Publicat: 15 Iunie, 2016 - 13:33

Presedintele Senatului si presedintele ALDE, Calin Popescu Tariceanu, a dat lovitura. A schimbat modalitatea de numire a conducerii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a sefilor marilor parchete. In viitor, numirea acestora nu va mai fi, sub nicio forma, apanajul unor reprezentanti ai Executivului, al ministrului Justitiei si al presedintelui Romaniei. Justitia mai face un pas catre independenta. Iese din campul tactic.

 

Legea a trecut de Camera Deputatilor prin aprobare tacita. Mai devreme sau mai tarziu, presedintele Romaniei va trebui sa o promulge. Dupa ce se va intampla acest eveniment, nu va veni raiul pe pamantul Romaniei. Dar vom avea o separare mai reala  puterilor in stat. Justitia se va auto-guverna si nu va mai putea fi tinuta in corzi de un membri ai Executivului sau de presedinte. Partea stranie a acestei operatii legislative este ca institutia care s-a opus e chiar inima si creierul Justitiei, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii. Caruia actul normativ propus si promovat de Tariceanu ii pune in mana painea si cutitul.

Intr-un stat care se pretinde a fi de drept, cele trei puteri ale statului, legislativa, executiva si judecatoreasca, trebuie sa fie separate, sa functioneze independent una de alta si sa se poata controla reciproc. Aceste criterii nu sunt inca aplicabile Romaniei. Separarea nu exista si nici independenta, atat timp cat varful Justitiei, respectiv presedintele Inaltei Curti si structura de conducere a acesteia sunt apanajul presedintelui. Iar presedintele este o parte a Executivului. El nu poate reprezenta creierul puterii judecatoresti. La fel in ceea ce priveste marile parchete. Conducerea acestora, dupa cum se stie, este, in acest moment, propusa de ministrul Justitiei, supusa unui aviz neobligatoriu al CSM si batuta in cuie de presedinte. Pana la urma, este tot o operatiune a Executivului. Promovandu-si oamenii, avand controlul asupra acestora, ministrul Justitiei si presedintele stirbesc independenta Justitiei. Si nu mai poate fi vorba de separarea puterilor in stat. In plus, o chestiune care ramane si in continuare nerezolvata este asigurarea controlului reciproc. Evident, in limite care nu stirbesc independenta. Daca Justitia poate controla politicul, si politicul, in limite rezonabile, ar trebui sa poata controla Justitia. La fel in ceea ce priveste Executivul si celelalte doua puteri in stat.

Primul pas este ca si facut. Si nu poate fi decat benefic. Dar circumstantele in care a avut loc acest eveniment, important sub aspect legislativ si democratic, sunt ciudate. Si dau de gandit. Si, din nou, ridica semne de intrebare privind statul de drept.

In mod normal, Consiliul Superior al Magistraturii ar fi trebuit sa apalude aceasta initiativa. Pentru ca este cat se poate de normal ca aceasta institutie, care reprezinta puterea suprema in Justitie, sa aiba posibilitatea de a numi sefii marilor parchete. Cu atat mai mult cu cat, printr-o interpretare extrem de elastica a Constitutiei, procurorii sunt asimilati magistratilor si fac parte din CSM. Intrucat cei mai multi membri CSM sunt alesi, in principiu, in mod democratic de catre organizatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor, este rezonabil sa ne gandim ca membrii CSM sunt cei mai indreptatiti sa-i identifice pe cei mai buni candidati pentru conducerea marilor parchete. Cat priveste Inalta Curte, ea este o institutie in sine, in care, in principiu, trebuie sa promoveze cei mai buni dintre cei mai buni judecatori si ea are capacitatea de a-si promova, din interior, conducatorii. Si de a-i demite, daca acestia fac pact cu diavolul si incalca in vreun fel independenta Justitiei. Dar ce sa vezi, in mod starniu, Consiliul Superior al Magistraturii, solicitat sa se pronunte asupra acestui proiect de act normativ, a dat un verdict negativ. Care, desigur, este doar consultativ. Verdictul negativ, insa, vorbeste de la sine. Dintr-un motiv sau altul, membrii CSM nu doresc sa fie independenti. Ei doresc ca numirea sefilor marilor parchete sa ramana un privilegiu al altei puteri in stat. Reprezentata de ministrul Justitiei si de presedinte.

Cred ca merita toti banii ca presa sa fac, incepand de astazi, eforturile necesare pentru a obtine explicatii. Si mai cred ca este util sa urmarim pozitia Executivului, adica a ministrului Justitiei si a presedintelui.