Publicat: 23 Octombrie, 2018 - 08:45

DOCUMENT: MOŢIUNEA SIMPLĂ ÎMPOTRIVA MINISTRULUI JUSTIŢIEI - 'MINISTRUL JUSTIŢIEI, UN MINISTRU DE NOTA 4 (PATRU)'

PNL şi USR au depus astăzi, 22 octombrie, la Camera Deputaţilor Moţiunea simplă "Ministrul Justiţiei, un ministru de nota 4 (patru)".

Mai jos textul moţiunii:

MOŢIUNEA SIMPLĂ

"Ministrul Justiţiei, un ministru de nota 4 (patru)"

Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Domnule Ministru al Justiţiei,

"Pentru fiecare dintre noi vine o vreme a evaluării", spuneaţi la un moment dat.

Astăzi, a sosit timpul să fiţi evaluat dumneavoastră, domnule Ministru al Justiţiei, iar în urma evaluării noastre, efectuate în temeiul dispoziţiilor constituţionale, am concluzionat că sunteţi un ministru de nota 4!

"Avem o Justiţie - unii spun că e bună, alţii spun că e rea... Justiţia trebuie să fie bună, nu şi rea!" mai spuneaţi în altă împrejurare.

Justiţia nu trebuie să fie bună sau rea, ea trebuie să fie corectă, domnule Ministru!

Să facem un exerciţiu de imaginaţie, îngăduindu-i doamnei premier să facă exerciţii de imagine: cum credeţi că ar fi arătat astăzi România dacă acum o sută de ani, în pragul Marii Uniri, ar fi fost condusă de politicieni precum Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Şerban Nicolae, Viorica Vasilica Dăncilă, în locul regelui Ferdinand, reginei Maria, lui Ionel Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Octavian Goga sau Nicolae Titulescu? Ce declin cutremurător: de la Constantin Hamangiu şi Istrate Micescu la Tudorel Toader

Trebuie să recunoaştem că 50 de ani de comunism au fracturat coloana vertebrală a acestei ţări, au afectat grav fibra morală a societăţii.

Cum se poate explica altfel faptul că nici măcar după un sfert de secol de la recâştigarea libertăţii în 1989, nu reuşim să ne găsim liderii de care să fim mândri, care să ne reprezinte cu cinste în ţară, dar şi în exterior, care să pună mai presus interesul public, în faţa interesului personal?

Batem pasul pe loc, iar din când în când facem chiar paşi înapoi, stricăm ziua ce construim noaptea. Nu reuşim să ieşim din tiparul Meşterului Manole, chiar dacă facem sacrificii. Ne pleacă în pribegie cu milioanele părinţii, copiii, prietenii, ne mor părinţii, copiii, prietenii prin spitale insalubre şi ne chinuim, strângem cureaua până la ultima gaică şi tot degeaba!

Mulţi dintre noi se resemnează cu fatalism mioritic şi acceptă, în mod păgubos, că nimic nu se poate schimba în bine, că toţi politicienii sunt la fel, că nu are rost să opună rezistenţă răului care li se întâmplă.

Cei aproape 50 de ani de comunism au strivit elitele acestei ţări. Au venit la conducere, în general, mediocrii, analfabeţii, torţionarii. După 1989, i-am privit pe politicienii valoroşi de talia lui Corneliu Coposu sau Iuliu Maniu cu suspiciune, i-am etichetat pe intelectualii care manifestau paşnic în Piaţa Universităţii drept "golani", "haimanale" sau "huligani", care nu respectă Constituţia şi legile ţării, instituţiile Statului şi ordinea de drept. Am permis neocomuniştilor să rămână la putere şi să ne ţină în loc. Am pierdut de-a lungul timpului oportunităţi importante.

Acum, la 27 de ani de la Revoluţie, suntem iarăşi la o intersecţie importantă pe cărarea istoriei. Societatea românească este cuprinsă de o stare febrilă pentru că nu ne hotărâm pe ce drum să o apucăm: să rămânem pe drumul statului de drept sau să virăm pe drumul statului autoritar şi abuziv, în care cele mai elementare norme legale şi morale sunt călcate sistematic în picioare?

Societatea este atacată grav de virusul corupţiei. Anticorpii acţionează, dar virusul a suferit mutaţii genetice în ultimii ani, şi-a perfecţionat armele şi modul de operare. Virusul corupţiei şi-a revenit şi s-a întărit, iar acum s-a dezlănţuit furibund.

Există două motoare care pot propulsa această societate: unul bazat pe corectitudine, pe respectarea legilor, altul bazat pe încălcarea legilor, pe furt, pe şmecherie. Primul poate propulsa întreaga societate foarte departe într-un timp foarte scurt, al doilea propulsează rapid, din punct de vedere material, doar câţiva "băieţi deştepţi", dar suprimă restul societăţii.

Clasa politică este parazitată şi dominată de personaje rapace, mânate doar de interese personale, dornice să se îmbogăţească rapid prin conectarea la banul public şi prin folosirea influenţei politice în interes personal. Este adevărat că nu suntem singurul stat care se confruntă cu flagelul corupţiei, dar, la noi, corupţia reprezintă încă un fenomen de amploare, care, aşa cum constatăm în această perioadă, poate recidiva cu şi mai multă forţă. Deşi în ultimii ani am făcut progrese vizibile sub acest aspect, instituţiile statului începând să funcţioneze şi să tragă la răspundere marea corupţie, armata de corupţi s-a întărit, s-a reorganizat, a prins curaj şi a ieşit la atac pe toate planurile.

Avem două teze care par că dezbină societatea românească:

Noi, opoziţia, spunem că avem un fenomen de amploare al corupţiei, că acesta a fost diminuat şi descurajat în ultimii ani, că lupta împotriva corupţiei trebuie să continue, iar instituţiile judiciare trebuie să fie lăsate să îşi facă datoria, altfel ne întoarcem la fenomenul corupţiei generalizate.

PSD şi ALDE, partide conduse de persoane cu grave probleme penale, susţin că, în realitate, Statul Român a fost acaparat de nişte forţe oculte, dirijate de "agenturile" interne şi externe, care deturnează voinţa populară, folosind justiţia pentru a elimina de la conducerea ţării pe "cei mai iubiţi fii ai poporului", pe cei aleşi prin vot democratic. PSD şi ALDE, acompaniate de cele mai multe ori de UDMR, susţin că în România se face poliţie politică şi că politicienii sunt cercetaţi şi condamnaţi pe nedrept de către o justiţie care este la cheremul serviciilor secrete.

Niciun politician condamnat penal în mod definitiv de către instanţele judecătoreşti nu a acceptat că a greşit, toţi se victimizează, spunând că au fost supuşi unor vendete politice, prin intermediul unui sistem teribil de opresiune format din securişti, procurori şi judecători, toţi dirijaţi eventual de Soros sau de cine ştie ce forţe oculte.

Teoria PSD a fost sintetizată de Adrian Severin care, la un moment dat afirma: "Când o lege este încălcată de prea multă lume, înseamnă că legea trebuie schimbată, că nu o să schimbăm poporul. (...) Ne mirăm că poporul este corupt, că toată lumea încalcă legea. Dacă toţi suntem corupţi, înseamnă că nimeni nu e corupt. Corupţia înseamnă deviere şi devierea nu poate fi a majorităţii sau a unanimităţii". De prisos să reamintim că Adrian Severin a fost condamnat de instanţa supremă la 4 ani de închisoare cu executare. Înainte de a fi urmărit şi condamnat spunea, culmea, într-o conferinţă pe tema corupţiei: "Nişte huligani ai presei m-au acuzat pe mine într-o înscenare; nu am de ce să îmi dau demisia. Marea ruşine este că sunt români care cred în aceasta contrafacere. Pe mine nu m-a acuzat nicio instituţie românească, ci un ziar. Prin rezistenţa mea contribui la imaginea că România nu se lasă. Românii nu posedă o genă a corupţiei care să justifice izolarea lor". Iar, la aflarea soluţiei de condamnare definitivă afirma: "Sentinţa a fost pronunţată. Comedia s-a terminat. Mai precis, acest act al comediei. Aşa cum mă aşteptam, ceea ce a început ca o farsă jurnalistică s-a sfârşit printr-o farsă judiciară. Aceasta nu a fost lupta dintre cinste şi corupţie, ci dintre patrie şi duşmanii ei. Într-o colonie nu există stat de drept. O bătălie s-a încheiat, dar istoria nu se sfârşeşte aici. Românii vor merge mai departe. Victoria va fi a lor. Victoria va fi a noastră".

Adrian Năstase afirma, la rândul său, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare: "O decizie îngrozitoare, extrem, extrem de injustă, o răzbunare murdară".

Radu Mazăre se plângea în acelaşi mod, spunând: "Modalitatea în care statul Român, prin intermediul structurilor de forţă şi justiţie, mă cercetează abuziv, nu ţine cont de legile în vigoare, încalcă cu bună ştiinţă deciziile Curţii Constituţionale, dovedeşte că sunt în continuare o ţintă politică, a statului paralel, care trebuie eliminată prin orice mijloace".

Aceşti domni sunt reprezentativi pentru înţelegerea fenomenului cu care ne confruntăm. Avem de-a face cu "marea corupţie a gulerelor albe". Oameni pregăţiţi, profesori de drept (îl putem aminti aici şi pe profesorul, avocatul, deputatul PSD Ioan Adam) se cred mai presus decât ceilalţi semeni ai lor. Pentru ei, legea are o altă semnificaţie, pentru ei, unele lucruri interzise sunt permise pentru că sunt jupâni, dumnezei care fac legile, nu muritori care respectă legile.

Nu, doamnelor şi domnilor colegi, nu suntem o naţie de hoţi! Poate că nu suntem cel mai harnic sau mai corect popor, dar nu suntem nici cel mai corupt. Românul de rând este, în general, muncitor, dar când i se pun tot felul de piedici, devine descurcăreţ în sens negativ. Când încalcă legea, nu o face de plăcere, ci de cele mai multe ori pentru că nu i se lasă posibilitatea de a o respecta. 

Cu totul alta este situaţia clasei politice. Proporţia de ticăloşie în rândul politicienilor este covârşitor mai mare decât în rândul oamenilor neimplicaţi în politică. De aceea avem nevoie de oameni noi în politică. Este o realitate dureroasă. De ce? Pentru că, în general, au intrat în politică oameni puşi pe căpătuială, iar criteriile de promovare, de selecţie din interiorul partidelor, nu s-au bazat atât pe meritocraţie, cât mai degrabă pe tupeu, impostură, servilism, lipsă de moralitate.

Adrian Severin greşea: poporul nu este corupt, corupţi sunt conducătorii!

Doamnelor şi domnilor deputaţi, trebuie să privim adevărul în faţă şi să recunoaştem că sunt foarte mulţi politicieni cu probleme penale.

Avem chiar printre noi colegi parlamentari comdamnaţi definitiv, trimişi în judecată sau alţii pentru care nu s-a putut începe urmărirea penală, doar pentru că Parlamentul a făcut scut pentru apărarea lor. Realitatea este că, după ce PSD-ul a câştigat alegerile în 2016, a avut o singură preocupare: să-i scape prin orice mijloace de aceste probleme penale!

Dacă nu au putut influenţa judecătorii, au recurs la altă tactică: modificarea legislaţiei şi atacul mediatic susţinut împotriva justiţei. Au folosit trusturi media controlate de persoane cu probleme penale pentru a inocula în rândul opiniei publice că, de fapt, corupţia nu este în rândul politicienilor, ci al organelor judiciare. Politicienii sunt victimele, organele judiciare sunt călăii. Acum, mai nou, am auzit că amnistia şi graţierea sunt necesare pentru a-i pune pe magistraţi la adăpost. Sursa? Liviu Dragnea.

Au extras câteva exemple negative, puţine la număr şi le-au tocat an de an, lună de lună, zi de zi pentru a zugrăvi o imagine deformată a justiţiei. Au folosit argumentul "informaţiilor din presă", atât pentru a fundamenta adoptarea legilor justiţiei, cât şi pentru solicitarea de revocare a procurorului şef DNA. Procurorul şef DIICOT a fost înlocuit, iar acum doresc şi înlăturarea procurorului general.

Să precizăm din capul locului că nu există nicio instituţie perfectă, în care să nu întâlneşti anumite probleme.

Şi să mai spunem, de asemenea, că justiţia nu se bucură de cea mai mare popularitate, dar se bucură de o mult mai mare credibilitate decât clasa politică. De ce nu este întotdeauna populară justiţia? Este simplu: avem mii, poate zeci de mii de dosare civile şi penale pe an. În materia dreptului civil, jumătate dintre părţi sunt, inevitabil, nemulţumite pentru că au pierdut procesul, iar cei care au câştigat sunt de multe ori nemulţumiţi de durata procesului. În penal, lucrurile stau la fel.

Organele judiciare nu sunt perfecte, dar justiţia din România a făcut în ultimii ani progrese evidente, recunoscute chiar şi de către organismele internaţionale. La începutul anului 2017 ne-am fi putut apropia de ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare, poate chiar am fi atins acest obiectiv, dacă PSD-ALDE nu ar fi declanşat, odată cu OUG 13, acest asalt fără precedent asupra justiţiei. Acum, după ce au fost modificate şi legile justiţiei, dar şi legislaţia penală ridicarea MCV-ului devine un obiectiv din ce în ce mai îndepărtat, iar de această situaţie regretabilă se face vinovat şi Ministrul Justiţei,Tudorel Toader.

Domnule Ministrul al Justiţiei, foarte multă lume a aşteptat de la dumneavoastră cu totul altceva. Chiar dacă v-aţi alăturat unei echipe guvernamentale slabe şi susţinute de nişte partide care au demonstrat în februarie 2017 ce intenţii au cu privire la lupta împotriva corupţiei, CV-ul dumneavoastră, pregătirea profesională, au creat aşteptarea că veţi fi, totuşi, un ministru vertical, profesionist, cu spirit de dreptate.

Pe 22.02.2018, la un an de la momentul învestirii dumneavoastră, aţi demostrat tuturor că aţi ales să fiţi un simplu instrument în mâna domnilor Tăriceanu, Dragnea şi a tuturor celor care sunt deranjaţi de justiţia independentă.

Sigur, potrivit legii, aveaţi prerogativa de a propune revocarea procurorului-şef DNA, dar ştiţi bine şi definiţia de şcoală a abuzului de drept şi anume exercitarea unui drept într-un mod contrar scopului său.

Exact asta aţi făcut dumneavoastră: nu v-aţi exercitat dreptul de a solicita revocarea procurorului-şef DNA în scopul îmbunătăţirii activităţii şi eficienţei DNA, ci în scopul decapitării celei mai incomode şi nesuferite de către corupţi instituţii din România.

Judecătorii, ştiţi bine, nu se pot autosesiza. Ei judecă ceea ce le pun pe masă procurorii, iar dacă procurorii nu sunt lăsaţi să-şi exercite atribuţiile, infractorii nu mai ajung niciodată în faţa justiţiei.

În ultimii ani, procurorii DNA au avut rezultate bune. Este adevărat că au comis şi greşeli, dar şi că au deranjat foarte mulţi politicieni influenţi, au deranjat oameni de afaceri veroşi, deţinători de trusturi de presă cu probleme penale. Rolul lor însă nu este să fie nici simpatici, nici indulgenţi, nici înverşunaţi, rolul lor este să descopere faptele penale şi să trimită inculpaţii în faţa judecătorului, cu respectarea legii.

Domnule Ministru al Justiţiei, are justiţia vreo legătură cu dreptatea? Are dreptatea vreo legătură cu morala?

Ca Ministru al Justiţiei trebuie să aveţi răspuns la aceste întrebări. În definitiv, oricine ar trebui să poată răspunde în forul interior unor astfel de întrebări. Cum spuneam, legea vă dă în mod formal dreptul să solicitaţi revocarea procurorilor de rang înalt. Dar este corectă, morală, justă o asemenea măsură în cazul de faţă?

Privind în mod obiectiv întregul context, chiar nu vă daţi seama că aţi făcut o alegere greşită? V-aţi pierdut total coordonatele binelui şi echităţii?

Domnule Ministru, dumneavoastră chiar credeţi că imaginea României în lume a fost afectată de interviurile şi declaraţiile procurorului-şef DNA, ale procurorului general? Nu cumva imaginea ţării a avut de suferit din pricina armatei de infractori care s-a mobilizat în ultima perioadă pentru a îngenunchia justiţia, care nu mai are o altă preocupare decât să scape de dosarele penale, slăbind justiţia şi modificând legislaţia penală?

Ce aţi făcut dumneavoastră, domnule ministru, de când aţi fost învestit în această funcţie, cu ce mari realizări vă puteţi lăuda?

Să o luăm pe rând:
1. Aţi promovat politizarea justiţiei. Este de notorietate că dumneavoastră aţi fost promotorul unor idei nocive de modificare a legilor justiţiei cum ar fi controlul absolut, concentrat în mâna ministrului justiţiei, pe numirile procurorilor de rang înalt, înfiinţarea unei direcţii speciale de anchetare a magistraţilor, trecerea Inspecţiei Judiciare în subordinea ministrului justiţiei etc.

Apoi ne-aţi adus aceste propuneri în Parlament, într-o mapă, nu sub forma unui proiect de lege asumat de Guvern, ci sub forma unor fiţuici pe care i le-aţi predat domnului Florin Iordache drept sursă de inspiraţie, după care v-aţi făcut nevăzut. Nu aţi mai trecut prin Parlament să vă exprimaţi opinia cu privire la aceste legi atât de importante, v-aţi spălat pe mâini, lăsând această sarcină domnului Iordache, doamnei secretar de stat Mariana Moţ. Cum vom vedea în continuare, nu a fost vorba despre respectul pentru autoritatea legiuitoare. De ce aţi avea un astfel de respect când mulţi parlamentari v-au fost, probabil, studenţi sau şi-au susţinut doctoratele la dumneavoastră? A fost vorba despre delăsare şi conivenţă.

Domnule ministru, spuneţi clar, fără a vorbi în pilde, consideraţi că au rezultat nişte legi bune?

Comisia Europeană ne-a recomandat în Raportul său din 15.11.2017 să luăm în considerare punctul de vedere al sistemului judiciar, dar şi avizul Comisiei de la Veneţia. Ce aţi făcut dumneavoastră personal? V-aţi desistat din procedura de iniţiere a unui proiect de lege din partea Guvernului, deşi aţi afirmat că aţi făcut demersuri concrete pentru obţinerea unui aviz din partea Comisiei de la Veneţia, aţi aţi abandonat proiectul în Parlament, deşi nimic nu vă oprea să promovaţi un proiect al Guvernului, evitând astfel cu disperare obţinerea acestui aviz pentru că intuiaţi răspunsul negativ al acesteia. V-aţi pregătit terenul pentru a spune ulterior că Parlamentul poartă întreaga responsabilitate pentru forma în care au fost adoptate aceste legi, că dumneavoastră aţi vrut să sesizaţi Comisia de la Veneţia, dar nu a mai vrut Parlamentul. Dacă voiaţi să vă implicaţi şi nu eraţi complice la mutilarea acestor legi, aţi fi continuat procedura de iniţiere a proiectului din partea Guvernului şi aţi fi obţinut, în prealabil, avizul Comisiei de la Veneţia, după care aţi fi venit cu argumente în Parlament pentru a susţine proiectul Guvernului, sau propuneri de amendamente la proiectul parlamentarilor PSD.

Comisia de la Veneţia, al cărei membru, în mod ironic, sunteţi, şi-a exprimat în cele din urmă opinia cu privire la modificarea legilor justiţiei. Răspunsul Comisiei a venit implacabil pe 13.07.2018, a fost confirmat pe 19.10.2018 şi a spulberat pur şi simplu ideile "geniale" cu care Dragnea şi Tăriceanu, cu complicitatea dumneavoastră, pretindeau că reformează sistemul judiciar.

Ce le-aţi spus, domnule ministru, colegilor din Comisia de la Veneţia? Că sunt nişte legi bune, că opoziţia şi marea parte a magistraţilor români sunt de rea-credinţă şi îi dezinformează, ori că nu înţeleg binefacerile acestor legi, că doar nu ne veţi spune acum că aţi criticat aceste legi Nu aţi fost deloc jenat în faţa celorlalţi membri ai Comisiei de la Veneţia în postura de apărător al unor legi care slăbesc justiţia şi statul de drept din România?

Ce spune Comisia de la Veneţia, iar dumneavoastră vă faceţi că nu înţelegeţi?

În primul rând ne spune că analiza şi recomandările sale nu vizează toate problemele pe care le generează aceste legi, ci doar problemele cruciale. Aşadar, toate recomandările vizează chestiuni esenţiale pentru justiţia din România, care nu pot fi ignorate şi considerate lipsite de importanţă.

Din păcate, pentru că puterea actuală nu a ţinut cont de solicitările magistraţilor şi ale opoziţiei de adoptare a legilor după primirea avizului din partea Comisiei de la Veneţia, se impunea, domnule ministru, punerea în acord a acestor legi cu recomandările Comisiei într-o procedură de urgenţă. Procedura de urgenţă nu înseamnă, însă, procedură lipsită de orice urmă de transparenţă. Semnalul de alarmă a fost tras de Comisie de la jumătatea lunii iulie aţi avut la dispoziţie trei luni în care puteaţi să propuneţi şi să faceţi public, în timp util, proiectul ordonanţei de urgenţă. El nu a fost făcut public niciodată în mod oficial, şi mai grav, la întrebările jurnaliştilor legate de această OUG, dumneavoastră aţi răspuns de fiecare dată evaziv. Chipurile nu aţi vrut să îi puneţi pe membrii CSM în situaţia de a afla despre proiect din presă, ardeaţi de grija domniilor acestora, însă asta nu v-a împiedicat să le cereţi, în bătaie de joc, evident, avizul vineri după-amiaza, pentru luni dimineaţa.

Domnule ministru, v-aţi întâlnit în seara dinainte de adoptarea OUG 92/2018 cu Liviu Dragnea? Aţi fost la sediul PSD, aşa cum au afirmat deputaţi PSD?

Cum explicaţi diferenţele dintre forma iniţială a proiectului de OUG apărută în presă, pe surse, şi varianta adoptată în Guvern? De ce au apărut peste noapte în proiect reglementări referitoare la condiţiile de vechime pentru procurorii din Parchetul de pe lângă ÎCCJ, din DNA şi DIICOT?

V-aţi folosit, domnule ministru, de necesitatea blocării de urgenţă a intrării în vigoare a reglementărilor referitoare la pensionarea anticipată a magistraţilor cu o vechime de 20 de ani pentru a insera câteva articole care să-i facă pe plac lui Liviu Dragnea şi celorlalţi politicieni cu probleme penale! Aţi urmărit să blocaţi activitatea acestor parchete, afectând grav anchete cum ar fi cea referitoare la violenţele jandarmilor din 10 august!

Unde aţi justificat, domnule ministru, necesitatea şi mai ales, urgenţa acestor reglementări? Nicăieri: nici în preambul, nici în nota de fundamentare şi nici în expunerea de motive a proiectului de lege pentru aprobarea acestei OUG! Aţi încălcat, domnule ministru, în mod flagrant legea şi Constituţia României doar pentru a face pe plac infractorilor! Cum explicaţi în faţa Parlamentului această conduită?

Unde sunt, domnule ministru, avizul CSM şi avizul prealabil al Departamentului pentru Relaţia cu Guvernul pentru acest OUG? După dumneavoastră legea este obligatorie numai pentru oamenii de rând, nu şi pentru ministrul justiţiei? Cum vă permiteţi să desconsideraţi într-un asemenea mod Consiliul Superior al Magistraturii şi să-i solicitaţi avizul vineri, spre sfârşitul programului, pentru o ordonanţă adoptată luni dimineaţa? Şi membrii CSM v-au fost studenţi? Aşa înţelegeţi dumneavoastră să respectaţi principiul colaborării loiale între instituţiile statului? Ingnorând sistematic punctele de vedere ale CSM? Sperăm că nu veţi justifica gestul dumneavoastră arâtând cu degetul spre alţi miniştri şi spunând că şi aceştia au procedat la fel în trecut!

Referitor la condiţiile de vechime cerute pentru procurorii care activează în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, DNA, DIICOT, acestea tocmai ce fuseseră reglementate de Parlament. Nesocotind actul normativ adoptat de Parlament, încălcând separaţia puterilor în stat, dumneavoastră aţi propus, fără nicio motivare, majorarea acestor limite, contrazicându-vă până şi propria propunere legislativă care era asemănătoare cu forma adoptată de Parlament. Ce aţi primit, domnule ministru, ce vi s-a oferit, cum v-au convins Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu să inseraţi această normă de paralizare a Ministerului Public în ordonaţa de urgenţă, sub pretextul aplicării unor recomandări ale Comisiei de la Veneţia?

După publicarea cu întârziere a OUG 92/2018 în Monitorul Oficial şi după ce magistraţii vizaţi au reacţionat, vi s-au cerut explicaţii, de către jurnalişti, însă de fiecare dată v-aţi eschivat şi aţi ocolit răspunsul.

După aproape 5 zile, duminică dimineaţa, v-aţi trezit dintr-o dată să oferiţi explicaţii, unde altundeva decât pe Facebook. Acolo unde nu vă dejanjează nimeni cu întrebări sau comentarii pentru că le cenzuraţi şi nu permiteţi decât 2-3 comentarii favorabile. Poate că ar trebui să înlocuim Monitorul Oficial al României cu pagina dumneavoastră de socializare, de unde să aflăm care sunt indicaţiile preţioase pe care le daţi în materie de justiţie şi de aplicare a legilor.

V-a deranjat foarte tare că Preşedintele României v-a cerut demisia. Egoul dumneavoastră a fost rănit şi aţi ţinut să precizaţi că nu puteţi fi tras la răspundere pentru modificările legislaţiei penale, invitându-l pe Preşedinte să se documenteze înainte de a vorbi. Vom ajunge şi la coduri, dar până atunci vă invităm noi pe dumneavoastră să vă documentaţi, înainte să vă exprimaţi! Critica nu s-a referit la coduri, ci la ordonanţa în care, sub pretextul aplicării recomandărilor Comisiei de la Veneţia, aţi introdus elemente care nu aveau nicio legătură cu aceste recomandări. Ce era aşa de greu de înţeles?

Într-un final, după vreo 2 zile, aţi înţeles şi dumneavoastră la ce se referea critica şi aţi dat explicaţii referitoare la această ordonanţă de urgenţă. În stilul dumneavoastră consacrat sugeraţi că Preşedintele cunoştea sau trebuie să cunoască şi, eventual să vă şi decoreze, pentru faptul că, în loc să abrogaţi textul care permitea pesionarea anticipată a magistraţilor cu vechime de 20 de ani, aşa cum a solicitat Comisia de la Veneţia, aţi ales doar să amânaţi cu un an dezastrul.

În privinţa introducerii noilor condiţii referitoare la vechimea procurorilor nu aţi spus decât că aţi "uniformizat" cerinţa de vechime în magistratură, pentru procurorii cu funcţii de execuţie din cadrul PÎCCJ, DNA şi DIICOT, vechime care ar fi trebuit trebuie să fie de 10 ani. Această scurtă explicaţie exprimată nu prin Nota de fundamentare, ci pe Fecebook, nu ţine! Este o justificare neconvingătoare de vreme ce însăşi propunerea dumneavoastră iniţială de modificare a legilor justiţiei nu a vizat o astfel de uniformizare, dimpotrivă: erau diferenţe între vechimea cerută în cadrul normei generale care reglementa condiţiile pentru promovarea la Parchetul de pe lângă ÎCCJ (aţi propus 15 ani), vechimea cerută pentru a activa în cadrul DNA sau DIICOT (aţi propus 8 ani) şi vechimea pentru funcţiile de conducere în cadrul Parchetului General, DNA sau DIICOT (aţi propus 10 ani). Unde era în proiectul dumneavoastră această uniformizare pe care brusc aţi vrut-o acum? Faptul că exista o normă generală care impunea pentru procurorii care doreau să promoveze la Parchetul de pe lângă ÎCCJ o anumită condiţie de vechime, iar pentru procurorii de la DNA sau DIICOT existau norme speciale care cuprindeau alte condiţii de vechime avea o anumită raţiune dată, printre altele, de realitatea că nu există o dorinţă foarte mare a procurorilor de a activa în cadrul acestor structuri speciale, DNA şi DIICOT, şi era nevoie de lărgirea ariei de selecţie. Dar să intrăm în jocul dumneavoastră şi să ne facem, pentru moment, că nu înţelegem aceste lucruri, acceptând uniformizarea pe care o propuneţi acum! Întrebarea este: de ce nu facem uniformizarea astfel încât să nu ne atingem de DNA şi DIICOT? Sau, mai degrabă, de ce să nu facem reaşezarea vechimilor după niste studii de impact, cu avizul CSM? Cumva pentru că putem şi pentru că dorim să scăpăm rapid de nişte procurori activi şi incomozi?

Referitor la retroactivitatea propunerilor dumneavoastră, în ciuda asigurărilor pe care le daţi pe Facebook că nu poate fi vorba despre aşa ceva, în ciuda recomandării de interpretare date de secţia pentru procurori a CSM, constatăm doar că textul pe care l-aţi redactat asta indică: posibilitatea aplicării retroactive a acestor condiţii nou introduse prin OUG. Nu o spunem noi, o spun procurorii parchetului de pe lângă ÎCCJ, DNA, DIICOT care au remarcat aceste aspecte, o spune avizul Consiliului Legislativ dat pentru proiectul de lege prin care urmează să fie aprobată ordonanţa. O spune textul pe care l-aţi scris în mod insidios sau, în cel mai fericit caz, dând dovadă de gravă neglijenţă. De unde reiese că "procurorii care îşi desfăşoară activitatea" în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, DIICOT, DNA şi celelalte parchete, vizaţi de OUG sunt doar cei delegaţi sau detaşaţi, nu şi cei numiţi? Nu rezultă clar de nicăieri. Nu rezultă de nicăieri că acest text se referă doar la condiţiile de vechime, nu şi la celelalte condiţii legale, inclusiv la cele referitoare la modalitatea de selecţie, prin interviu sau concurs. Dacă ar fi fost clar nu exitau atâtea interpretări. Deja pentru 48 dintre procurorii delegaţi, dintre care 12 la Parchetul de pe lângă ÎCCJ şi 9 la DNA, această OUG dată peste noapte, fără nicio motivare pe acest aspect, a reprezentat o măsură abuzivă, iar dosarele pe care le instrumentau va trebui să mai aştepte Cum garantaţi dumneavoastră că instanţele de judecată nu vor da o altă interpretare ordonanţei, împrejurare care poate invalida unele acte de urmărire penală? Simplu: nu puteţi garanta, doar Curtea Constituţională şi practica instanţelor vor arăta grozăviile pe care le-aţi introdus prin acestă ordonanţă.

Revenind la Recomandările Comisiei de la Veneţia, aceasta ne spune să regândim procedura de numirea a procurorilor de rang înalt, astfel încât să fie asigurate condiţiile pentru un proces de numire/revocare neutru şi obiectiv, astfel încât influenţa Ministrului Justiţiei să fie echilibrată prin atribuţiile Preşedintelui şi ale Consiliului Superior al Magistraturii. Ce aţi făcut dumneavoastră? Nimic. Veţi spune că acest punct implică şi revizuirea Constituţie. Aşa este, dar o discuţie pe tema asta trebuie demarată şi refuzaţi să discutaţi acest subiect. Pe de altă parte, Comisia de la Veneţia ne indică şi o altă modificare care ar trebui făcută, de această dată în Legea 303/2004, nu în Constituţie, anume ca avizul CSM pentru numirea şi revocarea din funcţiile de conducere a procurorilor de rang înalt să devină obligatoriu, nu consultativ. CCR i-a conferit acest caracter de aviz consultativ pe cale de interpretare, pentru că legea nu prevedea în sens contrar. O asemenea prevedere nu neagă rolul principal pe care îl are ministrul justiţiei în cadrul acestei proceduri deoarece face propunerile şi respectă în acelaşi timp şi rolul CSM de garant al independenţei justiţiei. Cum înţelegeţi dumneavoastră să aplicaţi această recomandare? Doar prin transmiterea live a interviurilor pe care le efectuaţi în procedura de selecţie. Lăudabil, am cerut-o şi noi de atâtea ori, doar că nu era necesară adoptarea ei prin OUG şi nu la asta s-a referit Comisia!

Ne mai recomandă Comisia de la Veneţia să eliminăm, sau să definim mult mai clar prevederile care permit procurorului ierarhic superior să infirme soluţia unui procuror pe motiv de netemeinicie. Ce aţi făcut în acest sens? Nimic. Nicio propunere, nici de eliminare, nici de clarificare!

Comisia de la Veneţia ne recomandă să eliminăm limitările propuse cu privire la libertatea de exprimare a magistraţilor. Este pentru dumneavoastră o prioritate eliminarea cenzurii aplicate magistraţilor? Nicidecum. Nu aveţi nicio propunere şi niciun comentariu cu privire la acest subiect.

În privinţa răspunderii materiale a magistraţilor Comisia de la Veneţia ne recomandă ca dreptrul de regres împotriva magistraţilor să poată fi exercitat numai după ce răspunderea magistratului a fost constatată printr-o procedură disciplinară, cu eliminarea posibilităţii de apreciere a Ministerului Finanţelor Publice. Deşi în proiectul de ordonaţă aţi încercat să abordaţi această problemă, e adevărat, în mod defectuos, în forma adoptată de Guvern nu aţi mai făcut nicio referire la această problemă.

Comisia de la Veneţia ne-a recomandat regândirea propunerii de înfiinţare a unei structuri speciale de parchet pentru anchetarea magistraţilor, propunând recurgerea la specializarea procurorilor pentru anchetarea unor zone sau infracţiuni foarte speciale, iar în cazul infracţiunilor care nu presupun o specializare deosebită în anchetă magistraţii să fie anchetaţi la fel cum este anchetat orice cetăţean al României. Aţi regândit aceste reglementări? Nicidecum! Dimpotrivă, aţi emis o altă OUG, 90/2018, care să operaţionalizeze noua secţie specială pentru anchetarea magistraţilor ca pe un instrument de presiune asupra magistraţilor. Prin această ordonanţă aţi derogat chiar de la regulile de selectie adoptate prin lege, pentru a impune provizoriu primii procurori în secţia specială. Aţi cerut de la DNA toate dosarele, inclusiv cele soluţionate, deşi prin lege trebuiau transmise doar cele în curs de soluţionare. Comisia de evaluare a fost acceptată a lucra în formulă incompletă, prin derogare de la lege. Procurorului General i s-a impus un termen de 5 zile pentru a asigura întregul cadru material pentru funcţionarea acestei secţii. Procurorii desemnaţi provizoriu sunt numiţi de preşedintele CSM, nu de plenul CSM. Aşadar, pentru dumneavoastră urgenţa a constituit-o încălcarea recomandării Comisiei de la Veneţia şi a recomandării GRECO!

Chestiunea revocării membrilor CSM a fost abordată în OUG 92/2018, însă doar parţial. Dacă noua procedură nu mai prevede posibilitatea retragerii încrederii de către adunările generale ale instanţelor şi parchetelor, ci doar posibilitatea declanşării procedurii revocării, în privinţa definirii mai clare a motivelor de revocare, propunerea dumeavoastră nu aduce nicio îmbunătăţire.

Comisia de la Veneţia a recomandat reintroducerea principiului independenţei procurorilor printre principiile care le guvernează activitatea (paragrafele 62 şi 67 din Raportul preliminar). El se regăseşte acum în legislaţie doar circumstanţiat. Pe viitor trebuie reintrodus fără condiţionări şi nuanţări.

Comisia de la Veneţia ne-a recomandat clarificarea motivelor de revocare a judecătorilor şi procurorilor de rang înalt dar şi a magistraţilor din subordine, astfel încât să nu se dea naştere la abuzuri. Este vorba inclusiv despre articolul în baza căruia a fost revocat procurorul-şef DNA (paragrafele 77 şi 78 din Raport). Ce aţi facut dumneavoastră? Aţi rezolvat doar 10% din problemă, respectiv v-aţi referit doar la procurori, nu şi la judecători, v-aţi referit doar la procurorii din DNA şi DIICOT, nu şi la procurorii care conduc aceste structuri, v-aţi referit doar la un caz de revocare referitor la aplicarea unei sancţiuni disciplinare, nu şi la cazul referitor la exercitarea necorespunzătoare a funcţiilor specifice, apreciat de Comisia de la Veneţia ca fiind formulat în temeni prea generali.

Legat de această ordonanţă: unde v-a recomandat Comisia de la Veneţia să încălcaţi Decizia nr. 45/2018 a Curţii Constituţionale? Pentru Tudorel Toader nu sunt obligatorii deciziile CCR? De ce? Pentru că poate iniţia o OUG prin care să amâne respectarea unei decizii a Curţii Constituţionale? Domnule ministru, pe cine vreţi să detaşaţi sau să menţineţi la Consiliul UE, cu nerespectarea Constituţiei României? Ce raţiuni mai înalte decât respectarea Constituţiei puteţi găsi drept justificare pentru gestul dumneavoastră?

Asupra legilor justiţiei pe care le-aţi iniţiat s-a exprimat şi Grupul de State Împotriva Corupţiei (GRECO). Prin raportul său întocmit la 11.04.2018, într-o procedură extraordinară, ad-hoc, GRECO a făcut o analiză detaliată a contextului adoptării acestor acte normative, a procedurilor urmate, a considerat oportună solicitarea opiniei Comisiei de la Venţia, a surprins neconcordanţa dintre transparenţa invocată de dumneavoastră, domnule ministru, şi faptul că varianta pe care aţi prezentat-o pe 23.08.2017 nu avea mare legătură cu varianta din 2015, a surpins modalitatea atipică în care aţi procedat neasumându-vă aceste proiecte de lege, dar aducându-le în Parlament şi devenid astfel iniţiator de facto al acestora.

Întâi de toate, vă rugăm să ne spuneţi, domnule ministru, mai susţineţi că rapoartele GRECO şi recomandările acestui organism de monitorizare sunt facultative? Sau v-aţi mai documentat, înainte de a mai susţine din nou enormităţi în Parlamentul României? Sigur că v-aţi documentat, sigur că ştiţi că regulile de procedură ale GRECO spun negru pe alb că statele membre ale GRECO trebuie să se conformeze recomandărilor din raportul de evaluare şi să le implementeze în integralitate! Dar ca de obicei, o întoarceţi cum vă convine spunând că GRECO nu poate face legea în România. Dar cine a spus altceva? Direcţiile, principiile, măsurile indicate în rapoartele GRECO sunt obligatorii, GRECO nu oferă membrilor texte care să fie transpuse ad literam în legislaţie.

În calitate de ministru al justiţiei, în loc să priviţi cu seriozitate aceste rapoarte ale organismelor internaţionale şi să ţineţi cont de ele, le-aţi ignorat complet şi v-aţi permis, dând dovadă de lipsă de diplomaţie, de tact şi de obiectivitate să puneţi la îndoială profesionalismul experţilor internaţionali care au întocmit aceste documente. Spuneaţi în urmă cu câteva luni: "Îmi exprim speranţa faptului că raportul GRECO este opera exclusivă a experţilor GRECO, un raport realizat pe baza unei corecte documentări, fără eventuale contribuţii venite din spaţiul naţional. Eu, personal am stat de vorbă la Ministerul Justiţiei cu experţii GRECO, nu mi-au creat convingerea că profesional se ridică la nivelul conţinutului raportului."

Să analizăm doar câteva dintre aceste recomandări:

- Îmbunătăţirea transparenţei procesului legislativ (i) prin dezvoltarea în continuare a regulilor privind dezbaterile, consultările şi audierile publice, (ii) prin evaluarea practicii existente şi revizuirea în consecinţă a regulilor pentru a asigura publicitatea în timp util a proiectelor legislative, (iii) prin luarea măsurilor corespunzătoare pentru ca procedura de urgenţă să fie aplicată cu titlu de excepţie într-un număr limitat de circumstanţe. Consideraţi că aţi respectat această recomandare la emiterea ultimelor OUG-uri pe care le-aţi promovat?

- Procedura pentru numirea în şi revocarea din funcţiile cele mai înalte din parchet să includă un proces care să fie atât transparent cât şi bazat pe criterii obiective, iar Consiliului Superior al Magistraturii să i se dea un rol mai important în această procedură. În afara transmisiunii live a interviurilor pe care le realizaţi în această procedură aţi luat vreo altă măsură?

- Să se analizeze corespunzător impactul modificărilor asupra viitoarei structuri de personal a instanţelor şi parchetelor pentru a fi adoptate măsurile tranzitorii necesare. De ce nu aţi efectuat în timp util aceste studii de impact pentru a atrage atenţia în cadrul lucrărilor comisiei speciale că măsurile privind pensionarea anticipată şi cele privind modificarea completurilor de apel pot duce la blocarea activităţii instanţelor şi parchetelor?

- Să fie abandonată crearea noii secţii speciale pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Tocmai aţi emis OUG de operaţionalizare a acestei secţii!

- Să ne asigurăm că independenţa procurorilor este garantată prin lege, şi să evaluăm impactul modificărilor propuse asupra viitoarei independenţe operaţionale a procurorilor. Aţi făcut asemenea evaluări?

2. Implicarea dumneavoastră în privinţa modificărior legislaţiei penale a fost una nefastă. O asemenea împrejurare este cu atât mai gravă cu cât ea vine din partea unui specialist al dreptului penal, a unui profesor de drept, a unui fost judecător la Curtea Constituţională, a unui fost procuror.

Aţi girat toate propunerile făcute de puterea actuală, în sprijinul infractorilor şi în defavoarea victimelor infracţiunilor, aţi chiulit de la lucrările comisiei speciale, trimiţând în locul dumneavoastră un secretar de stat cu rol decorativ, nu v-aţi luptat pentru a promova propunerile pe care le-aţi făcut referitoare la confiscarea extinsă şi nu v-aţi sfiit să daţi cu mâna dumneavoastră lovitura letală luptei împotriva corupţiei, propunând un text de modificare a infracţiunii de abuz în serviciu care reprezintă o dezincriminare mascată a acestei infracţiuni pentru cele mai multe situaţii întâlnite în practică. Sigur, nici în acest caz nu sunteţi promotorul direct al acestor modificări, dar prin pasivitatea dumneavoastră şi prin propunerea făcută cu privire la abuzul în serviciu aţi fost ministrul perfect pentru ca puterea actuală să-şi promoveze ororile legislative în sfera dreptului penal. Normal că nu vă pasă, doar sunteţi profesor de drept penal. Dacă legiuitorul adoptă mâine legea talionului, o predaţi la facultate impasibil, respectându-vă competenţele. Nici măcar un articol critic în Revista de drept penal sau în altă lucrare de specialitate nu vă este permis Sau poate că nu asta este problema, poate că mai degrabă toate aceste modificări, multe dintre ele declarate deja ca fiind neconstituţionale, multe criticate deja de Comisia de la Veneţia, sunt pe gustul dumneavoastră.

Sub pretextul aplicării unei decizii a Curţii Constituţionale, aţi căutat timp de aproximativ 9 luni de zile "pragul rezonabil" peste care abuzul funcţionarului public să constituie infracţiune şi, în cele din urmă, aţi anunţat că l-aţi găsit, fiind echivalentul unui salariu mediu brut lunar. Noi am sugerat acest prag după o săptămână de cercetare, dumneavoastră v-au trebuit 9 luni! Nu v-aţi limitat însă la a introduce acest prag valoric, ci aţi mai introdus o condiţie suplimentară, aceea ca fapta să fie săvârşită în scopul dobândirii unui folos patrimonial pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul al II-lea inclusiv, dezincriminând astfel cele mai multe abuzuri săvârşite de funcţionarii publici. După gândirea dumneavoastră, un director de spital public care achiziţionează materiale medicale ştiind că sunt supraevaluate de 10 ori, în schimbul unei mite plătite partidului sau naşului său, şef de filială de partid nu e infracţiune, pentru că, nu-i aşa, folosul material nu este pentru sine, soţ, sau o rudă apropiată. Vedeţi, domnule ministru, de ce nu avem spitale dotate decent? De ce corupţia ucide? Dar dumneavoastră ştiţi lucrurile acestea şi, în calitate de ministru al justiţiei, profesor de drept penal, fost judecător al Curţii Constituţionale, le acceptaţi ca normale Domnule ministru, Comisia de la Veneţia a adus critici dure textului propus de dumneavostră pentru abuzul în serviciu. O astfel de împrejurare ar trebui să atragă demisia dumneavoastră din funcţia de ministru, din aceea de profesor de drept, dar şi retragerea din calitatea de membru al Comisiei de la Veneţia!

3. După ce aţi făcut infractorilor acest cadou, fiind întrebat într-un interviu de ce va fi abuz în serviciu doar dacă beneficiul este pentru funcţionar, soţul acestuia sau o rudă apropiată, nu aţi ezitat să minţiţi public spunând că nu aceasta a fost propunerea dumneavoastră, şi că ar trebui să fie întrebaţi membrii comisiei speciale. Nu este aceasta o dovadă de manipulare, de neseriozitate, de iresponsabilitate din partea dumneavoastră? Vă rugăm să verificaţi încă o dată textul pe care l-aţi trimis comisiei speciale şi să îl citim împreună, cu voce tare. Propunerea vine de la dumneavoastră, modificarea din comisie nu este esenţială şi nu vizează aspectul asupra căruia aţi fost întrebat.

4. Şi dacă tot v-aţi pregătit să faceţi acest cadou corupţilor, de ce nu ne-aţi pus la dispoziţie în Parlament acest text măcar cu câteva zile înainte de a se vota în comisia specială, ci ne-aţi trimis textul exact în dimineaţa în care era progamată şedinţa pentru vot în comisie, astfel încât să primim propunerea dumneavoastră după începerea şedinţei. Membrii ai opoziţiei, am fost la dumneavoastră la minister pentru a scurta timpul de trasmitere a textului vineri, dar nu a fost chip ca măcar un secretar de stat să ne primească pentru a avea o comunicare directă cu noi. Dumneavoastră aveaţi alte probleme, într-adevăr, dar secretarii de stat din subordinea dumneavoastră de ce se ascund pe după perdele şi se baricadează în birouri?... Aceasta este colaborarea loială între instituţii, despre care atât de mult vă plăcea să vorbiţi, reproşându-le altora această lipsă de loialitate? Aţi reuşit să demonstraţi prin acest comportament lipsă de respect pentru justiţie, pentru statul de drept, pentru cetăţenii pe care îi reprezentăm, pentru instituţia Parlamentului în faţa căreia trebuie să daţi socoteală.

5. Dar despre faimosul program de guvernare PSD pe care ar trebui să-l puneţi în aplicare vă mai amintiţi? Unde este "modernizarea legislaţiei privind sistemul judiciar"? E cumva pachetul de legi ale justiţiei pornit de la dumneavoastră şi criticat de majoritatea magistraţilor, de Comisia de la Veneţia, de GRECO? Dar faimosul Institut Român de Criminologie, instituţie independentă care ar fi trebuit să contribuie la elaborarea principalelor elemente de politică penală ale statului român unde este? Deocamdată este sublim, dar lipseşte cu desăvârşie, este independent, dar în subordinea dumneavoastră directă. De ce l-aţi mai reînfiinţat, domnule ministru, dacă nu este un organism independent, ci unul sub papucul dumneavoastră politic? Vreţi să-l folosiţi ca paravan pentru alte dezincriminări şi legi favorabile infractorilor? Nu e nevoie. Vă explică domnii Dragnea şi Tăriceanu de ce.

6. Prin afirmaţiile dumneavoastră, domnule ministru, aţi afectat grav imaginea justiţiei din România spunând: " poate nu ar fi lipsit de interes să ştim şi faptul că X a fost ţinut în anchetă trei ani de zile, eventual trimis în judecată, eventual arestat, de către procurorul Y". Aşadar, în opinia dumneavoastră, procurorii trebuie luaţi la verificat şi trebuie întocmite nişte liste negre cu procurorii incomozi politicienilor. De-asta voiaţi să vă treceţi în subordine directă Inspecţia Judiciară? Tot dumneavoastră mai spuneaţi: "Ministerul Public s-a îndepărtat treptat de la rolul constituţional pe care-l are () s-a îndepărtat progresiv de la rolul de garantare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti". Spunând "Ministerul Public" şi nu "unii dintre procurori" sugeraţi aici că toţi procurorii săvârşesc abuzuri şi că aceştia s-au îndepărat cu toţii de prerogativele lor costituţionale şi legale. Domnule ministru, cum puteţi face afirmaţii atât de nocive, lipsite de echilibru şi iresponsabile? Vă permite să faceţi astfel de afirmaţii funcţia actuală, aura de profesor sau calitatea de fost procuror în perioada ceauşistă când procurorii chiar aveau de la lege prerogative care contraveneau CEDO?

7. Măsurile dumneavoastră, domnule ministru, sunt atât de nedrepte, de incorecte, de nocive pentru justiţia română încât aţi reuşit performanţa negativă de a scoate magistraţii în stradă, de a-i obliga să ia atitudine pentru apărarea statului de drept prin semnarea unor mesaje în care menţionează pericolul în care este pus statul de drept. Ocupat fiind cu ocrotirea drepturilor infractorilor, mai ales a politicienilor, nu aveţi timp să vă plecaţi urechea şi la nevoile reale ale magistraţilor. Nu le asiguraţi condiţii decente de muncă. Sunt sufocaţi de dosare la propriu şi la figurat, lucrează în birouri mici, înghesuiţi, în condiţii total improprii. Dacă vor să vă întâlnească îi evitaţi, dacă îşi exprimă nemulţumirea public îi certaţi ca şi cum ar fi subordonaţii sau angajaţii dumneavoastră, spunând că nu e treaba lor să îşi dea cu părerea. După dumneavoastră magistraţii ar trebui să stea cuminţi, să asiste pasiv la distrugerea justiţiei şi a statului de drept, să nu îi deranjeze câtuşi de puţin pe cei care vor să siluiască justiţia şi să fie mulţumiţi doar pentru că primesc o leafă.

8. Prin cererea de revocare a procurorului-şef DNA, prin declanşarea la comandă a procedurii de evaluare cu intenţia neechivocă a revocării acestuia aţi ales, să fiţi de partea infractorilor, împotriva justiţiei, ceea ce este inacceptabil pentru un ministru al justiţiei!

Ne-aţi demonstrat tuturor că toate diplomele, toţi anii de studiu, toate demităţile deţinute, întrega experienţă acumulată în timp, îşi pierd orice valoare atâta vreme cât lipseşte substanţa, buna-credinţă, busola care te ajută să distingi binele de rău. Aţi reuşit performaţa negativă de a spulbera mitul profesionistului. Iată că nu este suficient să ai o bună pregătire profesională şi să nu ai probleme de natură penală, dacă îţi pui întreaga pricepere în slujba răului, dacă îţi pierzi coordonatele morale şi dacă eşti copleşit de autoadmiraţie şi autosuficienţă.

Sigur că nu aţi putut convinge în niciun moment că sunteţi independent de cei care v-au propus în funcţia de ministru. Ne insultaţi atunci când susţineţi o asemenea enormitate. Dar aţi fi putut atenua din avântul acesta al infractorilor şi oamenii ar fi asimţit asta şi ar fi apreciat. Dumneavoastră însă, nu sunteţi omul jumătăţilor de măsură. Faceţi lucrurile la superlativ, fie că sunt pozitive, fie că sunt negative.

Un raport conţine şi elementele pozitive şi elementele negative. Dumneavoastră aţi întocmit un rechizitoriu de tip sovietic, întocmit fără respectarea dreptului la apărare, în care nu aţi oferit nici măcar un element pozitiv din activitatea procurorului şef DNA, pe care să îl aşezaţi pe talerul folosit în luarea deciziei finale. Din cele 36 de pagini, un număr de 10 pagini conţin citate din decizii CCR sau din avize ale Comisiei de la Veneţia.

În argumentul dumneavoastră bazat pe autoritatea profesională aţi dorit să subliniaţi că v-aţi definitivat coordonatele profesionale ca procuror în perioada comunistă. Se vede! E bine că vă asumaţi asta, păcat că nu este neapărat un aspect cu care să te poţi lăuda! Procurorul în acea perioadă avea cu totul alte puteri şi, cu siguranţă, alte deprinderi. Unii procurori din acea perioadă au evoluat după schimbarea regimului politic, alţii au rămas, după cum se vede, blocaţi în acele coordonate.

Ce v-a declanşat acea precipitare? Strigâtul isteric "Tudorele, fă ceva!" pe care l-aţi auzit tocmai din Japonia? Emisiunile TV în care inculpaţii se lamentează, îşi pun poalele-n cap şi prezintă frânturi de adevăruri amestecate cu minciuni pentru a crea impresia că justiţia din România este odioasă?

Domnule ministru, pretextele pe care le-aţi utilizat pentru a solicita revocarea din funcţie a procurorului-şef DNA au fost analizate punct cu punct şi spulberate de Consiliul Superior al Magistraturii - secţia pentru procurori. Aveţi vreun respect pentru această instituţie care reprezintă garantul independenţei justiţiei? Evident că nu, de vreme ce aţi ales să ignoraţi cu desăvârşire avizul acestui organism şi să continuaţi procedura de revocare. În final, aţi reuşit să vă duceţi planul la îndeplinire.

Poate că cea mai gravă şi mai aberantă acuzaţie pe care aţi adus-o procurorului-şef DNA a fost aceea prin care aţi susţinut nici mai mult, nici mai puţin decât că opiniile exprimate de procurorul-şef DNA cu privire la legile justiţiei şi la unele propuneri de modificare a legislaţiei penale au fost de natură să afecteze iremediabil imaginea României. Aţi afirmat că aceste opinii au fost de natură să creeze o imagine deformată, falsă asupra realităţii de fapt şi de drept, că ele reprezintă o discreditare virulentă a autorităţilor române şi a României, creând imaginea falsă a unui stat profund corupt. În final, aţi sugerat că procurorul şef al DNA ar fi afectat chiar interesul naţional al României.

Aşadar nu hoarda de infractori care conduce în acest moment România şi care vrea să-şi rezolve problemele penale prin modificarea legislaţiei strică imaginea României şi produce îngrijorare în exterior, ci procurorii care luptă de ani de zile împotriva corupţiei. Dumneavostră susţineţi că nu avem o problemă specială în zona corupţiei, că este o exagerare şi că singurele opinii care pot fi exprimate sunt cele ale dumneavoastră şi ale domnilor Dragnea şi Tăriceanu, opinii contrare nu pot fi exprimate în spaţiul public fără a fi acuzat de lezarea interesului naţional. Domnule ministru, dumneavoastră trăiţi în universul paralel inventat de Dragnea, sau în lumea reală? Cum mai puteţi conduce ministerul justiţiei dacă v-aţi pierdut reperele care să vă ajute să vedeţi ce este drept şi ce este nedrept?

Ce mai înseamnă pentru dumneavoastră lupta împotriva corupţiei? Modificarea din pix a legislaţiei penale, astfel încât, peste noapte, să nu mai avem infractori pentru că au fost dezincriminate o multitudine de infracţiuni? Batista pe ţambal, cenzura opiniilor cu care nu sunteţi de acord?

Să sugeraţi că este nevoie de un control mai puternic din parte ministrului justiţei asupra parchetelor, ca un mijloc de asigurare a responsabilităţii procurorului în faţa publicului, dezvăluie exact intenţiile dumneavoastră de politizare a parchetelor. De asemenea, aluzia că parchetele noastre, DNA în special, ar avea puteri absolute, asemănătoare cu parchetele din sistemul sovietic şi că cererile procurorilor sunt admise aproape automat de către procurori este falsă. De altfel, la un punct ulterior, reclamaţi tocmai numărul mare de achitări. Cum se împacă admiterea automată a tuturor cererilor procurorilor DNA de către judecători cu "numeroasele soluţii de achitare din ultima perioadă" pe care le invocaţi.

Majoritatea procurorilor DNA au spus astfel, referindu-se la propunerea dumneavoastră de revocare a procurorului-şef DNA: Să ne imaginăm cu toţii că acest demers al ministrului Justiţiei şi-ar atinge obiectivul şi, de săptămâna viitoare sau peste două săptămâni, Laura Codruţa Kovesi ar fi revocată. Cum am mai putea continua să facem ceea ce facem, cum am mai putea să prindem persoane implicate în acte de corupţie când am şti că, pornind de logica ministrului Justiţiei, oricând am putea fi acuzaţi în mod nedrept, incorect, pentru anchetele desfăşurate, pentru delicte de opinie sau pentru doar pentru simplul motiv că imaginea României în spaţiul internaţional este afectată de fenomenul corupţiei.

Nu putem accepta aşa ceva şi, dacă la acest moment alegem să tăcem, înseamnă că toată munca noastră a fost în zadar, înseamnă că nu există şansă spre normalitate, iar corupţia va deveni principalul motor al societăţii româneşti.

Nu este vorba despre o persoană, domnule ministru! Este vorba despre nişte principii. Dacă aţi procedat aşa cu procurorul-şef DNA, dacă procedaţi la fel cu procurorul general înseamnă că Statul Român le transmite tuturor procurorilor următorul measaj: staţi în banca voastră, nu vă mai legaţi de politicieni, mai ales de cei care deţin funcţii importante în statul român pentru că asta echivalează cu un atac la instituţiile statului! Nu vă mai exprimaţi opiniile referitoare la chestiuni care ţin de legislaţie chiar dacă au legătură cu activitatea voastră, nu mai cercetaţi atâtea fapte de corupţie pentru că nu dă bine în plan extern. Dacă vă încăpăţânaţi să continuaţi aşa, cercetând marea corupţie, înseamnă că vreţi să denigraţi România, că aduceţi atingere interesului naţional, că sunteţi duşmani ai poporului şi puteţi fi acuzaţi de trădare!

9. Faptul că nominalizarea procurorului-şef DIICOT a stârnit o puternică reacţie negativă din partea procurorilor acestei instituţii nu v-a pus pe gânduri în niciun moment?

10. În contextul în care v-aţi propus de la bun început înlăturarea din funcţie a tuturor şefilor de parchete incomozi, care nu ascultă de ordinele venite de la partid, vă trebuia un pretext şi pentru înlăturarea din funcţie a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aţi anunţat public că pentru fiecare dintre noi vine o vreme a evaluării, sugerând că a venit şi vremea procurorului general. Apoi, la ordinul Dragnea-Vâlcov-Tăriceanu, în urma resuscitării artificiale a temei protocoalelor încheiate între SRI şi parchetul general considerate de dumneavoastră "nefireşti", fără a fi anulate de nicio instanţă judecătorească, efectuate de condamnatul penal în primă instanţă pentru fapte de corupţie Darius Vâlcov, aţi reacţionat prompt, ca un subordonat disciplinat şi ne-aţi anunţat tot pe Facebook, într-o sâmbătă dimineaţa: Declanşez procedura legală pentru evaluarea activităţii manageriale desfăşurată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie!

V-aţi afişat cu acest prilej ipocrizia în plină splendoare: mai întâi aţi anunţat la modul vag, imprecis, că vine o vreme a evaluarii fiecăruia, deci urmează a fi evaluat şi procurorul general la un moment dat, apoi ne-aţi anunţat pe un ton imperativ, iritat, că declanşaţi procedura evaluării procurorului general ca urmare a semnalului pe care l-aţi primit de la condamnatul penal Liviu Dragnea, după care veniţi şi precizaţi apoi că nu vreţi să vă antepronunţaţi cu privire la rezultatul evaluării, deşi tocmai o făcuseţi.

Cu ce v-a deranjat procurorul general? Pesemne cu faptul că a avut curajul, demnitatea de a aduce precizări şi argumente pertinente cu privire la legile justiţiei pe care le-aţi azvârlit pe masa Parlamentului, legi criticate dur şi de Comisia de la Veneţia. Domnule ministru, obligaţia de rezervă a magistraţilor are un alt înţeles decât acela pe care vreţi dumneavoastră să-l daţi! Într-adevăr, magistraţii nu trebuie să îşi exprime public părerea cu privire la procese aflate în curs, nu îşi pot exprima în exercitarea atribuţiilor convingerile politice, dar îşi pot exprima opiniile cu privire la proiecte de acte normative care au legătură cu activitatea pe care o desfăşoară. Cine altcineva e mai îndreptăţit să îşi exprime opinia cu privire la o propunere legislativă, decât cei care sunt chemaţi să o aplice şi care cunosc cel mai bine domeniul? Cine să îşi dea cu părerea despre actul medical, dacă nu medicii, cine să îşi exprime opinia despre justiţie dacă nu magistraţii, juriştii şi cei care aplică aceste legi zi de zi?

În privinţa protcoalelor încheiate de parchetul de pe lângă ICCJ şi SRI, acestea nu ar fi trebuit să fie secrete, pentru transparenţă şi pentru evitarea scenariilor conspiraţioniste, însă au fost desecretizate. Nu era nevoie de unele dintre ele pentru că exista un cadru legal suficient, ca atare au fost denunţate, dar dumneavoastră folosiţi această temă ca pe un pretext pentru a obţine revocarea procurorilor incomozi, pentru a arunca o îndoială puternică asupra activităţii tuturor procurorilor care luptă împotriva corupţiei, pentru a vă justifica astfel propunerile legislative de subordonare şi intimidare a acestora. Domnule ministru, aţi minţit când aţi spus că nu ştiaţi despre protocoalele încheiate în 2016! Iar faptul că acest lucru a fost demonstrat fără putinţă de tăgadă de procurorul general al României cu documente, v-a înfuriat peste măsură.

Dincolo de nemulţumirea dumneavoastră că procurorul general al României a îndrăznit să vă contrazică, spunând adevărul despre legile justiţiei, despre modificările odioase ale legislaţiei penale asupra cărora v-aţi dat girul în folosul infractorilor, principalul motiv pentru care vreţi să îl revocaţi din funcţie procurorul general pentru că nu intervine pentru a bloca dosarul represiunilor brutale ale autorităţilor din 10.08.2018.

În loc să îi lăsaţi pe procurori să îşi facă treaba şi să afle adevărul în privinţa acestor evenimente cărora le-au căzut victime mii de români, dumneavoastră vreţi să faceţi scut pentru apărarea colegei de guvern Carmen Dan împotriva căreia s-au formulat numeroase plângeri penale. Nu veţi reuşi, domnule ministru, să împiedicaţi aflarea adevărului şi stabilirea adevăraţilor vinovaţi de agresiunile din 10 august îndreptate împotriva românilor şi a democraţiei noastre, oricâte eforturi veţi face în acest sens! Nu poţi folosi o instituţie a statului menită să apere cetăţenii, pentru a-i bate, pentru a-i trata cu gaze lacrimogene, pentru a-i oprima, pentru a-i împiedica să protesteze, fără să răspunzi în faţa legii!

11. Referitor la Inspecţia Judiciară, instituţia care anchetează şi sancţionează disciplinar magistraţii, nu putem omite că aţi făcut în aşa fel încât, prin încălcarea legii, a Constituţiei, a prerogativelor Consiliului Superior la Magistraturii să desemnaţi la conducerea acestei instituţii, printr-o OUG cu dedicaţie, respectiv prin OUG 77/2018, pe o perioadă nedeterminată, persoanele agreate de dumneavoastră. Nu aţi aşteptat avizul CSM deşi legea vă obliga să obţineţi acest aviz, aţi emis un act normativ prelungind nişte mandate care încetaseră de drept şi care nu mai puteau fi prelungite, le-aţi prelungit sine die, încălcând regula potrivit căreia nu poţi emite un act normativ cu efecte intuitu personae, în favoarea anumitor persoane, aţi încălcat flagrant rolul constituţional al CSM de garant al independenţei justiţiei printr-o ingerinţă inacceptabilă a politicului în justiţie.

Referitor la Inspecţia Judiciară şi la mult invocatele protocoale încheiate cu SRI-ul, aţi efectuat, domnule ministru, vreun demers pentru a afla ce protocoale a încheiat Inspecţia Judiciară cu SRI? Aţi făcut o evaluare a numărului de sancţiuni dispuse de Inspecţia Judiciară şi desfiinţate apoi de CSM sau de ICCJ? Poate ne comunicaţi şi nouă, înainte de a vă da demisia, ce aţi aflat, nu de alta, dar este prea evidentă lipsa dumneavoastră de imparţialitate. Auziţi numai ce vreţi, vedeţi doar ce vă convine. Dar despre cele 2 protocoale clasificate încheiate între Ministerul Justiţie şi SRI ne puteţi da detalii? Desigur că nu, de vreme ce sunt secrete. Criticaţi doar protocoalele încheiate de alţii, ale dumneavoastră sunt bune.

12. Dar despre folosirea funcţiei în interes personal ce părere aveţi, domnule ministru? Cât de normal vi se pare să formulaţi cereri în calitate de fost judecător constituţional pe care tot dumneavoastră, în calitate de ministru de această dată, să le aprobaţi? Este irelevant că a semnat în locul dumneavoastră un secretar de stat. Chiar ardeaţi atât de tare de nerăbdare să deveniţi notar, încât nu aţi putut aştepta până la încheierea mandatului de ministru?

13. Pe cât de mult v-aţi implicat în favoarea infractorilor, sprijinând modificările Codului penal şi de procedură penală, pe atât de puţin v-a interesat să vedeţi care sunt problemele esenţiale ale justiţiei. Nu aţi făcut nimic pentru a ajuta serviciul de probaţiune care ar trebui să se asigure că persoanele care au greşit şi au săvărşit infracţiuni, sunt recuperate pentru societate.

14. Ce aţi făcut, domnule ministru, pentru a obţine extrădarea lui Radu Mazăre, a Elenei Udrea, a lui Puiu Popoviciu şi a altor condamnaţi sau cercetaţi penal, astfel încât aceştia să răspundă în faţa justiţiei române pentru faptele lor? Prea puţin spre deloc. Trimiteţi solicitări cu mare înterziere, incomplete, astfel cum a reieşit în cazul Udrea.

15. Refuzaţi dialogul cu magistraţii, nu vă pasă de problemele cu care se confruntă aceştia, de condiţiile precare în care lucrează, de presiunea la care sunt supuşi datorită volumului de muncă. Au ajuns să se roage de dumneavoastră prin scrisori deschise să îi primiţi la discuţii. Aveţi rar discuţii cu conducătorii instanţelor şi parchetelor, staţi mai mult pe Facebook şi prin studiouri TV în loc să fiţi în contact direct cu magistraţii. Ce fel de ministru este acela care, prin acţiunile sale, îşi ostilizează majoritatea magistraţilor?

16. Cum aţi rezolvat, domnule ministru, problemele cu care se confruntă angajaţii din penitenciare? De ce trebuie să lucreze aceşti oameni fără a fi plătiţi? Despre milionul de ore suplimentare neplătite aţi auzit? Dar despre vasalizarea funcţiilor de conducere de la Administraţia Naţională a Penitenciarelor? Bineînţeles că aţi auzit, de vreme ce chiar dumneavoastră, cel mai aprig critic al delegărilor în funcţii de conducere la parchete, practicaţi aceleaşi metode şi delegaţi în funcţii de conducere la ANP, în loc să organizaţi concursuri pentru ocuparea acestor funcţii în mod corect, transparent, pe merit, nu pe slugărnicie. Chiar este nevoie de greve, de acţiuni de protest, pentru a înţelege că aceste probleme sunt reale şi nu mai pot fi ignorate? Gardienii spun că i-aţi minţit, i-aţi ignorat şi i-aţi exclus de la dezbateri.

17. Cum este posibil ca un absolvent de drept, nu spunem un profesor universitar, să vină cu o asemenea enormitate juridică, propunând OUG de modificare a cazurilor de revizuire, astfel încât să fie permisă redeschiderea dosarelor judecate definitiv pronunţate în trecut?

Domnule absolvent de drept, legea procesual penală poate retroactiva, sau nu? Orice hotărâre este supusă căilor de atac existente la momentul pronunţării ei. A spus-o clar Curtea Constituţională în Decizia nr. 377/2017. A spus-o Curtea Constituţională de curând declarând neconstituţională o prevedere asemănătoare cu cea pe care aţi propus-o dumneavoastră. A supune o hotărâre judecătorească unei căi de atac introduse în legislaţie ulterior pronunţării ei echivalează cu a da efect retroactiv normei care introduce acea cale de atac. Potrivit deciziei CCR nr. 78/2014, despre care ar trebui să aveţi cunoştinţă, pentru că aţi făcut parte din completul care a pronunţat această decizie, iar ulterior aţi citat-o într-o ediţie a Constituţiei adnotată de dvs. împreună cu doamna secretar de stat Marieta Safta, neretroactivitatea legii procesual penale este recunoscută indubitabil. Dar de puterea de lucru judecat, de siguranţa raporturilor juridice, de Hotărârea CEDO Brumărescu contra României aţi auzit? Cu siguranţă. Şi atunci cum să vă vină această idee năstruşnică a revizuirii şi redeschiderii unor dosare judecate definitiv? Domnii Dragnea şi Tăriceanu au în faţa dumneavoastră argumente mai puternice decât Constituţia României?

18. Aţi apostrofat la un moment dat public conducerea Ministerului Public pentru că a îndrăznit ca, la solicitarea unor ambasadori, să se întâlnească cu aceştia într-un cadru oficial. Le-aţi atras atenţia procurorilor că nu au reprezentativitate pe plan extern şi că nu au voie să participe la astfel de întâlniri. Cine vă credeţi, domnule ministru, de vă permiteţi să impuneţi astfel de interdicţii unor magistraţi de rang înalt şi unor diplomaţi? O bună comunicare nu se face prin dialog, prin bune relaţii cu toate instituţiile interne şi externe? Transparenţa este un pericol atât de mare pentru dumneavoastră?

19. Când aţi fost sincer, domnule ministru? Când susţineaţi prin proiectul dumneavoastră de lege ca motivările hotărârilor să se facă într-un termen cât mai scurt sau când v-aţi supărat şi aţi criticat public solicitarea preşedintei ÎCCJ care le cerea judecătorilor să motiveze aceste hotărâri? Pentru ce aţi criticat preşedintele ÎCCJ? Pentru că le-a solicitat judecătorilor Înaltei Curţi ceea ce a cerut şi CSM-ul, şi Inspecţia Judiciară, şi anume să motiveze aceste hotărâri într-un termen rezonabil?

20. Cui credeţi că servesc atacurile dumneavoastră la adresa magistraţilor atunci când sugeraţi că foarte mulţi magistraţi, mai ales judecători din penal, au probleme cu legea şi că au fost protejaţi de DNA? Ştiţi bine că oricine poate formula plângere împotriva oricui, asta nu însemnă că acea persoană este vinovată. Ştiţi bine că un magistrat, prin natura profesiei, va stârni multe nemulţumiri pentru că în procese, fie ele civile sau penale, o parte întotdeauna pierde. Şi atunci care este scopul în care încercaţi să induceţi opiniei publice ideea că magistraţii se confruntă cu un fenomen infracţional consistent? Aşa doriţi să sporiţi încrederea oamenilor în justiţie? Nu spune nimeni că gunoiul trebuie vârât sub preş, dar nici generalizări şi anateme aruncate asupra unui întreg corp profesional nu sunt acceptabile!

Prin comportamentul dumneavoastră aţi abandonat justiţia în mâna infractorilor şi aţi trimis România în trecut, în perioada Năstase-Stănoiu, în care dosarele se rezolvau în şedinţe de partid. Pentru acest motiv ar fi trebuit să vă daţi demult demisia! Nu e târziu nici acum! Domnul Nicolicea îşi aşteaptă rândul. Între dumneavoastră şi domnia sa nu ar fi mare diferenţă. Luaţi-vă din birou toate diplomele şi distincţiile pentru că oricum nu v-au ajutat la nimic! V-aţi făcut de ocară în faţa studenţilor, în faţa colegilor dumneavoastră de catedră pe care nu îi puteţi păcăli sau manipula, v-aţi făcut de râs în faţa întregii ţări, mai puţin a lui Liviu Dragnea & Co. Dumneavoastră sunteţi cel care aduce deservicii grave imaginii României în plan extern, nu atât prin vorbele pe care le rostiţi mai mult sau mai puţin meşteşugit, cât mai ales prin fapte! Degeaba afirmaţi prin fraze aşezate cu grijă că promovaţi independenţa justiţiei, că sprijiniţi lupta împotriva corupţiei, dacă prin fapte faceţi exact contrariul.

Domnule ministru, în afara unor vizite exotice, făcute pe bani publici, cu bilete de avion cumpărate la clasa economic, a desenării unor proiecte fantasmagorice cum este cartierul justiţei din Bucureşti, a unor apariţii publice în care vă etalaţi dorinţa de avea talent de povestitor, a afirmaţiilor publice prin care aţi afectat independenţa sistemului judiciar, în afară de lovitura pe care încercaţi să o aplicaţi luptei împotriva corupţiei, nu prea aveţi cu ce vă lăuda de când aţi devenit ministru. Nu aţi făcut mai nimic în folosul justiţiei, ci aţi făcut suficient de multe şi de grave lucruri în defavoarea justiţiei, motiv pentru care, în finalul evaluării noastre, după ce aţi primit nota 4 (patru), vă rugăm să meditaţi dacă nu cumva a sosit timpul să vă luaţi în primire postul de notar, sau să vă reîntoaceţi în avocatură să apăraţi infractori în mod onest, contra unui onorariu, nu pe bani publici!

Domnule Ministrul al Justiţiei, dincolo de opţiunea dumneavoastră personală de a vă înainta demisia de onoare pentru deserviciile grave pe care le-aţi adus justiţiei româneşti, moţiunea aceasta ar trebui să răspundă la următoarele întrebări:
România îşi mai doreşte să continue lupta împotriva corupţiei?

România trebuie să respecte recomandările organismelor internaţionale, ale Comisiei de la Veneţia, ale GRECO, ale Comisiei Europene?

Pentru România mai reprezintă o miză ridicarea MCV?

Acceptăm numirea politică a unor procurori de rang înalt fără respectarea avizelor CSM, doar pentru că au recunoscut că niciodată nu au fost independenţi şi şi-au manifestat obedienţa pe linie de partid?

Apărarea statului de drept implică protecţia prin lege doar a persoanelor acuzate de săvârşirea unor infracţiuni, nu şi protecţia victimelor infracţiunilor?

În România politica penală a Statului trebuie făcută în principal pentru protecţia politicienilor, nu pentru protecţia întregii societăţi?

În România magistraţii au devenit problema principală, nu infractorii care ocupă funcţii publice?

Suntem de acord cu politica ministrului Tudorel Toader de acceptare a diminuării bugetului Ministerului Justiţiei, care se resfrânge în mod direct asupra modului de desfăşurare a anchetelor?

Dacă vă doriţi, stimaţi colegi, continuarea consolidării statului de drept, dacă aţi observat derapajele inacceptabile ale Ministrului Justiţiei pe această temă, vă rugăm să susţineţi, prin votul dumneavoastră, această moţiune şi să-i transmiteţi fără echivoc ministrului Tudorel Toader, precum şi tuturor celor care-l controlează, că circulă de multă vreme pe contrasens, împotriva intereselor României ca stat de drept, ca stat european!

Tag-uri Nume: