[]

În aprilie, v-am spus că Germania a fost o „economie moartă care funcționează” . Astăzi, pot să vă spun că a devenit un cul-de-jatte.

PMI din această dimineață [Index Achiziții Manageri] a fost cea mai proastă veste pe care Angela Merkel și-ar fi putut-o imagina, 41.4. Un indicator atât de groaznic de descompunere, încât coiotii vor turma.
 
În general, economia germană, la nivelul managerilor de achiziții, contractează. Și cu Merkel care maschează o majorare a impozitelor masive ca trib tribut pentru verdele în plină expansiune, viitorul creșterii economice a Germaniei este la fel de sumbru ca graficul de mai jos:

În indicele PMI roșu. În abatere gri de la estimări; BCE foarte acomodatoare

În afară de cele evidente, marele avantaj al acestui grafic este consistența cu care analiștii, care sunt plătiți mult mai mult decât mine, supraestimează această cifră. Aceasta este o reprezentare genială a prejudecății de confirmare.

Și puteți vedea de ce se întâmplă asta. Înțelepciunea convențională ne spune că o bancă centrală acomodantă și ratele dobânzilor negative ale BCE sunt punctul culminant al ceea ce se poate face și ar trebui să sprijine creșterea continuă în sectorul producției, deoarece creditul este ieftin.

Dar nu este cazul dacă cumpărătorii de produse germane nu sunt capabili să-și asume mai multe datorii. Ratele dobânzilor negative ar trebui să crească circulația fluxurilor de numerar, pentru că cine ar dori să piardă bani din economiile sale, nu-i așa?

Îl provoc pe Larry Summers - acel idiot incompetent! - nu este ceea ce indică aceste rate cu adevărat către piețe. Aceștia raportează că situația este proastă și că banca centrală nu are încredere în economie.

Nu ar trebui să surprindem că BCE este atât de satisfăcătoare de îndată ce are date la îndemână care arată că economia germană se micșorează. Pentru că fără extinderea Germaniei, nu poate exista sprijin pentru un euro stabil, indiferent de Brexit.

Și în timp ce restul britanic își continuă jocurile pentru a evita Brexit-ul, argumentele lor par slabe, deoarece este evident pentru toată Europa că are nevoie de Marea Britanie mai mult decât invers.

Dar, oh acolo !, nu lăsați faptele să împiedice religia unor oameni.

De fapt, de fiecare dată când încearcă să ocupe unul dintre mass-media pentru a da vina pe incertitudinea cu privire la Brexit, acesta arată doar cât de mult îl creează trăgând procesul.

Datele europene actuale au lovit puternic piețele. Prețurile petrolului și-au reluat căderea în urma știrilor și speculațiile cu privire la faptul că președintele iranian Rohani se va întâlni cu președintele Trump și cu premierul britanic Boris Johnson pe marginea Adunării Generale a ONU săptămâna aceasta.

Deși ministrul de externe iranian, Javad Zavir, a exclus o întâlnire cu Trump, iranienii au pregătit terenul cu Johnson, eliberând-o pe cisterna britanică Stena Impero.

Deși bănuiesc că nu se va întâmpla nimic atâta timp cât Johnson va fi încurcat în Brexit.

Euro a scăzut la 1,10 dolari, iar aurul s-a raliat din nou în toate monedele, inclusiv în dolarul american.

Și, cu piețele de refinanțare ale dolarului în criză, Martin Armstrong ne amintește că Fed și BCE sunt ambele blocate. Fed va păstra wicket-ul pentru repozițiile sale de urgență până pe 10 octombrie. În fața unei presiuni crescânde în afara Statelor Unite pentru a elimina banii pentru a confisca economiile cetățenilor pentru a sprijini colapsul tot mai mare al socialismului, a existat o panică majoră asupra dolarului. La începutul anului 2019, unele dintre ziare spuneau că guvernele străine scăpau de datoria SUA, ceea ce dă impresia că dolarul urma să se prăbușească. Dar realitatea a fost că vânzarea datoriei SUA la acel moment a fost un efort de a reduce dolarul în creștere.

Martin Armstrong a avut întotdeauna dreptate în a spune că scăderea încrederii în Europa și în euro este la baza dinamicii prețurilor ridicate actuale ale activelor americane.

Săptămâna trecută, mi-am imaginat că există o legătură între această fereastră deschisă de Fed și licitațiile viitoare de peste 200 de miliarde de dolari în Trezoreria SUA din această săptămână.

Băncile primare ale dealerilor trebuie să aibă suficienți bani pentru a-și putea lua partea din licitație, deoarece orice reducere a randamentului va fi proastă.

Criza de finanțare a dolarului este reală și accelerată, la fel și implementarea economiei germane. Și nu mai este doar Germania. Indicele PMI francez a fost teribil și întreaga PMI compusă a zonei euro este în contracție.
 
În prezent, toată lumea este îngrijorată este inversarea tendinței către mișcarea uriașă a datoriei suverane europene. Aceste randamente ale obligațiunilor au sfidat gravitatea pe tot parcursul anului și nu pot fi susținute în fața declinului euro.

Returnarea facturilor germane ale Trezoreriei. Albastru închis, curent; Roșu, acum o lună; Albastru deschis, acum un an

Curba de randament în Germania începe să crească pe termen scurt. Inversarea se agravează. Cererea Trezoreriei SUA continuă să crească.

Este de mirare că Consiliul European începe să își schimbe tonul în legătură cu un posibil acord cu Boris Johnson cu privire la Brexit?

Germania are probleme și cu ea tot proiectul european. E bine.
 

Cel mai târziu marți, șeful statului va anunța numele noului premier. Ludovic Orban, șeful PNL, are șanse mari să formeze noul cabinet. De altfel, Orban a anunțat deja măsuri de refacere a capacității administrative a statului, o nouă rectificare bugetară și un executiv mai suplu cu maximum 16 ministere. Reduceri vor fi și in cazul structurilor birocratice, agenții și oficii. Se vehiculează o lista a noilor miniștri.

Consiliul Uniunii Europene a confirmat numirea Laurei Codruţa Kövesi în funcția de procuror-șef european, urmând ca această numire să fie supusă spre aprobare Parlamentului European, se arată într-un comunicat dat publicității luni.

Kövesi este în prezent procuror în cadrul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din România. De-a lungul carierei sale în România a deținut diverse funcții de procuror.

Preşedintele Klaus Iohannis continuă, luni şi marţi, consultările pe marginea desemnării unui nou premier.

Potrivit unor surse politice, preşedintele Klaus Iohannis se va întâlni luni cu preşedintele Pro România, Victor Ponta, preşedintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele PMP, Eugen Tomac, cu reprezentanţii minorităţilor naţionale şi cu preşedintele PNL, Ludovic Orban.

Marţi, şeful statului se va întâlni cu preşedintele USR, Dan Barna, şi cu preşedintele UDMR, Kelemen Hunor.

   "În luna februarie 2011 începea încă un capitol al luptei lumii civilizate cu ororile vechii ordini: războiul civil din Libia. Pe 11 februarie, dictatorul Hosni Mubarak era forţat să demisioneze din fruntea statului egiptean. La doar cîteva zile, pe 15 februarie, scînteia era aprinsă în Libia. Mai precis, în oraşul Benghazi au început acţiuni de protest similare celor din Egipt, împotriva tiranului Gaddafi, care au fost reprimate în sînge trei zile mai tîrziu de către autorităţi. Acesta a fost punctul de început al unei mişcări populare sprijinite de NATO, în scopuri umanitare şi pacifiste. Războiul civil a luat sfîrşit pe 20 octombrie, acelaşi an, odată cu uciderea dictatorului."

Aşa vor învăţa copiii noştri la orele de istorie. Peste 1000 de ani, dacă această lume va mai fi şi dacă va urma acelaşi curs, în acelaşi fel vor povesti istoricii epopeea libiană, iar adevărul va fi uitat.

Atunci cînd eşti un criminal sau te învoieşti cu criminalii, faptele bune sînt în ochii tăi un păcat de moarte. Astfel, Gaddafi a fost vinovat în ochii lumii întregi şi a plătit cu viaţa şi cu viitorul oamenilor săi. Dar sînt anumiţi ochi din această lume care au văzut sau vor să vadă altceva. Pentru ei rezum mai jos, în puţine cuvinte, căci faptele sînt multe, o altă variantă a celor întîmplate. Adeseori am auzit cuvintele: "Să lăsăm istoria să judece". Eu zic însă: Să nu lăsăm istoria să judece, căci o să judece strîmb, ci să încercăm să aflăm adevărul înainte de a fi prea tîrziu.

Care sînt păcatele cele mai importante pentru care istoria şi lumea întreagă l-au condamnat pe Gaddafi la moarte?

Error! Filename not specified.

Opinia publică spune în cel mai bun caz că Libia a fost invadată pentru petrol. Dar petrolul a fost pentru învingători o simplă captură de război şi nimic mai mult. Cauzele sînt mult mai profunde.

 Gaddafi, ca mai toţi leaderii din ultimii zeci de ani din ţările arabe şi nu numai, a urcat la putere cu sprijin occidental. El a fost ridicat deci pentru a reprezenta interesele celor care l-au uns. Tipic pentru astfel de personalităţi, după ce a preluat puterea, a încercat cît a putut să satisfacă pretenţiile stăpînilor, dar stînd în fruntea ţării zeci de ani (şi nu 4 sau 5 ani ca în regimurile democratice), în timp a început să se ataşeze de cauza poporului în mijlocul căruia şi-a dus viaţa. El şi-a dat seama cel puţin de faptul că urma să lase ţara moştenire fiului său. Şi nici un părinte nu vrea să lase copilului moştenire o ţară distrusă. Iar ca să privim lucrurile şi altfel, am putea crede că Gaddafi s-a folosit de occident pentru a prelua puterea, pe care a folosit-o apoi în beneficiul lui şi a propriului său popor. 

În ochii celor care l-au uns, Gaddafi a apărut ca unul care îi sfida încontinuu. A robi o ţară înseamnă a pune biruri strivitoare pe educaţie, pe resurse şi pe sănătate. Înseamnă să distrugi tinerii, să faci toată ţara dependentă de exterior. Cel puţin aşa se aştepta occidentul ca Gaddafi să procedeze, adică după model occidental. Însă nesupusul a făcut altfel. A oferit învăţămînt gratuit, inclusiv la nivel superior, a dat bani tinerilor căsătoriţi săraci pentru a-şi cumpăra casă, a pus la dispoziţia oamenilor un sistem de sănătate gratuit. Tot el s-a opus categoric introducerii în Libia a vaccinurilor şi a altor practici eugenice de sterilizare, aplicate pe scară largă în lumea "civilizată". Benzina şi curentul electric erau foarte ieftine. De asemenea, a pus la cale realizarea celui mai ambiţios plan de aducţiune a apei potabile de care s-a auzit vreodată, prin care voia să facă Libia un paradis. Deja acest proiect, preluat de Pure Technologies şi considerat o minune a ingineriei moderne, a fost aplicat cu succes pe anumite porţiuni. Mai mult, în 2007 era lansat RASCOM - QAF1, primul satelit african, finanţat în cea mai mare parte (cu 300 milioane de dolari din totalul de 400 de milioane necesare) de Gaddafi. Prin aceasta, s-a dat o puternică lovitură companiilor de telecomunicaţii din Europa, care cîştigau 500 de milioane de dolari pe an de pe urma faptului că Africa trebuia să apeleze la serviciile lor. Nu mai vorbim de interesele strategice globaliste puternic ştirbite. 

În 1951, Libia era considerată una din cele sărace ţări din lume. În anul 2011, înainte de acţiunea umanitară a NATO, era ţara cu cel mai ridicat standard de viaţă din Africa.

Dar păcatul capital al lui Gaddafi a fost unul absolut intolerabil. Copiind modelele furnizate de foştii stăpîni, el plănuia ceea ce nu putea fi conceput. Şi gîndurile lui aveau să devină realitate începînd chiar cu anul cînd a fost omorît. Astfel, în 2011 urma să înfiinţeze FMA, adică Fondul Monetar African. Într-o atare situaţie, FMI (Fondul Monetar Internaţional) nu mai avea cum să ofere împrumuturi cămătăreşti ţărilor din Africa, pentru a le obţine apoi la preţul dobînzii, aşa cum a făcut cu multe din statele Europei şi nu numai. De asemenea, Gaddafi urma să înfiinţeze o Bancă Centrală Africană, care ar fi dus la oprirea folosirii monedelor occidentale şi la utilizarea monedelor africane. În plus, o Bancă de Investiţii Africană urma să sisteze investiţiile occidentale oneroase în Africa. 

În sfîrşit - ceea ce i-a pecetluit soarta - Gaddafi voia să înfiinţeze Statele Unite ale Africii. Deşi acesta este şi planul globaliştilor, care vor să unească întreaga lume, planul lui Gaddafi  nu putea fi nici aplicat, nici tolerat. De ce? Pentru că lumea unificată în viziunea lui Gaddafi era o lume prosperă, liberă şi puternică, pe cînd globaliştii vor o lume total supusă, lipsită de mijloace proprii de existenţă, total dependentă şi depersonalizată.

Aşadar, Gaddafi nu era oricine. El era un duşman extrem de periculos, puternic şi vizionar. El a păcătuit pentru că a vrut prea mult bine într-o lume în care nu poţi fi lăsat să realizezi aşa ceva. Şi a plătit cu viaţa.

Care au fost forţele dezlănţuite asupra lui Gaddafi  şi a poporului libian?

La alegerile prezidențiale din noiembrie se va înregistra un record al numărului de secții de votare în străinătate. Autoritatea Electorală a aprobat, la cererea ministerului de Externe,  suplimentarea cu încă 270 de locații, astfel încât numărul total a ajuns la 714.

Cele mai multe secții sunt organizate în țările unde sunt comunități mari de români: Italia, Spania și Marea Britanie.

Președintele Klaus Iohannis are, luni, noi consultări cu partidele parlamentare într-o formulă mai restrânsă, în vederea formării unui nou Guvern. Șeful statului a precizat că va desemna, cel târziu marți, un prim-ministru.

Partidul naționalist Dreptate şi Justiţie (PiS) este pe cale să își păstreze majoritatea în Polonia după alegerile parlamentare de duminică, câștigând 43,6% din voturi, a arătat un sondaj de ieșire de la urne, potrivit Associated Press.

Sondajul realizat de compania de cercetare Ipsos a acordat 27,4% din voturi coaliției centriste civice, care include partidul Platforma Civică condusă anterior de președintele Consiliului Uniunii Europene, Donald Tusk. care a guvernat Polonia în perioada 2007-2015.

[]

Iohannis a lansat sâmbătă, chiar la prima oră din prima zi a campaniei electorale,  mesajul său electoral esențial, anunțând scopul de căpătâi pe care-l va urmări în noul mandat: „o Românie fără PSD”! Pentru că asta ar însemna, după mintea lui,  „o Românie normală și corectă”.

            Trebuie spus că, afirmând așa ceva, Iohannis nu s-a scăpat. N-a avut vreo incontinență verbală. Afirmația nu-i poate fi pusă pe seama exaltării electorale. El o repetase,  silabă cu silabă,  pe la mai toate mitingurile.

​Președintele Klaus Iohannis participă duminică după-amiază, de la ora 16.00, la Timișoara, la Adunarea regională a organizațiilor PNL din vestul țării. Este primul eveniment electoral de la debutul oficial al campaniei electorale la care ia parte Iohannis, candidat PNL pentru un al doilea mandat la Cotroceni.

La Adunarea Regională PNL de la Timișoara, care are loc la Sala Polivalentă Constantin Jude, participă aproximativ 3.500 de liberali din Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara.

Din punct de vedere al componenței politice, prima variantă, și cea mai probabilă, este a unui guvern monocolor. A doua variantă este o echipă PNL-PMP, potrivit unor surse din partid, liberalii fiind dispuși să dea partidului condus de Eugen Tomac două ministere. Discuțiile ar urma însă să aibă loc în perioada următoare.

Pentru structura noului guvern, PNL ia în calcul comasarea mai multor ministere.

Călin Popescu-Tăriceanu a participat la o şedinţă a femeilor din ALDE organizată în staţiunea Păltiniş (judeţul Sibiu).Liderul ALDE susţine că a ieşit de la guvernare pentru că premierul Viorica Dăncilă nu a putut să îndeplinească câteva dintre condiţiile puse de ALDE, printre care reducerea numărului de miniştri, de secretari de stat şi de consilieri ai demnitarilor.

Europarlamentarii liberali Vasile Mureșan și Adina Vălean sunt luați în calcul pentru postul de comisar european din partea României, au declarat  surse din conducerea PNL, citându-l chiar pe europarlamentarul de la care emană mai toate stirile „pe surse”.

Rudy, when you have to shoot, shoot, don't talk!

"We'll give you a fair trial, followed by a first-class hanging!",
Brian Dennehy in rolul serifului Cobb in "Silverado" (1985)

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Rudolph William Louis Giuliani a fost (alaturi de Ion Ratiu) eroul tineretii generatiei mele. Pe vremea cand noi sufeream cel mai ingrozitor deceniu din istoria statului roman (anii 90), marcat de elanul demolator al regimului Iliescu, populat de dinozauri urati, venali, brutali si nefrecventabili, lumea intreaga aplauda miracolul infaptuit la New York de catre un legendar procuror de origine italiana. Sa ne aducem aminte doar faptul ca Giuliani a facut din New York cel mai sigur loc din Statele Unite. Domiciliul unei cincimi din intreaga bogatie a planetei, cel mai mare, mai cosmopolit si mai complicat oras american era un exemplu de succes al unui primar care a invins temuta mafie.

Pentru a intelege performanta lui Giuliani ar trebui doar sa privim un grafic sugestiv despre evolutia ratei infractionalitatii din intreaga America in comparatie cu New York-ul:
 

Sursa: "Uniform Crime Reports". Federal Bureau of Investigation.
In 1983, Giuliani a renuntat la cea de-a treia pozitie din Ministerul Justitiei (Associate Attorney General) in timpul administratiei Reagan, pentru a deveni procuror federal al districtitului de sud al statului New York (1983-1989), la el acasa adica.

In aceasta pozitie el a adus in practica magistratilor americani tactica "perp walk", adica arestarea si incatusarea suspectilor in locuri publice si in fata camerelor de luat vederi. Mandatul de procuror al lui Giuliani este incununat de procesul mafiei (Mafia Commission Trial), in care capii celor cinci familii mafiote din New York, Lucchese, Bonanno, Genovese, Colombo si Gambino, au fost condamnati la 100 de ani inchisoare.

Tot Giuliani este si procurorul care l-a arestat, investigat si i-a obtinut condamnarea celebrului broker Ivan Boesky si complicelui sau, Michael Milken, pentru fraudarea bursei prin utilizarea informatiilor din interiorul companiilor.

Dupa ce un cancer la prostata l-a silit sa abandoneze cursa pentru postul de senator din anul 2000, Rudy Giuliani a ramas departe de scena publica, desi numele sau a fost vehiculat pentru diverse competitii electorale. Avocat in baroul din New York, Giuliani a revenit in atentia tuturor atunci cand s-a hotarat sa devina unul dintre aparatorii presedintelui Donald Trump.

In week-end-ul trecut, vazandu-l pe Giuliani la FoxNews amenintandu-i pe democrati cu faptul ca in curand dezvaluirile despre amploarea coruptiei din gruparea Joe Biden vor ajunge la Romania, am retrait parca o scena celebra din filmul din 1966 al legendarului inventator al stilului "Spaghetii western", Sergio Leone, "The Good, the Bad and the Ugly", in care personajul Tuco Benedicto Pacifico Juan Maria Ramirez, interpretat de catre Eli Wallach, the ugly/il brutto striga "When you have to shoot, shoot, don't talk!" (cand trebuie sa tragi, trage, nu vorbi/ameninta).

Multa lume se intreaba, in Romania, in cine va trage Rudy Giuliani atunci cand va trage. Unii au incercat sa explice ca tinta este fiul lui Biden, Hunter, implicat in "consilierea" lui Puiu Popoviciu, baronul celui mai mare mall din tara, cel de la Baneasa. Uitandu-ma la cei care vorbeau despre aceasta posibilitate mi-am adus aminte de teoria probabilitatilor si de constatarea ca atunci cand auzi zgomot de copite, cel mai probabil sunt cai, nu zebre. De ce? Simplu, pentru ca la noi nu traiesc zebre, adica Puiu Popoviciu se pare ca nu prea a scapat de justitie, a trebuit sa fuga din tara si a mai renuntat si la cetatenia americana...

In cazul nostru, calul ar fi, cu cea mai mare probabilitate, nimeni altul decat presedintele fundatiei Biden, Mark Gitenstein, fost ambasador al Statelor Unite la Bucuresti in timpul administratiei Obama-Biden. (sursa: AICI).

Legatura dintre Biden si Gitenstein este foarte veche. In perioada in care Biden era presedintele Comisiei Juridice a Senatului, Gitenstein a fost numit seful echipei de consilieri ai comisiei, pozitie in care acesta din urma a "lucrat" de zor la respingerea candidaturii lui Robert Bork, propunerea presedintelui Reagan (1987), la Curtea Suprema.

Dupa aceasta experienta, viitorul ambasador la Bucuresti a scris si o carte, "Matters of Principle: An Insider's Account of America's Rejection of Robert Bork's Nomination to the Supreme Court". Dupa ce a donat peste 130.000 dolari catre campaniile democratilor intre 1990 si 2008, Gitenstein a fost principalul consilier al lui Biden in echipa de tranzitie dupa alegerile castigate de Obama in noiembrie 2008, motiv pentru multi sa il considere favorit la pozitia de director al biroului de politici juridice (Office of Legal Policy) al administratiei democrate.

Numai ca n-a fost sa fie: omul a fost "sapat" de catre democratii de stanga si de catre un ONG, Public Citizen, mult prea scrupulos in inventarierea carierei de lobby-ist a lui Gitenstein (sursa: AICI).

Si-uite asa sarmanul contributor cu 130.000 de dolari la campaniile lui Biden s-a vazut obligat sa se multumeasca cu un post de ambasador hat departe, tocmai la Bucuresti, in tara de unde familia sa emigrase prin 1890. Juramantul in aceasta calitate l-a depus in august 2009 si a plecat din functie la finalul lui 2012.

Mandatul lui Gitenstein de ambasador la Bucuresti coincide cu perioada de criza si restrangeri bugetare a celui de-al doilea mandat al lui Basescu. Dar se suprapune si pe o constructie economica unica in istoria Romaniei, constructie care avea sa ii marcheze definitiv destinul americanului.

Pe 5 decembrie 2005, Guvernul aproba actul constitutiv al Fondului Proprietatea, un vehicul in care statul roman a pus actiuni in valoare de 12 miliarde de lei, actiuni reprezentand cam o cincime din avutia Romaniei, adica din participatiile statului la marile firme din energie plus inca la cateva firme. Fondul era creeat cu scopul de a despagubi cu actiuni ale sale romanii carora statul le confiscase proprietatile in timpul regimului comunist.

O idee nobila transformata intr-o afacere urat mirositoare de catre Guvernul Tariceanu: o echipa de apropiati din jurul lui Tariceanu a hotarat, pe baze arbitrare, cine dintre victimele confiscarilor comuniste avea sa fie despagubit si cine nu. Fericitii despagubiti, in numar infim fata de cei nedreptatiti prin amanarea la calendele grecesti ale evaluarii lor, erau fie mari mostenitori din strainatate (precum familiile lui Malaxa sau Auschnit sau chiar membrii familiei regale), ai caror avocati au "tratat" cu camarila lui Tariceanu, fie sarmani batrani care au acceptat sa cedeze actiunile pe care le primeau unui grup de mafioti care aranjau aceste despagubiri contra unor sume modice (actiunea de 1 leu era platita cu mai putin de 20 de bani).

Practic, putinele actiuni transferate de fond unor romani normali au ajuns la cei putini din grupul Stelu-Rotaru-BrailoiuCo, beneficiarii celei mai abominabile crime pe care guvernul Romaniei a comis-o impotriva tocmai a celor furati si exclusi social de catre regimul stalinist. Cea mai mare parte a celor carora comunistii le furasera avutul, cateva zeci de mii de oameni, au fost ignorati de catre imbuibatii de la usa lui Tariceanu si isi tarasc si astazi trupurile chinuite pe culoarele tribunalelor pentru a repara mizeriile creeate de un stat incapabil sa isi trateze egal cetatenii.

De altfel, in logica aceasta inteleg eu inclusiv pozitionarea urmasilor fostilor detinuti politici impotriva onorabilizarii excesive a lui Mihai Sora: acesti oameni sunt profund frustrati de catre o societate care se poarta mizerabil cu ei de 70 de ani. Romanii vor ramane pe veci otraviti de dusmanii si neincredere pentru ca acest stat condus de mafioti nu si-a reparat greselile istorice comise fata de elitele sale.

Pentru mine un model este Doamna Marie-Rose Mociornita, cea care isi poarta cu demnitate destinul de victima absoluta a regimului de dupa 1990 si a regimului de dinainte de 1990.

Ei bine, dupa ce ciracii lui Tariceanu au terminat de impartit cascavalul Fondului Proprietatea, fondul ar fi trebuit listat. Asa era legea. Dar cand a contat vreodata legea in Romania? Si s-au apucat si guvernul Tariceanu, si guvernul Boc1, si guvernul Boc 2 sa tot amane listarea Fondului, cea mai mare entitate economica din tara. Dar pentru ca lucrurile sa fie si mai evidente, s-a permis totusi tranzactionarea privata a actiunilor pana la listare. Astfel incat, daca cumva scapase printre cei despagubiti si vreunul fara aprobare sa fie "convins" sa isi vanda actiunile grupului de mafioti, care, dupa plecarea lui Tariceanu, a devenit grupul de sub pulpana Elenei Udrea, beneficiarul final al regimului Basescu-Petrov.

Si-uite asa dragii mosului, la listarea Fondului, in ianuarie 2011, aveam urmatoarea structura a actionariatului:
 

Sursa: AICI

Adica o treime din actiuni era inca nedistribuita, o treime era in posesia unor cetateni romani (grupul de mafioti detinea majoritatea), 10% era la mostenitorii din strainatate, iar 20% erau deja in mainile unor fonduri straine si unor fonduri romanesti. Practic, deja o cincime din actiuni fusesera cumparate la discounturi de 70-80% de catre unele fonduri, prin intermediul celor de la usile lui Tariceanu sau Elenei Udrea. Intre timp, Ministerul Finantelor numise administrator al Fondului firma americana Franklin Templeton Investment Management Ltd. In ziua listarii Fondului Proprietatea la Bursa, 25 ianuarie 2011, actiunea cu valoarea nominala de 1 leu s-a tranzactionat cu 0,68 lei, adica aveam un discount de 32%.

Cele mai mare portofolii de actiuni ale Fondului Proprietatea apartineau fondului american Elliot Management Corporation, proprietate a magnatului republican (aici n-ai prea nimerit-o, Rudy!) Paul Singer. Vehiculele de investitii ale acestuia, Manchester Securities Corporation si Beresford Energy Corporation au ajuns sa detina in 2015 20% din actiunile Fondului, pentru care a incasat peste 1 miliard de lei numai ca dividende si redistribuiri de capital. Acum, fondurile lui Paul Singer mai detin cam 3% din actiuni, dupa ce au vandut portofoliul propriu, cu un profit urias (au cumparat multe din actiuni pana la listare cu 0,2-0,3 lei/actiune). (sursa: AICI).

Prima intrebare care isi poate afla un raspuns de la Rudy Giuliani este: de ce ambasadorul Gitenstein, care in timpul mandatului a vituperat constant impotriva marilor afaceri de coruptie, nu a amintit niciodata de amanarea listarii la bursa a Fondului Proprietatea, ceea ce a permis, practic, preluarea, pe bani foarte putini, a unei cincimi din actiuni de catre fondurile Elliot?

Dar sa vezi cum le asaza Dumnezeu pe toate aliniate! La doar cateva luni dupa incheierea mandatului de ambasador, pe 23 aprilie 2013, Gitenstein apare ca membru in Comitetul Reprezentantilor Fondul Proprietatea SA, unde se afla si acum bine merci. Adica, nici mai mult nici mai putin, contribuabilul de 130.000 de dolari al campaniilor democrate devine insarcinat de catre actionarii Fondului sa supravegheze ce face administratorul Franklin Templeton. Cine erau actionarii la acea vreme oare?
 

Sursa: AICI

Adica 60% din actiuni erau, deja, detinute de catre fondurile straine, cea mai mare participatie fiind a fondurilor Elliot.

Iata cum arata astazi structura actionariatului Fondului Proprietatea:
 

Sursa: AICI

Ei, si-acum sa vedem ce s-a intamplat in timpul mandatului domnului Mark Gitenstein de reprentant al actionarilor Fondului Proprietatea. Pentru atmosfera, sa avertizam cititorul neavizat ca mandatul oricarui administrator de fond de actiuni, daca fondul nu este prevazut sa dureze o perioada limitata de timp, este foarte simplu: sa creasca valoarea actiunii, adica sa vanda actiunile neperformante si sa plaseze banii in actiuni performante.

Din 2013 pana acum performantele Fondului, obtinute sub atenta supraveghere a fostului ambasador american sunt, pe scurt urmatoarele:

Daca pe 30 aprilie 2013, valoarea activului net era de 14,977 miliarde de lei, iar valoarea activului net pe actiune era de 1,1397 lei, la 30 august 2019 valoarea activului net era de 10,715 miliarde de lei, iar valoarea activului net pe actiune era de 1,5437 lei. Cum asa? Valoarea activului net a scazut cu 1 miliard de dolari, iar valoarea pe actiune a crescut cu 35% in timp ce numarul actiunilor a scazut cu 88%??!!! Aproape ca nu mai conteaza pretul actiunii, care era in 2013 de 0,65 lei, iar in august 2019 era de 1,175 lei (o crestere de 69%). Asta da performanta pentru care sa fii platit regeste: sa asisti cum activele fondului se diminueaza cu o treime! (Sursa: AICI).

O fi fost vreo greseala, or fi distribuit oamenii mai mult ca dividende? Ei as, totul in linie cu celelalte companii listate la bursa:
 

Sursa: AICI

O fi fost vreo criza economica in aceasta perioada? Se pare ca ultimul an in care am inregistrat recesiune a fost chiar 2013.

Sa fi avut bursa de la Bucuresti niste ani mai prosti? Iata cum a evoluat indicele BET in ultimii cinci ani, de exemplu:
 

sau indicele BET-FI (Fondul Proprietatea este inclus in ambii indici):
 

Si-atunci, care sa fie explicatia? Simpla, hai sa vedem ce a facut Fondul Proprietatea pana astazi:

Perioada incepe in forta in anul 2014, cand Fondul vinde din portofoliu actiuni in valoare de peste 1 miliard de lei (actiuni Romgaz de 644 milioane de lei, actiuni Transelectrica de 212 milioane de lei si actiuni Conpet de 100 milioane de lei). Toate prin metoda ABB - accelerate book building/oferta de plasament accelerat, adica s-au vandut pachete mari de actiuni la un discount foarte mare, dar necunoscut. Adica, intr-un secret absolut, cineva a vandut actiuni de 1 miliard de lei la un pret mult mai mic decat pretul de la bursa!

Dupa un an mai slabut, 2015, in care a mai lichidat din portofoliu un mizilic de 465 milioane de lei, vine spectaculosul rezultat din 2016, cand administratorul Fondului lichideaza, prin aceeasi metoda patentata deja ABB, un portofoliu de 2,1 miliarde de lei. Si ce portofoliu: actiuni Romgaz de 541 milioane de lei, actiuni Petrom de 682 milioane de lei, actiuni BRD, Banca Transilvania si E.ON Romania in valoare de aproape 900 de milioane de lei.

2017 se incheie modest, cu un portofoliu lichidat de doar 1,24 miliarde de lei, iar 2018 cu doar 173 milioane de lei. Daca tragem linie, ce observam: genialii administratori de la Fondul Proprietatea, platiti cu multe milioane, sub privirea de vultur a lui Gitenstein, au vandut, din portofoliul Fondului urmatoarele actiuni: Romgaz, Petrom, Banca Transilvania, BRD, Electrica, E.ON, Conpet, Transelectrica, Nuclearelectrica, adica taman cele mai bune si mai performante companii din Romania...

Ar putea fi, simplu, nestiinta sau nepricepere din partea unor administratori mai toti straini cu diplome grele inramate pe perete? Dar ce-au pazit reprezentantii actionarilor? Domnul Mark Gitenstein, reputat expert juridic al Comisiei Juridice din Senatul SUA si colegii lui? Aaaa, pai nu v-am spus cu cine este si a fost coleg Gitenstein in Consiliul Reprezentantilor Fondului: de exemplu, cu Steven Cornelis van Groningen, ditamai Presedinte si Director General la Raiffeisen Bank SA Romania sau cu Sorin Mandrutescu, director general (CEO) al Oracle Romania, proaspat suspect de luare de mita de la distribuitori, dar altfel deschizator al tuturor listelor cu propuneri de premier. Sau cu Julian Rupert Francis Healy, care a bifat si pe Ernst Young si pe JP Morgan si s-a oprit la BERD...

Asa ca ma imbat si eu putin cu apa rece: ce-ar fi sa-l auzim pe Rudy Giuliani spunandu-ne si noua ce s-a intamplat la acele faimoase ABB-uri? Cum de s-au lichidat cele mai valoroase detineri ale Fondului Proprietatea (repet, poate n-a fost clar: Petrom, Romgaz, BRD, Electrica, Banca Transilvania, Conpet, Transelectrica, E.ON!) cu un pret mult mai mic decat pretul de tranzactionare de la bursa?
So, please, Rudy, no mercy! Shoot them all! We are counting on you.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

În România europeană şi pretins democratică se joacă o comedie „paralelă” (de la „Statul Paralel”, „Deep State”) de proporţii. Guvernul pesedist, condus de marioneta nereuşită Viorica Dăncilă (a lui Liviu Dragnea, arestat, dar nu în dosarul Tel Drum), a căzut şi e foarte bine că a căzut. Deşi condiţiile în care a căzut guvernul PSD sunt dintre cele mai dubioase. Încă o dată, eşecul Vioricăi Dăncilă era şi foarte previzibil, şi pe deplin meritat. Lucru valabil şi pentru lamentabilele cadre recente ale PSD, care au executat toate capriciile de mărire ale marionetei.

În perioada 2014-2018, România a fost țara care a raportat cele mai multe fraude din Uniunea Europeană privind fondurile europene din agricultură și dezvoltare rurală și s-a clasat pe locul doi la valoarea fraudată, după Polonia, se arată în raportul OLAF privind lupta împotriva corupției pentru anul 2018.

Liderii PSD l-au înlocuit, vineri seara, pe Mihai Fifor din calitatea de șef de campanie al Viorică Dăncilă la alegerile prezidențiale, au precizat surse participante la ședința social-democraților.

”Mihai (Fifor - n.r.) nu mai este șeful campaniei pentru prezidențiale, iar Paul (Stănescu - n.r.) a cerut chiar suspendarea lui din partid. Dăncilă, însă, i-a luat apărarea”, au declarat surse participante la ședința liderilor social-democrați, care se desfășoară la Vila Lac I.

Unii lideri ai PSD vor încerca să se agaţe de putere după pierderea guvernării, consideră fostul preşedinte al partidului, Adrian Năstase, care este de părere că prin votul la moţiunea de cenzură „s-a încheiat o perioada de decizii eronate ce au dus la pierderea guvernării”.

Joi, 10 octombrie, a avut loc ciclul decizional al Comisiei Europene privind cazurile de încălcare a dreptului UE (proceduri de infringement). În cadrul respectivului pachet, în ceea ce privește România, Comisia a clasat 10 proceduri de infringement. De asemenea, au fost continuate prin emiterea de avize motivate ( cea de-a doua etapa a fazei precontencioase) 3 cauze si declanșate 4 noi proceduri de încălcare a dreptului UE.

De asemenea, nu a fost luată nicio decizie de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

Liderii social-democrați se vor reuni într-o şedinţă CEx PSD, vineri, la 18.30. Este primul CEx al PSD de după moțiune și căderea Guvernului Dăncilă.

Președintele Klaus Iohannis a anunțat după consultările cu reprezentanții partidelor parlamentare, de la care PSD a lipsit, că luni sau cel târziu marți va desemna un prim-ministru, el spunând că este nevoie să se instaleze urgent un nou guvern, de tranziție, și că este destul de clar că ne îndreptăm spre guvern PNL sau în jurul PNL. Șeful statului a mai spus că, personal, sprijină varianta alegerilor anticipate, dar acestea sunt foarte greu de realizat constituțional, iar acum este nevoie de un guvern instalat rapid.

Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a declarat că, după ce a fost adoptată moţiunea de cenzură, se va întoarce pe funcţia de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă din Baia Mare "Constantin Opriş", pe care a ocupat-o înainte de a fi ministru.

Premierul Viorica Dăncilă a solicitat vineri Partidului Naţional Liberal şi preşedintelui Klaus Iohannis să îşi asume public că pensiile şi salariile vor fi plătite la timp şi majorate conform legislaţiei în vigoare.

"Cer PNL şi domnului preşedinte Iohannis să îşi asume public că pensiile şi salariile vor fi plătite la timp şi, în egală măsură, majorate conform legislaţiei în vigoare. Românii merită venituri decente şi corecte după o viaţă de muncă", a spus Viorica Dăncilă, la începutul şedinţei de Guvern.

Președintele Klaus Iohannis a chemat partidele parlamentare la consultări pentru formarea unui nou guvern, începând cu ora 11.00, la Palatul Cotroceni. La scurt timp după demiterea guvernului Dăncilă, președintele României a avansat ideea alegerilor anticipate, cu condiția unui acord între toate partidele. Liderul PNL, Ludovic Orban și președintele PRO Romania, Victor Ponta, au anunțat că vor să-și asume guvernarea.Liderul PSD Viorica Dăncilă a anunţat aseară că partidul său nu va participa la discuţii.

Ludovic Orban a anunțat echipa cu care va merge la consultările de la Cotroceni: președintele PNL, Ludovic Orban, vicepreședinții,  Raluca Turcan, Rareș Bogdan, secretarul general Robert-Ionatan Sighiartău, liderul senatorilor PNL, Florin Cîțu și senatorul PNL, Iulian Dumitrescu.

”Noi avem construită arhitectura unui viitor nou guvern. Suntem deschiși la dialog cu toate partidele cu care am reușit deja să dărâmăm guvernul PSD”, a spus Orban.

Totul se schimbă. În plan guvernamental. În ierarhia partidelor. În competiția dintre fruntașii politici. Și, firește, în campania electorală prezidențială. După ce echilibrul de forțe a balansat periculos într-o direcție, apoi în altă direcție, PSD a fost înfrânt. Nu este doar o înfrângere a doamnei Viorica Dăncilă. Iar consecințele sunt grave. Și urmează într-o viteză halucinantă.