Publicat: 17 Aprilie, 2016 - 20:29
Share

Copreședintele ALDE Călin Popescu-Tăriceanu a transmis următoarea scrisoare deschisă "membrilor și susținătorilor noului PNL":

SCRISOARE DESCHISĂ

Mă adresez prin această scrisoare deschisă tuturor membrilor și susținătorilor noului PNL care se consideră încă liberali și care nu au încetat să prețuiască libertățile cetățenești și valorile democratice. Scriu în calitate de membru al grupului de liberali care, în ianuarie 1990, a refondat Partidul Național Liberal, pe care am avut apoi privilegiul să-l duc la guvernare în 2004 și să-l conduc în calitate de președinte. Tocmai fidelitatea mea față de liberalism m-a constrâns să părăsesc PNL în 2014, când conducerea de atunci luase decizia de a abandona liberalismul fondator al partidului și de a se despărți de familia politică a liberalilor europeni. Partidul pe care l-am înscris, alături de alții, în registrul partidelor politice imediat după căderea comunismului a fost radiat din acest registru în octombrie 2014. Ulterior a fost înregistrat, sub același nume, un partid nou, de orientare populară și conservatoare, rezultat din comasarea vechiului PNL cu ramura PD/PDL a Frontului Salvării Naționale.

Nu toți liberalii au refuzat, asemenea mie, să se alăture noului PNL. Numeroși militanți național-liberali au sperat, cu bună credință, că noul partid va păstra, măcar parțial, câteva din valorile care nu numai că ne-au unit — ca liberali și democrați — din 1990 și până în 2014, dar ne-au și situat în continuitate cu tradiția liberală românească reprezentată până în 1948 de PNL. Pentru a nu-i pierde pe acești militanți și pentru a-și păstra sprijinul cetățenilor care se consideră liberali, conducerea noului PNL a încurajat până acum această ambiguitate, prin păstrarea numelui și în comunicarea publică, nu însă și în documentele programatice ori în afilierile internaționale. Astăzi însă, despărțirea de liberalism a conducerii noului PNL a devenit manifestă. Iată faptele ce confirmă această ruptură explicită și categorică.

La mijlocul lunii martie, noul PNL desemna ca reprezentant în consiliul de administrație al televiziunii publice un ziarist care s-a remarcat prin efortul sistematic de a-i transforma în modele naționale pe unii membri ai Mișcării Legionare și ai Frățiilor de Cruce care nu s-au dezis niciodată de trecutul lor. Prin această alegere, noul PNL și-a însușit implicit fascinația pentru vechile curente politice și culturale românești de tip antisemit, extremist, ultranaționalist, xenofob, profascist și, ca atare, antidemocratic. Pe 22 martie, la ședința plenului reunit al Senatului și Camerei Deputaților chemată să valideze această candidatură, mai mulți parlamentari ai noului PNL au pledat în favoarea controversatei jurnaliste și chiar în apărarea valorilor promovate de ea. Un senator a citat de la tribună mai multe versuri pe care le-a atribuit lui Radu Gyr, comandant legionar recrutat ulterior de Securitate pentru cauza național-comunismului. Un coleg de la alt partid a observat atunci indignat că este pentru prima oară în cei douăzeci și șase de ani de democrație românească postcomunistă când se aude sub cupola Parlamentului o apologie nedisimulată a legionarismului. Rostită fără șovăială de un membru al noului PNL.

Deși a stârnit o largă îngrijorare publică, această înclinație a conducerii noului PNL către neolegionarism părea să fie ocazională. Ea a devenit constitutivă prin desemnarea pe 12 aprilie a domnului Marian Munteanu drept candidat la primăria generală a Capitalei. Marian Munteanu a fost membru al Partidului Comunist atâta vreme cât acesta s-a aflat la putere. Atunci când a pierdut puterea în 1989, domnul Munteanu a devenit instantaneu anticomunist, și încă unul deosebit de înflăcărat. A fondat apoi Mișcarea pentru România, formațiune ce figurează, alături de numele Marian Munteanu, în toate lucrările academice internaționale consacrate antisemitismului și neofascismelor contemporane. După aceea i s-a alăturat lui Virgil Măgureanu într-un partid ce a sfârșit prin a fuziona cu Partidul Democrat comandat de Traian Băsescu. Pe scurt, domnul Marian Munteanu nu este doar un simbol al Pieței Universității, ci totodată o întrupare exemplară a fuziunii politice postcomuniste dintre spiritul Mișcării Legionare și cultura instituțională a Securității.

Confruntată cu un val de indignare civică, conducerea noului PNL a considerat referințele la biografia politică și intelectuală a lui Marian Munteanu ca fiind calomnioase și a cerut dovezi. Probele cu privire la orientarea filo-legionară a acestuia sunt legiune. Iată una singură, dar cuprinzătoare, ce dă pe față valorile în care crede domnul Munteanu, dovadă extrasă din articolul 'Despre doctrina legionară' semnat de acesta în aprilie 1994 în revista Mișcarea: 'Îl admir pe marele om politic și întemeietor de Mișcare, pe Corneliu Codreanu. Consider că ceea ce este util și esențial în această parte a istoriei românești, o găsim în opera și activitatea lui. Faptul că Mișcarea Legionară reușea să se dezvolte în pofida lipsei de mijloace financiare, în pofida minciunilor și a calomniilor, i-a determinat pe marii 'democrați' să treacă la acțiune, călcând în picioare orice lege. Eludarea legalității, departe de a fi o excepție, era o regulă împământenită în arsenalul celor două partide dominante ale epocii, Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal. (...) Vom da un singur exemplu: cazul I.G. Duca, politician liberal, prim-ministru în 1933. Dar nimeni nu spune ce făcuse acest 'democrat' înainte de a fi asasinat. Nimeni nu spune nimic despre cei peste 10.000 de oameni maltratați, schingiuiți și arestați din ordinul său. (...) Nu putem vorbi de asasinii lui I.G. Duca fără a vorbi de asasinul I.G. Duca'.

Președintele de onoare al noului PNL, domnul Mircea Ionescu-Quintus se mândrește că, pe când era adolescent, a dat mâna cu I.Gh. Duca. I-a strâns oare mâna și lui Marian Munteanu, pentru care Duca este un asasin, după ce admiratorul lui Zelea Codreanu a fost desemnat în unanimitate de conducerea noului PNL drept candidat la primăria generală? Domnul Ionescu-Quintus nu a votat împotrivă, ci doar s-a abținut. A ținut chiar să precizeze că 'Nu a fost o abținere împotriva lui Marian Munteanu pe care îl cunosc și care, după părerea mea este o legendă a Bucureștiului'. Ionescu-Quintus nu are nimic să-i reproșeze lui Munteanu. Dimpotrivă, se recomandă ca un admirator. În fapt, el s-a abținut definitiv de la liberalism. În vara anului 2014, Ionescu-Quintus și-a pus venerabila persoană drept garanție că liberalismul, inclusiv moștenirea liberală românească, va supraviețui în noul PNL. Le-a cerut liberalilor să creadă în el și să rămână într-un partid care nu mai era liberal nici în fapt și nici în drept. Abținerea de zilele trecute, ca și tăcerea ce i-a urmat sunt o ofensă adusă de președintele de onoare al noului PNL politicienilor vechiului PNL care au fost asasinați, prigoniți și ponegriți de legionari tocmai pentru că au îndrăznit să fie democrați și liberali. Această rușinoasă lepădare de istoria liberalismului românesc și de memoria lui I.Gh. Duca va rămâne, probabil, ultimul gest politic al lui Mircea Ionescu-Quintus. El ia astfel loc, alături de Petre Bejan, în galeria dezonorantă a celor care, în 1946-1948 și din nou în 2014-2016, au trădat Partidul Național Liberal și s-au lăsat înregimentați de comuniști și, respectiv, de feseniști. Cu circumstanța agravantă că nici un lider liberal până la Ionescu-Quintus nu a pactizat vreodată cu legionarii.

În anul 2014, din primăvară până-n toamnă, PNL a părăsit familia politică a liberalilor și democraților europeni, a fuzionat cu partidul lui Băsescu și Boc (lăsându-se în realitate absorbit de acesta) și s-a alăturat popularilor, conservatorilor și agrarienilor europeni. Criza de identitate declanșată atunci pare să fie acum soluționată într-un mod deosebit de pervers. Noul PNL se manifestă ca un partid naționalist, tradiționalist, conservator, nedemocratic în măsura în care susține un guvern pentru care libertățile cetățenești sunt un lux. Mai recent, noul PNL fie că nu-și mai ascunde nostalgia legionară, fie că are o conducere pur și simplu lipsită de cel mai elementar discernământ etic și politic. Noul PNL a ajuns un partid fără busolă liberală și fără lideri, incapabil să distingă între ceea ce este democratic și ceea ce este intolerabil într-o democrație. Noul PNL nu mai are poziții publice, idei și viziune, nu mai promovează valori, nu mai elaborează programe. Îi lipsesc mai ales liderii autentici. În 2014 și-a importat candidatul la președinția României. Un an mai târziu nu a fost în stare să propună un prim ministru și o echipă guvernamentală. Acum nu găsește ceva mai bun pentru Primăria Capitalei decât un neolegionar.

Am convingerea că această jenantă neputință politică, ca și iresponsabilitate morală a conducerii noului PNL sunt departe de a-i caracteriza pe toți membrii partidului. Au rămas în noul PNL, din inerție personală ori din loialitate instituțională, numeroși liberali veritabili. Nu le cer neapărat să mi se alăture fără întârziere. Nu pretind că dețin monopolul convingerilor liberale și democratice, deși acestea au putut fi verificate și validate de toți cetățenii în cei patru ani în care am condus atât vechiul PNL, cât și singurul guvern liberal din istoria postcomunistă a țării. Îi rog doar pe cei din noul PNL care se consideră în continuare liberali să-și ia un timp de reflecție, oricât de scurt. Să treacă deciziile conducerii noului PNL prin filtrul propriei lor conștiințe de liberali și de democrați. Și să vadă dacă rămâne ceva. Să ia apoi o decizie în deplină cunoștință de cauză. Cauza mea și a lor trebuie să fie dăinuirea liberalismului și apărarea democrației în România. Mi se pare evident că această cauză nu mai poate fi susținută în interiorul noului PNL.

Copreședinte ALDE Călin Popescu-Tăriceanu