25 iunie 2022

Ştefan Hell, laureat al Premiului Nobel, conferenţiază la Academia Română

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Ştefan Hell, membru de onoare al Academiei Române şi laureat al Premiului Nobel, va conferenţia la Academia Română în data de 19 mai 2022, în calitate de invitat special al simpozionului internaţional „Biodinamica – o abordare transdisciplinară”.

Conferinţa având tema „MINFLUX and MINSTED provide molecule-scale resolution in fluorescence microscopy” va fi susţinută în Aula Academiei Române, începând cu ora 9 şi va deschide prima zi a lucrărilor simpozionului.

Simpozionul „Biodinamica – o abordare transdisciplinară” / „Biodynamics – A Transdisciplinary Approach”, organizat în perioada 19-21 mai 2022 de Centrul Internaţional de Biodinamică, în parteneriat cu Academia Română, marchează douăzeci de ani de la înfiinţarea institutului şi are un dublu scop: (1) consolidarea unui pol de excelenţă transdisciplinară în biodinamică şi în domenii conexe pentru accelerarea inovării în analiza multidimensională, cu înaltă rezoluţie spaţială, a dinamicii celulare şi (2) lansarea iniţiativei de agregare a unor grupuri de cercetare pentru abordarea provocărilor biomedicale majore.

Programul manifestării este disponibil la adresa https://sites.google.com/view/biodynamics2022/home.

Ştefan Walter Hell, fizician german de origine română, născut în 1962, la Arad, a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2012, cu doi ani înainte de a fi distins cu Premiul Nobel pentru chimie „pentru dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluţie”, împreună cu fizicianul Eric Betzig şi chimistul William E. Moerner, ambii din SUA.

Admis, în 1977, la Liceul „Nikolaus Lenau” din Timişoara, după cursuri primare urmate la Sântana, judeţul Arad, şi-a continuat studiile în Germania, unde a emigrat împreună cu familia în anul 1978. A studiat chimia la Universitatea din Heidelberg, iar în 1990 a obţinut doctoratul cu o teză despre reprezentarea microstructurilor transparente în microscopul confocal.

În perioada 1991-1993 a lucrat la European Molecular Biology Laboratory, Heidelberg, unde a reuşit să demonstreze practic principiul microscopiei 4Pi şi să îmbunătăţească considerabil rezoluţia în profunzime.

Din 1993 a fost şef de echipă în departamentul de fizică medicală la Universitatea Turku din Finlanda, unde a dezvoltat principiul microscopului STED, microscop de fluorescenţă. În paralel, între 1993 şi 1994, a activat ca „Visiting Scientist” în departamentul Engineering Science de la Universitatea Oxford. În 1996 a obţinut calificarea postdoctorală, devenind profesor universitar, iar din 1997 lucrează la Institutul „Max Planck” pentru chimie biofizică din Gottingen, unde s-a axat pe cercetări în domeniul microscopiei optice. Din anul 2002 este directorul acestui prestigios institut.

În 2003 a devenit şef al secţiei de microscopie optică de mare rezoluţie din cadrul Centrului German de Cercetare a Cancerului (Deutsches Krebsforschungszentrum, DKFZ).

Lucrările sale tratează probleme de pionierat în domeniul microscopiei optice de superrezoluţie, cu largi aplicaţii în nanoştiinţe şi nanotehnologii. Are o contribuţie decisivă în „spargerea” limitei de rezoluţie, dată de difracţie şi reprezentată prin formula descoperită de Abbe în 1873. În acest sens, microscopul 4Pi reprezintă prima sa mare realizare (1993-1994), care a condus la obţinerea unei rezoluţii de ordinul a 100 nm, corespunzând unui spot focal sferic de câteva ori mai mic decât cel obţinut în microscopia confocală.

O altă descoperire importantă (1999-2000) este microscopia cu baleiaj laser bazată pe golire prin emisie stimulată (STED – Stimulated Emmision Depletion), iniţiind un domeniu de cercetare în microscopie ce are implicaţii enorme în cercetările biologice, pornind de la înţelegerea fenomenelor biologice fundamentale la scară nanoscopică.

Rezultatele cercetărilor sale sunt publicate în sute de lucrări ştiinţifice, în reviste de mare prestigiu, cum ar fi „Nature Biotechnology”, „Nature Methods”, „Science” ori „Journal of Cell Biology”.

Distins cu Premiul Comisiei internaţionale de optică (2000), Premiul „Helmholtz” pentru metrologie (2001), Premiul pentru inovare al Fundaţiei „Leibinger” (2002), Premiul „Carl‐Zeiss” pentru cercetare oferit de fondul „Ernst‐Abbe” (2002), premiile „G. Daimler” şi „K. Benz” din partea Academiei de Ştiinţe Brandenburg din Berlin (2002-2004), Premiul pentru inovare oferit de preşedintele Germaniei (2006), Premiul „Cozzarelli” al Academiei Naţionale de Ştiinţe din S.U.A. (2006), Premiul „Julius Springer” pentru fizică aplicată (2007), Premiul „Gottfried Wilhelm Leibniz” oferit de Societatea de Cercetare din Germania (2008), Premiul „Otto Hahn” pentru fizică (2009), Premiul european „Korber” pentru ştiinţă (2011), Premiul „Gothenburg Lise Meitner” (2011), Premiul „Meyenburg” pentru cercetători în domeniul cancerului (2011). Preşedinţia României i-a conferit Ordinul Naţional „Coroana României” în grad de Comandor (2015).

Profesorul Ştefan Hell a păstrat legătura cu România şi a întreţinut strânse legături cu specialiştii români. În 2012 a participat la Conferinţa internaţională „Micro-to nano-Photonics”, organizată de Academia Română, şi a fost oaspetele Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele, precum şi al Institutului de Biochimie al Academiei. Din acelaşi an este membru în colectivul de redacţie al revistei „Romanian Reports in Physics”, editată de Academia Română.

Biroul de comunicare al Academiei Române

Sursa foto: nobel prize