7 decembrie 2021

Studiu calitativ privind dispariţiile de minori

Teddy bear in box,vintage tone

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Prevenirea şi soluţionarea cu operativitate a cazurilor privind dispariţiile de copii reprezintă o prioritate pentru Poliţia Română.

Dispariţia unui copil impune acţiuni rapide, profesioniste şi eficiente ale poliţiei, în cadrul unui parteneriat cu societatea civilă şi cu toţi factorii disponibili să contribuie la prevenirea producerii unor drame.

Pentru reducerea numărului de dispariţii şi găsirea rapidă a copiilor, în anul 2021, la nivelul Poliţiei Române, a fost realizat un studiu calitativ privind dispariţiile de minori, cu accent pe plecările voluntare din mediul familial sau centrele de protecţie.

Studiul realizat de Poliţia Română, prin Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii şi structurile teritoriale de analiză şi prevenire a criminalităţii, a îmbinat analiza statistică a datelor înregistrate la nivelul Direcţiei de Investigaţii Criminale, cu ancheta socială pe bază de interviu, în vederea conturării unei viziuni de interior asupra acestor cazuri.

Astfel, au fost realizate interviuri cu reprezentanţii tuturor actorilor instituţionali implicaţi: poliţişti, lucrători din centrele de ocrotire şi protecţie, respectiv D.G.A.S.P.C. (psihologi, asistenţi maternali, manageri de caz), respectiv minori cu recurenţă în ceea ce priveşte părăsirea acestor centre.

Datele statistice indică faptul că multe dintre dispariţiilor de minori (aproximativ trei sferturi) au la bază un act independent al persoanelor date ulterior în urmărire.

De asemenea, fondul general al dispariţiilor este în strânsă legătură cu sistemul de protecţie socială, fără ca o infracţiune sau o intenţie ilicită să constituie declanşarea unei derulări negative a evenimentelor.

Un minor poate avea chiar şi 20 de înregistrări în bazele de date privind persoane dispărute. De altfel, părăsirile repetate reprezintă o particularitate în rândul minorilor.

Concluzii studiului arată că cele mai frecvente situaţii tensionante resimţite de copiii care părăsesc voluntar domiciliul sau centrele de ocrotire şi care formează fondul de circumstanţe pe care se dezvoltă ideea de fugă sunt:

– lipsa de atenţie sau de interes/neglijare faţă de nevoile copilului aflat în dezvoltare, din partea unor părinţi prea preocupaţi de serviciu sau de probleme personale, astfel încât copiii se simt nedoriţi sau ignoraţi;

– lipsa de control a situaţiei şcolare a copiilor, în ceea ce priveşte frecvenţa la cursuri şi interesul pentru studiu arătat de copii;

– rigiditatea regulilor de convieţuire şi lipsa de comunicare în familie, pretenţiile exagerate din partea părinţilor cu privire la rezultatele şcolare sau la alegerea tipului de carieră, impuse prin forţă, situaţii care produc copiiilor sentimente de frustrare şi minimalizare a propriei importanţe în cadrul familiei;

– starea de sărăcie;

– lipsa de comunicare adecvată şi încercarea de impunere prin forţă a standardelor familiei cu privire la prietenii aleşi de copii;

– violenţa în familie sau în centrele de ocrotire, din partea părinţilor, dar şi a unor concubini ai părinţilor, fraţi, colegi din centrele de ocrotire sau chiar responsabili din centrele de ocrotire;

– stările de plictiseală accentuate şi cronice, în lipsa unor programe stimulative pentru minori;

– modele de comportament disfuncţionale receptate în familie: lipsa interesului pentru studii, practicarea cerşetoriei, lipsa de organizare a vieţii, rezolvarea conflictuală a diferendelor, antecedente penale ale membrilor familiei, consum frecvent de alcool al unora dintre membrii familiei;

– tulburările de comportament ale unor copii, provenite din factori diverşi: genetici, dizabilităţi fizice şi mentale, mesaje contradictorii în educaţia copiilor, lipsa de supraveghere a cercului de prieteni şi a modelelor de convingeri şi comportament care influenţează conduita copiilor, divorţul părinţilor sau decesul unuia dintre părinţi, abandonarea copiilor în centre de ocrotire sau la diverse rude etc.

Toate concluziile desprinse în urma acestui studiu vor fi folosite de poliţişti pentru prevenirea unor plecări voluntare şi la eficientizarea activităţilor de căutare a minorilor dispăruţi.

Momentul declarării dispariţiei şi orele care urmează sunt esenţiale pentru soluţionarea cu succes a acestor cazuri. Din acest motiv, este foarte important ca, atunci când aţi observat dispariţia copilului, să sesizaţi imediat instituţiile competente, oferind toate informaţiile pe care le deţineţi şi care ar putea fi importante pentru rezolvarea cazului.