30 iunie 2022

Sorin Cîmpeanu – Un vizionar catastrofal

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Începe examenul de bacalaureat și 40.000 de elevi din cei 140.000 nu se prezintă. Aproape o treime reprezintă un eșec în materie de pregătire școlară. Nu este vorba despre 40.000 de rebeli, ci de 40.000 de oameni cu probleme în procesul instructiv-educativ. Rezultatul acesta negru apare pe fondul în care ministrul Educației anunță tot soiul de modificări în procesul educațional. Unele nu sunt definitivate, urmînd a fi scoase abia mai tîrziu din pălăria fostului proiectant în domeniul îmbunătățirilor funciare.

Sorin Cîmpeanu a fost rector al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Nu este treaba mea să-i măsor meritele și contribuțiile pentru care a fost ales și președinte al Consiliului Național al Rectorilor din România (?). A avut și are tot felul de funcții, dar în materie de educație este nesemnificativ, ca să nu spun inexistent. Opera sa nu-l califică în materie. Că a fost lector, conferențiar și profesor la Facultatea de îmbunătățiri funciare este altceva. Acolo, sunt pregătiți specialiști într-un domeniu, nu mai are loc un proces de educație, specialitatea în domeniul îmbunătățirilor funciare neavând nevoie de cea în disciplinele psihopedagogice. Educația este un proces complex, departe de domeniile inginerești.

Rațiunile politice l-au propulsat pe profesorul Sorin Cîmpeanu în fruntea unui minister pe care îl poate mai mult administra decît proiecta pe noi coordonate de progres. Domnia sa ar putea să încerce modelarea pămîntului și mai puțin a celor tineri. Și, cu toate acestea, în mandatul ministrului Sorin Cîmpeanu, au fost anunțate cele mai spectaculoase modificări ale procesului de învățămînt la nivel primar, gimnazial și liceal. Pe ce se bazează Sorin Cîmpeanu? Pe experiența sa de rector? Pe activitatea de proiectant în domeniul canalelor de irigații? Se poate! Pentru educație, nu merge pînă la o revoluționare a domeniului. O fi avînd consultanți și consilieri, experți și directori care îl sfătuiesc, dar tot rămîne problema înțelegerii. Plus prezentarea! Profesorul Sorin Cîmpeanu, ca și alți miniștri din ultimele guverne,  este purtătorul de cuvînt al ministerului pe care îl conduce. El decide, el vorbește, el apare la toate și peste tot. Din păcate, nu știe să explice și nici nu este convingător.

De ce face aceste modificări în organizarea procesului de învățămînt? Pentru că și predecesorii săi au făcut același lucru și musai trebuie să lase și el niște reguli noi, pe care să le anuleze sau mutileze următorul ministru?

Tezele și mediile semestriale sunt cauzele nivelului scăzut de pregătire al elevilor? Sau faptul că profesorul ar avea mai puțină autonomie în activitatea de evaluare a elevului pe parcursul anului școlar? Mai nou, calitatea pregătirii și educației elevului s-ar îmbunătăți dacă proștii și mediocrii claselor ar primi și ei o recompensă? Ideile acestea trăznite, tembele, egalitariste, de experiment progresist găsesc destui adepți și păreriști favorabili. Numărul notelor va fi și el reglementat cu totul altfel, vacanțele se schimbă după calendarul de ski al părinților, deși țara noastră n-are campioni în domeniu și nici cine știe cîți practicanți. Nu prea avem zăpadă, nu prea avem pîrtii și nici cultura unor sporturi de iarnă în așa fel încît părinții din județe să nu se calce pe picoare în Poiana Brașov sau prin Austria.

Domnul inginer de îmbunătățiri funciare crede că salvează nivelul scăzut al învățămîntului prin încheierea unei singure medii anuale, iar tezele nu vor mai fi obligatorii, fiecare profesor urmând să decidă câte evaluări va face? Ca să fim mai dați dracului în materie de evidență a rezultatelor, școlile vor avea un catalog electronic, catalog care la final va fi tipărit și arhivat!?

După părerea mea, toate aceste modificări fac parte din registrul „fă-te că lucrezi”. Ministrul Sorin Cîmpeanu vrea să revoluționeze un domeniu pe care nu-l pricepe și vrea să o facă prin găselnițe culese de prin alte sisteme educaționale care se potrivesc în România cum se potrivește limba japoneză în limbajul inginerului de îmbunătățiri funciare ajuns ministru al Educației. Domnul Cîmpeanu se bagă cu picioarele într-o vitrină ca elefantul, încercînd să aranjeze cu trompa cristalele și florile de porțelan.

O dovadă simplă a faptului că ministrul Sorin Cîmpeanu este pe lîngă problemă stă faptul că tot programul său de modernizare nu vizează condiția profesorului român. Schimbă niște obligații și niște standarde cu altele, dar nu vizează condiția modestă a profesorului din țara noastră. Dezastrul educațional nu vine numai din bulibășeala sistemului, ci dintr-o condiție cumplită a celui care pregătește viitorul cetățean și viitorul intelectual sau specialist. Plătit prost, disprețuit de stat, de părinți și de elevi, profesorul nu-și mai face profesia cu aceeași credință. Ba, aș zice că mulți o fac fără nici o credință, ca pe o corvoadă. Atît mă plătesc, atît predau. Atît mă consideră statul român, așa îi educ pe elevi!