Procurorul general Augustin Lazar  declarase pe 15 decembrie că Parchetul General face eforturi să finalizeze spre sfarșitul anului "dosare care sunt în atenția publicului".

   Parchetul Militar a avut inspirația să finalizeze ancheta și să trimită dosarul la instanță exact în ziua aniversării Revoluției, cea care le-a dat harnicilor procurori libertatea de a fabula în voie pe tema faptelor odioase comise de Iliescu și Voican, pentru a pune mâna pe o putere pe care nu le-o disputa nimeni - pentru că cei care s-ar fi vrut concurenți s-au trezit abia pe la vremea Pieței Universității. 
Acuzațiile aduse fostului președinte sunt de o enormitate care nu poate fi egalată decât de acuzația de „înaltă trădare” a lui Orban la adresa Vioricăi Dăncilă. Este, probabil, prima revoluție din istorie care, deși învingătoare, este judecată după regulile învinșilor. Dacă pentru Parchet nu constituie o problemă să se mai umple odată de ridicol, este de sperat că măcar magistrații vor avea bunul simț să nu valideze această mascaradă cu pretenții legaliste.

S-a declanșat Apocalipsa după Teodorovici. Măsurile fiscale preconizate a se aplica în anul viitor, rezentate de ministrul Finanțelor, au băgat groaza în bancheri și în furnizorii de energie dar și, bineînțeles, în liderii opoziției. Cel mai aprig apărător al celor umiliți și obidiți, asupra cărora se vor răsfrânge efectele politicilor fiscale ale unei unui guvern „hămesit după bani” - cum bine a zis un parlamentar pe care colegii îl alintă cu porecla de „cap de mort” - s-a dovedit a fi însuși președintele multiproprietar Iohannis. „Acest proiect aruncă în țara haos și va da peste cap bugetele oamenilor de rând” a exclamat acesta. Oamenii de rând sunt însă mai puțin panicați, atenția lor îndreptîndu-se spre proiectul Legii Pensiilor, asupra căruia Parlamentul tocmai și-a dat votul final și asupra etapelor de majorare a punctului de pensie, pe care se roagă la Dumnezeu să le apuce. Însăși Bursa de la București s-a cutremurat, impulsionantă de plângerile cu sughițuri ale bancherilor și de previziunile lor catastrofice. La urma-urmelor ar fi fost de a dreptul caraghios ca cei afectați de campania anti-lăcomie să aplaude faptul că li se vor scoate din buzunar și din bugete niște bani pe care îi câștigau ușor. Mai ales acele bănci despre care Tăriceanu spunea că se mulțumesc să „mulgă” titlurile de stat și nu se mai obosesc cu creditarea. Nu se va înregistra nicio tragedie în masă, cu bancheri care să se arunce de la etaj și cu distribuitori de gaze care să dea drumul la robinet în camera închisă ermetic. După faza văicărelilor vor găsi, probabil foarte curând, soluțiile de a evita neplăcerile unor taxe suplimentare și de a-și pune câștigurile ușoare la adăpost, poate chiar cu ajutorul Guvernului. Pentru că, nu e așa, nimeni nu e fericit să plătească taxe unui guvern despre care nu se știe prea sigur ce va face cu banii.

Ca să scape de o grijă, junele premier al Austriei, Sebastian Kurz, a venit la București cu 10 zile mai devreme ca să predea ștafeta președinției Consiliului lui Iohannis, pe care l-a și felicitat pentru că „a avut grijă de democrație”. 
Cu omoloaga sa de la Victoria a avut o relație mai rece, datorită îngrijorării exprimate față de efectele revoluției fiscale asupra companiilor austriace, care s-ar putea să își ia jucăriile și să plece din România, dacă vor câștiga mai puțin. 
Dacă era Dragnea în locul ei probabil că i-ar fi trântit un proverb românesc, cel cu câinele care nu pleacă de la măcelărie.