţiei, chemat să sesizeze ordinea şi frumuseţea, dar şi să le sporească prin viaţa şi lucrările sale. Ordinea, diversitatea şi frumuseţea lumii devin un temei pentru cultivarea relaţiei omului cu Dumnezeu, cu natura şi cu semenii.

Părintele Dumitru Stăniloae sintetizează tradiţia filocalică şi patristică, arătând că raţiunea omului, transfigurată prin viaţă duhovnicească, a cultivării relaţiei omului cu Dumnezeu Creatorul, poate contempla raţiunile lumii, sesizând ordinea ei profundă şi raportându-le pe toate la Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care este Raţiunea creatoare şi împlinitoare a tuturor raţiunilor lumii. Dacă ne raportăm la realităţile materiale în mod egoist şi posesiv, alipindu-ne exclusiv de cele limitate şi trecătoare, pierdem libertatea cunoaşterii reale a lumii. Însă, dacă ne împărtăşim de experienţa duhovnicească şi liturgică a Bisericii, mintea dobândeşte o capacitate de a vedea sensurile şi raţiunile dumnezeieşti netrecătoare, lumea devenind un mediu de manifestare a luminii lui Hristos.

În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae afirmă: "Lumea şi viaţa din ea rămân ca un mediu posibil pentru a-L face pe Hristos străveziu; şi prin ele se poate comunica omului, care crede în El, Lumina lumii, sensul ei. Pentru acel om Hristos devine lumină a lumii şi a vieţii, descoperind valoarea reală a lumii şi a vieţii în ea, dar numai pentru că Hristos aduce lumii şi vieţii omului în ea o valoare pe care nici lumea, nici omul nu o au în ele înseşi, ci sunt doar capabile să o primească. (...) Pentru omul care L-a cunoscut pe Hristos ca Lumină a lumii, ca Adevăr din care sunt toate şi spre care sunt duse toate, lumea (materială n.n.) nu reprezintă ultimul adevăr, iar cei care consideră întunericul unei culturi atee drept lumină rămân într-o veşnică sărăcie sau moarte".

Avem convingerea că prin sesizarea raţionalităţii profunde a universului, adică prin vederea raţionalităţii dumnezeieşti a creaţiei, nu doar că se dezvoltă o viziune unificatoare asupra universului, ci se intensifică şi o relaţie de comuniune între oameni angajaţi onest în căutarea şi mărturisirea adevărului profund al cercetării ştiinţifice, atât prin cunoaşterea teologică şi cercetarea ştiinţifică, dar şi prin reflecţia filosofică. În felul acesta dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă nu rămâne în sfera unei abordări obiective de tip impersonal, ci devine şi expresia unor legături interpersonale, dobândind astfel trăsăturile unei lucrări comunionale, de adunare sintetică a demersurilor distincte. În această perspectivă, ediţia a VII-a a Simpozionului Naţional referitor la dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă poate contribui şi la întărirea conştiinţei eclesiale şi sociale în acest domeniu, cultivându-se astfel şi dimensiunea creatoare, mărturisitoare şi edificatoare a dialogului între instituţii diferite, nu doar expunerea unor informaţii, chiar dacă acestea pot fi fascinante la nivel intelectual.

Apreciem tematica acestui Simpozion Naţional, îi felicităm pe organizatori şi ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să binecuvinteze pe toţi participanţii la lucrările acestuia, dăruindu-le bucuria cultivării unui dialog benefic între teologie, filosofie şi ştiinţă.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Tag-uri Nume: 

Tag-uri Institutii: