În știința dreptului, atingerea unor praguri temporale este un fapt constitutiv de drepturi (vezi Codul Civil, Capacitatea de exercițiu, Codul Penal - Liberarea condiționată), în timp ce, în materia Dreptului Muncii, a Dreptului Administrativ se vorbește de ”vechime” (în muncă, în profesie, în funcție, în grad), ca unitate de măsură ce dimensionează întinderea unor drepturi sau aptitudinea de a beneficia de ele.
În prezent, decizia discreționară a Guvernului civil, prin Ministerul de Interne, tot civil, a pus în aplicare o invenție juridică, materializată în textul unor ordonanțe militare, prin care introduce o materie nouă, interdicția prin efectul legii (similară interdicției judecătorești), interdicția militărească (!!!), folosind o nouă teorie, cea a protecției vârstei de peste 65 de ani. De ce apare această legislație discriminatorie, care are drept criteriu nimic altceva decât vârsta ?
În materie de drept există, într-adevăr, câteva materii în care textul legii vorbește expres de vârstă, ca element de referință.
Mai întâi, ce înțelegem prin vârstă ? Se spune adesea că vârsta este doar un număr, și nimic mai mult. Lexical, avem două definiții pentru acest termen: o definiție se referă la persoane în viață, alta la cele ce nu mai sunt printre noi.
- În prima definiție, vârsta reprezintă ”Timpul scurs de la nașterea unei persoane și până la un moment din viața sa”. Este sinonim cu termenul ”etate”. Pentru a preciza la modul general vârsta sau etatea unei persoane se folosește unitatea de măsură ”an”, dar sunt situații juridice, cum ar fi stabilirea ”vechimii în muncă”, în pragul pensionării, în care este necesar să exprimăm vârsta în ani, luni și zile. Aceleași repere temporale sunt avute în vedere în cazul promovării într-o funcție. În schimb, reperele temporale ore, minute și secunde au relevanță în câteva situații non juridice particulare: în competiții sportive, întârzierea unor avioane sau trenuri, procese tehnologice etc.
- Într-o a doua accepțiune, ”vârsta ” este ”Timpul scurs de la nașterea unei persoane și până la moartea sa”. În cazul acesta se folosește anul, ca unitate de măsură.
Spunem: X a trăit 82 de ani sau Y a murit la vârsta de 90 de ani. Iată că vârsta este unitate de măsură și în viață și la moarte.