.Ag. AMOS News a monitorizat cele mai importante evenimente înregistrate în această săptămână.
1. Moțiunea „rușinii” și testul de graviditate al Opoziției
2. Revoluția omagiată de procurorii militari cu „crime împotriva umanității”
3. „Revoluția fiscală” și crima de lăcomie bancară
4. Efectele „razelor” Stanciu-Tarcea asupra completelor incomplete
5. Predarea ștafetei președinției Consiliului către „paznicul” inelelor democrației
![]() Conștienți că nu pot să își pună nicio nădejde în moțiune (erau în sală 249 de parlamentari din 465, iar pentru trecerea moțiunii erau necesare 233 de voturi) liberalii, în calitatea lor de lideri ai opoziției cam obosite, au recurs la o diversiune. În locul moțiunii doreau adoptarea a două declarații prin care Parlamentul să se lepede de Guvern. Nici mai mult nici mai puțin. Au scotocit ei prin regulamente și au zis că au găsit niște prevederi care ar fi permis punerea pe ordinea de zi a declarațiilor, însă Iordache le-a tăiat-o scurt, spunând că doar el poate lua o astfel de decizie, dacă o consideră necesară. Și nu a considerat-o. După obișnuita hârjoană verbală în care s-au folosit cuvinte grele, s-a trecut la obiectul propriu zis al muncii. Moțiunea distrugătoare a fost citită cu intonația cuvenită fără a impresiona în nici un fel banca Guvernului. Doamna Dăncilă, care mai are puțin și împlinește un an de mandat, a răspuns rușinându-i pe autori cu propriile lor argumente. Degetul pe rană a fost pus însă de Kelemen Hunor (UDMR nu a votat, alături de PSD și ALDE) vorbind despre intenția liberalilor „de a ne aburi”, neavând nici program de guvernare, nici miniștri (inclusiv unul prim) asumați. Cum era de așteptat, moțiunea a picat cu mai puține voturi decât semnături. Dar „maurul” Orban (absent... motivat, nefiind membru al parlamentului) și-a făcut datoria și a tulburat apele și așa tulburi ale politicii. Stăpână pe situație, Dăncilă a încheiat cu un răspicat: „Nu demisionez! (asta ar fi fost ultima speranță a opoziției). |
.
Parchetul Militar a avut inspirația să finalizeze ancheta și să trimită dosarul la instanță exact în ziua aniversării Revoluției, cea care le-a dat harnicilor procurori libertatea de a fabula în voie pe tema faptelor odioase comise de Iliescu și Voican, pentru a pune mâna pe o putere pe care nu le-o disputa nimeni - pentru că cei care s-ar fi vrut concurenți s-au trezit abia pe la vremea Pieței Universității. |
.
![]() S-a declanșat Apocalipsa după Teodorovici. Măsurile fiscale preconizate a se aplica în anul viitor, rezentate de ministrul Finanțelor, au băgat groaza în bancheri și în furnizorii de energie dar și, bineînțeles, în liderii opoziției. Cel mai aprig apărător al celor umiliți și obidiți, asupra cărora se vor răsfrânge efectele politicilor fiscale ale unei unui guvern „hămesit după bani” - cum bine a zis un parlamentar pe care colegii îl alintă cu porecla de „cap de mort” - s-a dovedit a fi însuși președintele multiproprietar Iohannis. „Acest proiect aruncă în țara haos și va da peste cap bugetele oamenilor de rând” a exclamat acesta. Oamenii de rând sunt însă mai puțin panicați, atenția lor îndreptîndu-se spre proiectul Legii Pensiilor, asupra căruia Parlamentul tocmai și-a dat votul final și asupra etapelor de majorare a punctului de pensie, pe care se roagă la Dumnezeu să le apuce. Însăși Bursa de la București s-a cutremurat, impulsionantă de plângerile cu sughițuri ale bancherilor și de previziunile lor catastrofice. La urma-urmelor ar fi fost de a dreptul caraghios ca cei afectați de campania anti-lăcomie să aplaude faptul că li se vor scoate din buzunar și din bugete niște bani pe care îi câștigau ușor. Mai ales acele bănci despre care Tăriceanu spunea că se mulțumesc să „mulgă” titlurile de stat și nu se mai obosesc cu creditarea. Nu se va înregistra nicio tragedie în masă, cu bancheri care să se arunce de la etaj și cu distribuitori de gaze care să dea drumul la robinet în camera închisă ermetic. După faza văicărelilor vor găsi, probabil foarte curând, soluțiile de a evita neplăcerile unor taxe suplimentare și de a-și pune câștigurile ușoare la adăpost, poate chiar cu ajutorul Guvernului. Pentru că, nu e așa, nimeni nu e fericit să plătească taxe unui guvern despre care nu se știe prea sigur ce va face cu banii. |
.
![]() Nota Bene: cei în cauză obțin doar o amânare a executării pedepsei până la rejudecare, când pot să fie readuși în pușcărie. |
![]() Ca să scape de o grijă, junele premier al Austriei, Sebastian Kurz, a venit la București cu 10 zile mai devreme ca să predea ștafeta președinției Consiliului lui Iohannis, pe care l-a și felicitat pentru că „a avut grijă de democrație”. |
.
Format:
Rubrici:
Topic: