Publicat: 19 Martie, 2018 - 14:38

După ce v-am prezentat articol cu articol, tot ce înseamnă Rezoluţia 2199/ 17 iunie 2010 a Parlamentului European şi care după publicare a devenit obligatorie pentru toate statele membre, a fi implementată intr- o lege specială care să privească apărătorii drepturilor omului.

A venit momentul să dau publicităţii- Proiectul legii apărătorilor Drepturilor Omului, aflat de altfel în dezbaterea Parlamentului României, prin bunăvoinţa fostului Preşedinte al Comisiei drepturilor omului, culte şi minorităţi, domnul PĂUN Nicolae, dar care din păcate a eşuat cu  mentalităţi totalitare ale Preşedintelui Băsescu Traian şi a Prim-ministrului BOC Emil care au respins-o brutal, acest proiect PDL-ul de la vremea respectivă având majoritatea parlamentară.

O voi face în următorul episod:

EPISODUL II

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

 

Capitol I

Dispoziţii generale

 

Art.1. - Prezenta lege reglementează garantarea protecţiei apărătorilor drepturilor omului, a căror activitate are scopul de a monitoriza şi verifica respectarea drepturilor civile şi politice, în conformitate cu tratatele internaţionale şi europene la care România este parte.

 

Art. 2 – (1) În sensul prezentei legi, apărătorii drepturilor omului sunt persoanele, grupurile sau organizaţiile neguvernamentale care au ca unic scop şi activitate promovarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Sunt fiinţe umane care au îndeplinit vârsta de 16 ani şi se angajează să militeze pentru afirmarea drepturilor omului, pentru realizarea păcii şi justiţiei mondiale prin mijloace nonviolente, pentru excluderea din viaţa şi practica socială din România, UE ca şi din întreaga lume a violenţei şi abuzurilor, încălcăriilor drepturilor sacre ale omului, a tuturor formelor prin care este afectată viaţa, sănătatea, statul social, proprietatea, intimitatea persoanelor, indiferent de rasă, sex, cetăţenie sau în funcţie de  profesie pe care o au, religie sau avere. Apărătorii drepturilor omului nu pot face parte din organizaţii, partied sau grupări de extremă dreaptă sau stangă prin care să poată promova idei extremist, xenophobe, iredentiste, naţionaliste, separatiste, rasiste şi să producă discriminări proclamând totodată folosirea mijloacelor violente şi a forţei, ca arme politice.

(2) Organizaţiile neguvernamentale care au activitate  în domeniul protecţiei drepturilor omului au calitate procesuală activă în toate procesele, penale, civile, comerciale şi de contencios administrative în favoarea legii si vor reprezenta petenţii în procese de câte ori  le este solicitată asistenţa juridică având ca obiect încălcarea drepturilor omului sau a unui act de discriminăre.

(3) Activităţile apărătorilor drepturilor omului sunt:

a) promovare drepturilor omului utilizaand resursele media si actiunile directe

b. evidenţierea în spaţiul public a încălcărilor drepturilor omului;

c) susţinerea victimelor încălcărilor prin acordarea de asistenţă juridică, psihologică, medicală sau de altă natură;

d) demersuri pe lângă instituţiile statului pentru înlăturarea deficienţelor instituţionale care afectează respectarea drepturilor omului

e) sprijinirea instituţiilor statului pentru adoptarea de măsuri legislative privind promovarea şi protejarea  drepturilor omului.

f. sprijinirea actiunii de adaptarea legislaţiei naţionale la noile legislaţii internaţionale şi corelarea ei cu ultemile reglementări ale UE în materia apărătorilor drepturilor omului.

(4) Apărătorii drepturilor omului îşi desfăşoară activitatea conform Codului Deontologic al acestora.

 

Art.3 - (1) Protecţia apărătorilor drepturilor omului, reprezintă responsabilitatea statului român şi se realizează numai în condiţiile legii, cu respectarea principiului libertăţii de exprimare a acestora cu privire la politicile şi acţiunile guvernamentale în domeniu.

(2) a) Protecţia apărătorilor drepturilor omului prin prezenta lege este acordată pentru a preveni  atacurile fizice, abuzurile juridice şi anchetele abuzive la care pot fi supuşi aceştia - inclusiv prin excesul de zel al organelor statului care, adoptând măsuri de securitate sporite, sub pretextul luptei împotriva terorismului, a siguranţei naţionale şi securităţii publice şi a criminalităţii organizate sau a corupţiei - de natură a le împiedica acţiunea de monitorizare efectivă a drepturilor omului;

b) protecţia şi protejarea apărătorilor drepturilor omului se realizează prin acordarea unei protecţii speciale similara imunităţii diplomatice conform, Convenţiei de la Viena 1961 privind relaţiile diplomatice , ulterior intrată în vigoarela 24 aprilie 1964; cu măsurile legislative juridice administrative şi alte măsuri instituţionale, si în conformitate cu Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a Rezoluţiei 2199 din 17.06.2010 a UE privind drepturile şi responsabilităţile indivizilor, grupurilor şi organelor societăţii de promovare şi de protejare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale universal recunoscute

  (3). Protecţia apărătorilor drepturilor omului prin prezenta lege este acordată pentru a prevenii atacuri fizice, abuzuri juridice şi anchete comandate politic, prin care să fie împiedicată acţiunea efectivă a apărătorilor drepturilor omului, consideraţi a presta o activitatea inoportună, şi care prin excesul de zel al organelor statului care adoptând măsuri de securitate sporită sub pretextul luptei împotriva terorismului a siguranţei şi securităţii publice şi naţionale, a criminalităţii organizate sau a coruptiei împiedică această activitate.

 Art. 4 Statul - prin autorităţile sale - este obligat:

  1. să asigure recunoaşterea vizibilă a apărătorilor drepturilor omului, prin cooptarea la acţiuni, conferinţe, seminarii pe tematica drepturilor omului, precum şi în procesul de stabilire a priorităţilor privind drepturile omului în contextul dialogurilor şi consultărilor  politice;
  2. să asigure posibilitatea , la cerere, a monitorizarii tuturor instituţiilor statului privind transparenţa şi modul în care sunt cunoscute, aplicate şi respectate drepturile omului  în aceste instituţii în slujba fiinţei umane în folosul unei democraţii cu adevărat consolidate.

c) să pună la dispoziţia apărătorilor drepturilor omului, toate documentele necesare oricărei investigaţii în domeniul drepturilor omului, precum şi în procesul de stabilire a priorităţilor privind drepturile omului în contextul dialogurilor şi consultărilor  politice, în conformitate cu obligatiile internaţionale şi regionale în domeniul drepturilor omului.

d) Statul se obligă conform cerinţelor Rezoluţiei Parlamentului European să iasă din starea de impunitate şi să aducă în faţa justiţiei făptuitorii care comit abuzuri împotriva apărătorilor drepturilor omului, indiferent de poziţia sau funcţia lor în structurile statului, prin intermediul unor proceduri disciplinare, administrative sau penale independente şi eficiente.        

Art. 5 - Angajarea răspunderii apărătorilor drepturilor omului se face în condiţiile legii civile sau penale, după caz, numai după avizul prealabil al Comisiilor juridice şi Comisiilor drepturilor omului, culte şi minorităţi din cele două camera ale Parlamentului Român.                   

Art. 6 - Organizaţiile neguvernamentale pentru apărarea drepturilor omului de utilitate publică, ce au ca unic scop promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, pot deţine, în condiţiile legii, bunuri mobile şi imobile -  care sunt necesare realizării scopului prevăzut în statut. (Va urma)

Topic: 

Format: