Este greu să vorbim despre nenumăratele probleme acumulate în societatea noastră într-un mod coeziv și, atunci când încercăm, primim adesea același răspuns: „Care este soluția ta?” Oamenii se frustrează și cer o soluție instantanee la problema structurală din care fac parte foarte mult. Insistența asupra unui răspuns unic, vindecător pentru toți, le trădează refuzul de a vedea natura structurală și sistematică a problemei. Între timp, își permit „soluții” inventate de cei care au creat problemele.
Aceste „soluții” sunt obligate să fie strict incrementale și reformate , altfel natura de auto-servire a traiectoriei generale devine evident evidentă. Confruntarea cu defectele „soluțiilor” declanșează un răspuns emoțional: un indiciu clar că critica indică defectele evidente ale sistemului în sine, care la rândul său rezonează ca o critică împotriva sinelui. Explozia emoțională și negarea recunoașterii sistemului pentru ceea ce este este o indicație a aderenței patologice la puterea abuzivă. Aceasta este condiția care îi obligă pe mulți americani să susțină ierarhia capitalistă și să-și demonstreze în continuare credința față de aceasta.
Soluția reală trebuie să implice o schimbare structurală. Ierarhia feudală care impune în mod structural scheme de extorcare a banilor și violenței asupra oamenilor prin domesticirea umanității lor, care urmează să fie recoltate din nou în cadru capitalist, este inumană și distructivă pentru specia noastră. O astfel de idee nu trebuie lăsată deoparte ca idealism de nesuportat, dacă vrem să trăim armonios unii cu alții și cu mediul nostru.
Cușcă capitalistă
În vastitatea spațiului și inimaginabila perioadă de timp geologic, prezența noastră este mică: mai mică decât o specie de praf pe o planetă întreagă. Ca ființe conștiente, am creat narațiuni și teorii pentru a explica ce înseamnă să fii în această mare misterioasă a materiei și a timpului. Astfel de idei sunt esențiale pentru organizarea noastră socială, precum și pentru modul în care ne raportăm la ea. Ele afectează foarte mult modul în care percepem lucrurile ca indivizi și ca colective. Aceste idei pot lua forma religiei, istoriei, ideologiei, tradiției, mitului și așa mai departe, constituind părți ale psihicului individual, precum și ale psihicului colectiv.
Aceste idei ar trebui să fie promovate și perpetuate de membrii comunității, deoarece le servesc prin validarea ordinii sociale date, care servește intereselor lor. Se presupune că ne oferă modalități de a ne împăca cu necunoscutul în manierele colective, prin care găsim modalități de a accepta misterul vieții cu respect și respect.
Dar oare?
Pe măsură ce ne naștem în ordinea socială, unde acele idei sunt consolidate și se manifestă fizic ca cadru social, interiorizăm acele idei, devenim o parte a mecanismului social și ideile devin „realitate”.
Dar, strict vorbind, această „realitate” este oarecum diferită de ceea ce este inerent real într-un sens material. Ceea ce percepem ca „realitate” este interpretarea noastră a materiei care a fost modelată de imperativele ordinii sociale.
De exemplu, într-o societate capitalistă, un fapt se poate abate de la realitatea materială, deoarece o instituție specializată în fapt este influențată de interesele clasei conducătoare. De exemplu, deșeurile industriale pot fi aruncate ca substanță inofensivă. Efectul minciunii crește progresiv împotriva oamenilor oprimați, deoarece profiturile se obțin cu cheltuiala celor care sunt exploatați și subjugați de minciună. Oamenii suferă de informații eronate, dar în diferite grade. Cei care suferă cel mai mult sunt supuși celor mai stricte măsuri, în timp ce cei care exploatează și subjugă pot schimba măsurile în funcție de nevoile lor în timp ce sunt bine echipați pentru a face față greutăților materiale.
Instituțiile sociale din capitalism au întotdeauna riscul eșecului, deoarece opiniile experților sunt necesare pentru a înțelege un fapt complicat. Oamenii cu platforme mai mari pot pur și simplu să domine faptul, deoarece oamenii nu au timp și resurse pentru a examina acest fapt. O opinie mai puternică își poate purta pur și simplu calea. Ierarhia economică se asigură că cei care au interese teribile în a obține un fapt corect nu pot să-l corecteze.
Acum, acest mecanism funcționează și pe verticală. Diferite instituții sunt afectate diferit de faptul fals. Un fapt răsucit de interesele speciale creează conflicte între instituții. Acest lucru creează conflicte între oameni. Cu toate acestea, gradul diviziunilor devine din ce în ce mai restrâns pe măsură ce se apropie de nivelul clasei conducătoare, unde minciuna poate crea beneficii mai largi pentru oamenii deja bogați și puternici, deoarece au capacitatea de a accesa toate instituțiile cu bani în crearea „ realitate ”care le servește. D politica angerous, substanțe periculoase, practică periculoasă și așa afectează pe cei care nu au mijloacele de a le evita, în timp ce ei pot face parte din adoptarea sistemelor de afaceri profitabile pentru clasa de guvernământ. Suntem puși unul împotriva celuilalt în condiții materiale rare în mod artificial în care concurăm și formăm ierarhie pe baza imperativelor impuse de cadrul capitalist, în loc de conform faptelor materiale.
Câteva lucruri majore se întâmplă din minciună. În primul rând, clasa conducătoare reușește să profite de exploatare și subjugare și / sau reușește să păstreze ierarhia capitalistă. În al doilea rând, minciuna creează diviziuni între oprimați. În al treilea rând, minciuna necesită mai multe minciuni pentru a o acoperi, lipsind capacitatea oamenilor de a se relaționa cu ei înșiși, cu ceilalți și cu natura conform realității materiale.
Dinamica se repetă în multe feluri, creând o realitate falsă în care dezinformarea, dezinformarea și propaganda se îmbină cu faptele, deoarece instituțiile sunt manipulate pentru a servi intereselor clasei conducătoare, în timp ce restul oamenilor este divizat, confuz și lipsit de putere. Părinții fondatori ai SUA știau probabil acest mecanism foarte bine atunci când au instalat „separarea puterilor” în cadrul guvernului SUA. Separarea ar instituționaliza efectiv mecanismul, asigurându-se că interesele oamenilor sunt verificate și echilibrate de către clasa conducătoare care poate avea acces la toate ramurile guvernului.
Instituțiile sociale în bani, precum și unii „disidenți” și „activiști comunitari” pot funcționa ca o parte crucială a ierarhiei capitaliste, menținând și perpetuând sistemul indiferent de intențiile lor. În primul rând, cei care neglijează să dezvăluie obiectivele clasei conducătoare, arătând doar faptele criminale și refuzând să recunoască mecanismul de exploatare, îi distrag pe oameni de la ceea ce se întâmplă cu adevărat. În al doilea rând, cei care refuză să vadă mecanismul structural de exploatare în cadrul ierarhiei capitaliste pot ajunge să își protejeze propriile poziții în detrimentul oamenilor din partea de jos în timp ce slujesc clasei conducătoare. În al treilea rând, cei care nu recunosc minciunile sau le repetă activ ajută faptele să fie subordonate cadrului capitalist, distrugând în același timp credibilitatea și integritatea instituțiilor sociale, ducând la destabilizarea relațiilor sociale - făcându-ne mai susceptibili la minciuni și manipulări. Statul paralizat poate fi utilizat în privatizarea în continuare a instituțiilor, rezultând o domesticire mai extinsă a umanității și naturii.
Acestea sunt doar câteva exemple despre modul în care dinamica socială aparent constructivă din cadrul ierarhiei capitaliste poate funcționa pentru a susține ierarhia capitalistă. Riscul ca oamenii să recunoască cu adevărat natura ierarhiei capitaliste, înarmat cu experți și unitate, este real pe măsură ce observăm cazuri de revoluții socialiste pe tot globul. Instituțiile capitaliste găzduiesc cu atenție acele persoane care nu prezintă amenințări fundamentale asupra cadrului capitalist în menținerea structurii sociale care le servește.
Tendința parazită a capitalismului
Unii se pot întreba, dacă sistemul este atât de fascist și draconian, de ce ar permite „disidenților” să joace un rol în structura socială. Aceasta se datorează faptului că o structură autoritară cu comenzi, decrete și reguli rigide și consecințele lor punitive nu poate cultiva relații sociale active pentru a se susține. Mintea umană nu poate elibera potențialul creativității de a face acest lucru în astfel de condiții. Doar suficientă libertate pentru a se deplasa în cușcă este necesară pentru ierarhia capitalistă. De asemenea, fără a permite un anumit grad de „libertate” în cadrul său, unii oameni ar putea înființa comunități cu un adevărat sentiment de libertate în cadrul structurii sociale, ceea ce poate reprezenta o amenințare pentru sistem. Din acest motiv, iluzia siguranței și libertății este permisă în cadrul capitalist. În acest mediu, oamenii se angajează în activități creative, schimbul de idei și produse, precum și restul rutinelor zilnice. Aceste activități sunt ghidate de instituții sociale cu bani, asigurându-se că limitele sunt stabilite pentru a perpetua cadrul capitalist. Organizațiile guvernamentale, mass-media, organizațiile culturale, ONG-urile și așa mai departe joacă roluri semnificative pentru a se asigura că populația subiect este domesticită în cadrul respectiv.
