Publicat: 1 Februarie, 2014 - 12:45

Prezentăm declarația integrală a președintelui României, Traian Băsescu, susținută vineri, 31 ianuarie, în fața jurnaliștilor acreditați la Parlamentul german (Bundestag), în cadrul unei vizite de lucru pe care a efectuat-o în Republica Federală Germania:

„Bună ziua! Vă mulţumesc mult pentru invitaţia de a fi la o conferinţă de presă cu presa germană. Este pentru mine o onoare şi, consider, şi o oportunitate. Înainte de a intra în subiect, aş vrea să vă spun doar câteva cuvinte despre activitatea mea politică. Am fost ministrul al Transporturilor în cinci guverne ale României. Am fost de două ori ales în funcţia de primar general al capitalei, Bucureşti. Şi două mandate consecutive de preşedinte al României. Politica rămâne, totuşi, o activitate pentru care pot fi calificat pozitiv sau negativ de electorat, de români. Meseria mea de bază este aceea de ofiţer de marină. Am fost comandant pe petroliere de mare tonaj. Ceea ce a făcut ca adesea în viaţa mea politică, în activitatea mea politică, să existe lipsă de diplomaţie. Poate nu a fost cel mai rău lucru. Venind la tema propusă pentru dezbatere, o să încep cu câteva cuvinte despre România. România a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Efortul major de la acea dată şi până în prezent a fost acela de integrare în structurile europene. Nu suntem la faza unei complete integrări, însă tendinţa continuă este să fim parte a acestui întreg, care poate deveni în cele din urmă Uniunea Europeană. Încă suntem în afara zonei euro, încă suntem în afara zonei Schengen. Ceea ce arată că procesul de integrare este unul în devenire, în evoluţie. În acelaşi timp, trebuie să vă spun că România a fost şi suporter, dar şi partener al tuturor acţiunilor, deciziilor care aveau ca obiectiv să crească nivelul de integrare economică şi socială în interiorul Uniunii Europene. Suntem parte a Acordului euro plus, România a ratificat Tratatul fiscal şi a devenit parte şi a legislaţiei noastre interne. România va deveni parte a uniunii bancare, prin propria ei opţiune şi asta pentru că cea mai mare parte a băncilor din România sunt bănci care provin din zona euro. România a trecut printr-o perioadă de criză extrem de dificilă şi direcţia pe care a urmat-o pentru ieşire din criză a fost cea stabilită la nivel european. Adică, optimizarea propriilor sale costuri. Am fost nevoiţi în 2010 să luăm măsuri extrem de dificile pentru populaţie pentru a ieşi din zona de deficit excesiv. Şi pot să vă dau câteva exemple de măsuri: reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 25%, diminuarea numărului de salariaţi în sectorul public la nivel central şi local cu 300.000 de salariaţi. De asemenea, am mărit vârsta de pensionare cu 5 ani pentru bărbaţi şi cu 7 ani pentru femei, ajungând la 65 de ani vârsta de pensionare în România. Nu mai puţin importante au fost măsurile luate în timpul crizei legate de piaţa forţei de muncă, piaţă care a fost liberalizată în România. Şi multe alte măsuri. Enunţ o ultimă măsură. Pentru a creşte veniturile la buget am mărit TVA, de la 19% la 24%. Pe fond, ideea ieşirii din criză a fost legată de optimizarea cheltuielilor bugetului de stat şi nu introducerea de noi taxe directe, care în perioada de criză ar fi afectat consistent companiile. Asta şi explică faptul că am reuşit, în perioada 2009 -2010 - 2011, să menţinem şomajul la un nivel acceptabil faţă de media europeană, adică un şomaj de 6,7%. Paradoxal, avem o uşoară creştere a şomajului după ieşirea din procedura de deficit excesiv şi, spunem noi, după reechilibrarea finanţelor publice şi consolidarea macroeconomică. Dar acestea sunt realităţi pe care Eurostatul ni le prezintă, aşa că nu le putem contesta.

În ceea ce priveşte relaţia româno-germană, politic, este o relaţie excelentă, pot spune, prin comportamentul pe care l-am avut atât în relaţia bilaterală, cât şi în relaţia din interiorul structurilor europene. România a găsit tot timpul resurse să fie un partener al soluţiilor economice, spre exemplu, propuse de cancelarul Merkel, în acelaşi timp, România, care alerga să nu fie deconectată de zona euro, a fost tot timpul sprijinită de Guvernul federal, de cancelarul Merkel, în interiorul Consiliului European, ceea ce explică de ce suntem şi parte a Acordului euro plus şi parte a Tratatului fiscal, şi vom deveni şi parte a uniunii bancare. Aş face o singură menţiune, care poate are încărcătura ei politică. Măsurile extrem de severe care au fost luate de Guvernul României în 2010 au dus la pierderea consistentă a alegerilor de către guvernul de centru-dreapta. În acelaşi timp, însă, partea pozitivă este că în anul imediat următor România a trecut pe creştere economică, ceea ce arată că măsurile economice, aş spune, relativ neutre pentru economie, dar care s-au îndreptat către zona care generase marile deficite, au reprezentat soluţiile corecte. Pentru că creşterile exagerate de salarii pe timpul de boom economic, în 2007 - 2008, au fost cele care, în principal, au generat deficitele pe care bugetul de stat le-a primit. Corelat, venind în zona economică a relaţiei bilaterale româno-germane, aş vrea să subliniez câteva elemente: investiţiile străine directe ale firmelor germane în România sunt de 4,6 miliarde de euro, sunt investiţii care în primul rând sunt orientate către industrie şi în mod deosebit industria de echipamente pentru construcţia de automobile - şi aici firme ca Bosch, Continental, DaimlerChrysler sunt firme care au generat un mare număr de locuri de muncă în România. O altă zonă de interes pentru investitorii germani a fost zona energiei - şi aici E.ON Ruhr este unul din marii jucători atât pe piaţa de distribuţie a gazelor, cât şi a energiei electrice. Nu în ultimul rând fac o referire la grupul ThyssenKrupp şi, de asemenea, în zona serviciilor, a comerţului, grupul Metro. Sunt printre marii investitori din România. Am avut tot timpul un dialog cu comunitatea de afaceri germană din România, în cadrul Camerei Româno-Germane, şi pot să vă spun că sugestii ale oamenilor de afaceri germani au fost introduse în legislaţia României, cum ar fi, spre exemplu, la introducerea noii Legi a educaţiei, în 2010, s-a ţinut cont de recomandarea şi sugestia oamenilor de afaceri germani de a introduce sistemul dual de învăţământ. Nu mai puţin importantă a fost opinia oamenilor de afaceri germani, care au sugerat o relaxare a pieţei muncii, iar noi am făcut pasul mai departe, mergând până la o liberalizare aproape completă a pieţei muncii.

În ceea ce ne priveşte ne propunem ca în continuare să fim parteneri ai comunităţii de afaceri germane, ai oamenilor de afaceri germani, ai firmelor germane, pentru că acest lucru a asigurat, a garantat un transfer de înaltă tehnologie în România şi, în acelaşi timp, a adus principii de management, de eficienţă managerială, pe care România nu le avea. Nu în ultimul rând, pentru noi relaţia cu Germania este foarte importată şi din punct de vedere al comerţului bilateral. Pentru România, Germania este cea mai mare piaţă. Spre exemplu, în anul 2012, pentru care avem cifrele finale, exporturile româneşti în Germania au fost de 8,4 miliarde, iar importurile de 9,3 miliarde, iar anul acesta estimăm o creştere de cel puţin 8% atunci când vom avea cifrele complete cu privire la schimburile comerciale, ceea ce înseamnă că vom fi foarte aproape de un volum al schimburilor comeciale de 20 de miliarde de euro.

În ceea ce priveşte statul de drept, ştiu că este o problemă larg discutată în UE. Au fost majorităţi parlamentare care au încercat să nesocotească faptul că România a îndeplinit demult criteriile de la Copenhaga, care vizează statul de drept, au fost încercări de nerespectare a statului de drept în vara anului 2012 ca, de altfel, şi în luna decembrie 2013. Ce este semnificativ din acest punct de vedere şi este relevat şi în raportul de monitorizare al Comisiei Europene? Semnificativ este că instituţiile statului au oprit încercările de a nesocoti statul de drept, fie că discutăm de decizii ale Curţii Constituţionale, decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau acţiuni ale Parchetului General. Şi o ultimă menţiune legată de acest subiect: încă avem probleme în selectarea oamenilor politici care ajung în Parlament, partidele încă nu au responsabilitatea selecţiei celor mai buni oameni pe care îi au la dispoziţie, dar convingerea mea este că lecţiile ultimilor doi ani, pentru actuala majoritate parlamentară, vor duce la o revoluţionare a modului de selectare a oamenilor politici.

În sfârşit, aş trece la problematica legată de perspectivele de integrare mai profundă a României în spaţiul Uniunii Europene, în Uniunea Europeană. Vreau să ştiţi că eu personal, ca om de centru-dreapta, sunt un susţinător al creării cândva, cândva a uniunii statelor europene, ca soluţie de a rămâne eficienţi şi foarte puternici în competiţia globală. Nu vom putea fiecare în parte să stăm în competiţie cu China, poate cu India, ţări care au populaţii extrem de mari şi forţă de muncă foarte ieftină. Probabil o politică economică unică la nivelul Uniunii, probabil o mai puternică integrare şi, de ce nu, o comandă unică pe principalele direcţii de dezvoltare vor fi soluţia de a sta în această competiţie extrem de puternică. Sunt, de asemenea, un adept al găsirii soluţiilor de reindustrializare a UE, viaţa demonstrându-ne că nu putem trăi având o economie care se adresează într-o proporţie foarte mare serviciilor. Avem nevoie şi de producţie la noi, în UE.

În ce ne priveşte, dincolo de a nota cu satisfacţie faptul că de la 1 ianuarie suntem total integraţi în piaţa muncii, prin liberalizarea completă a drepturilor de muncă ale românilor pe teritoriul UE, un pas pe care ni-l dorim este începerea apropierii de intrare în Schengen, fie şi în etape, şi, de asemenea, vizăm intrarea în euro. România îndeplineşte în momentul de faţă trei din cele cinci criterii de la Maastricht, celelalte două vor fi foarte probabil îndeplinite anul acesta, avem însă o mare problemă pe care am constatat-o cu ocazia crizei, şi anume aceea că nu este suficient să îndeplineşti criteriile de la Maastricht pentru a fi performant în euro-zonă. Este obligatoriu să ai o economie performantă, competitivă. Or, din acest punct de vedere România are economia împărţită în două segmente foarte clare. Sectorul privat, în care investitorii germani contribuie consistent, care este performant şi asigură României exporturi de peste 50 de miliarde de euro, este cifra anului trecut, şi sectorul de stat, care a rămas necompetitiv cu un management defectuos. De aceea, decizia Guvernului este să accelereze procesele de privatizare şi, acolo unde privatizările nu sunt posibile, să treacă la management privat.

Şi, în sfârşit, al treilea subiect: situaţia regională. Eu nu o pot judeca în principal decât prin ce s-a întâmplat la Vilnius, cu ocazia Summitului Uniunea Europeană - Parteneriatul estic. Acolo ar fi trebuit să fie patru ţări care să parafeze sau să semneze atât Acordul de asociere, cât şi Acordul de liber schimb. Până la urmă au rămas doar două care doar au parafat cele două acorduri, Armenia şi Ucraina făcând pasul înapoi. Este un eşec al Uniunii Europene şi eşecul vine şi din faptul că noi nu am avut înţelegerea deplină a ce înseamnă procesul de apropiere a statelor din Uniunea Europeană, a statelor din fosta Uniune Sovietică de Uniunea Europeană. Sigur, pentru noi, ca români, avem bucuria faptului că Republica Moldova nu a făcut pasul înapoi şi îşi contină drumul de apropiere către Uniunea Europeană, dar marea pierdere a Europei, şi aici nu suntem doar români, suntem şi europeni, este pasul înapoi făcut de Ucraina. De ce acest lucru? Şi nu voi critica, ci pur şi simplu încerc să înţeleg. Cu certitudine, Federaţia Rusă doreşte să îşi menţină influenţa în spaţiul fostei Uniunii Sovietice, iar toate aceste state provin din fosta Uniune Sovietică. Acest lucru cred că a fost bine înţeles la nivelul Uniunii Europene. Ce nu am înţeles, însă, unde a fost confuzia, a fost legată de abordarea acestor ţări din fosta Uniune Sovietică în acelaşi mod în care au fost abordate fostele ţări comuniste, dar care nu au fost parte a Uniunii Sovietice, ca România, Polonia, fosta Cehoslovacia - acum Cehia şi Slovacia, şi Ungaria, şi toate celelalte. Ce nu s-a înţeles este că în fostele ţări comuniste care acum sunt membre ale Uniunii Europene nu a existat opoziţie la drumul spre Uniunea Europeană, spre NATO. Acolo nu au existat partide de opoziţie care să vrea altceva decât Uniunea Europeană, NATO. Chiar şi partidele extremiste, spre exemplu România a avut în Parlament la timpul acela un partid extremist, şi acela a fost un mare susţinător al drumului euro-atlantic al României şi acest lucru s-a întâmplat în toate fostele ţări comuniste. Marea problemă cu statele foste membre ale Uniunii Sovietice este că în toate aceste ţări există şi o puternică opoziţie în parlamente şi în rândul populaţiei cu privire la drumul spre integrare euro-atlantică. Este cazul Ucrainei, este cazul Republicii Moldova, Armenia. În Georgia pare a fi mai slab acest curent, dar în mod categoric, dacă privim, spre exemplu, la Moldova, care a reuşit să parafeze la Vilnius Acordul de asociere si Acordul de liber schimb, actualul guvern are o opoziţie de peste 42%, după ultimele sondaje, Partidul Comunist, care este pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Euroasiatică. Acelaşi fenomen este şi în Ucraina, acelaşi fenomen este şi în celelalte state foste membre ale Uniunii Sovietice. Cam aceasta este poza generală.

Poate ar mai trebui să vă spun câteva cuvinte, revenind la România, despre lupta anticorupţie. Am văzut formulări, de multe ori nefericite, spunând: corupţia în România este sistemică, corupţia în România este endemică. Contrazic aceste afirmaţii. Vreau să ştiţi că instituţiile statului român au început să lupte fără menajamente cu corupţia şi este, dacă vreţi, o bucurie a mandatului meu că am reuşit să ţin justiţia departe de influenţa politică, prin atribuţiunile pe care un preşedinte ales direct le are. Ca să nu intru în multe detalii, preşedintele României are atribuţiuni asemănătoare cu cele ale preşedintelui francez. Puţin mai diminuate în unele zone, dar este un preşedinte ales direct, ceea ce mi-a permis protejarea justiţiei de influenţa politicului. Vă dau câteva cifre care au fost consolidate, chiar şi prin decizii definitive, de ieri. În momentul de faţă, în România au fost condamnaţi şapte miniştri, condamnaţi definitiv. De asemenea, au fost definitiv condamnaţi 18 membri ai Parlamentului. În acelaşi timp, deja au condamnări într-o primă instanţă alţi cinci miniştri şi alţi circa 20 de parlamentari. Deci, instituţiile statului român nu se mai joacă cu politicienii corupţi. Această perioadă în care au fost, s-a reuşit izolarea justiţiei de influenţa politică, a făcut ca judecătorii, procurorii din România să nu mai aibă complexe faţă de oamenii politici. Ceea ce este un bun câştigat şi cred că aceste acţiuni ale instanţelor româneşti îi vor convinge, dacă nu prin educaţie, măcar de frică, pe politicieni că vremea în care administrau avuţia naţională prin natura funcţiilor pe care le au, de multe ori în folosul lor, este o vreme trecută în România. Sigur, mai avem destule lucruri în acest domeniu. În primul rând, educarea populaţiei. Dar am convingerea că România este pe un drum bun. Vă mulţumesc. Aştept întrebările dumneavoastră.”