Publicat: 30 Octombrie, 2020 - 00:00
Share

Sănătatea este o stare de armonie completă a corpului cu mintea şi cu spiritul.” (B.K.S. Iyengar). Când corpul nu este în armonie cu mintea şi cu spiritul, nu mai există nici sănătatea sufletului şi nici fericire. Corpul trebuie schimbat pentru a fi în armonie cu mintea şi cu spiritul.

Cuprins:

1. Caracteristicile transsexualităţii

2. Primul transsexual din istoria umanităţii

3. Paradoxul identităţii, la moarte, al primului transsexual din istoria umanităţii

4. Evoluţia încadrării transsexualismului de la „boală psihică” la „incongruență de gen

5. Transsexualii sunt persoane transgenderi

6. Operația de schimbare de sex

Anexa nr. 6/1. În ce constă (1) operația de schimbare a sexului din bărbat în femeie şi (1) operația de schimbare a sexului din bărbat în femeie.

7. Operaţiile de schimbare a sexului efectuate în Romania

8. Costul unei operații de schimbare a sexului

9. Modificări în datele de identificare ale persoanei care şi-a schimbat sexul

10. Promovarea „anormalilor” în societatea modernă

11. Câteva exemple

Rezumat: Transsexualul este o persoană ale cărei trăiri spirituale (cu sufletul, cu inima şi cu mintea) sunt pentru un sex diferit de sexul corpului său fizic, pe care nu îl mai suportă. Transsexualul simte că o altă persoană fizică, de alt sex, trăieşte în corpul său spiritual şi numai în condiţiile în care sexul corpului fizic va fi pus de acord cu sexul corpului spiritual, numai atunci se va bucura de fericire şi de o sănătatea deplină, care sunt date de armonia dintre corpul fizic cu corpul spiritual. Un transsexual sime că: (1) corpul său fizic este de un sex diferit (opus) trăirilor sale spirituale şi că (2) sexul corpului spiritual trebuie să iasă la suprafaţă, să se reflecte şi în corpul fizic, cu care să se şi înfăţişeze, care să fie văzut.

 

Cuvinte şi concepte cheie: transsexualul; nebunie; boală mintală / psihică; transgenderi;  accident biologic; gen; sexul corpului fizic; sexul corpului spiritual; incongruență de gen; un bărbat într-o femeie, o bărbată; operația de schimbare de sex.

1. Caracteristicile transsexualităţii

 

Transsexualismul, denumit și transsexualitate, se caracterizează prin faptul că o persoană de un anumit gen (feminin sau masculin) trăieşte permanent cu sentimentul puternic şi mărturisit, că ea aparţine, se identifică cu celălalt gen.

Persoanele care trăiesc cu propriul sentiment de transsexualitate consideră că:

1) sunt victime ale unui accident biologic,

2) trăiesc într-un corp, într-o înfăţişare de gen diferit faţă de cel în care se simt cu adevărat, pe care îl trăiesc efectiv,

3) trăirile spirituale (cu sufletul, cu inima şi cu mintea) şi sexuale sunt opuse sexului biologic cu care s-au născut, pe care nu îl mai suportă.

Altfel spus, persoanele care trăiesc spiritual cu „dragoste faţă de celălalt gen” consideră că sunt închise într-un corp care nu se potrivește genului lor adevărat, cu care trăiesc efectiv, adică nu exprimă identitatea lor de gen adevărată.[1]

Un transsexual trăieşte permanent cu sentimentul puternic şi mărturisit că înăuntrul corpului său fizic, născut cu un anumit sex, există o fiinţă spirituală de un sex opus acestuia, care, odată şi odată, trebuie să iasă la suprafaţă, care trebuie să se reflecte (sexual) şi în corpul său fizic, cu care să se şi înfăţişeze, care să fie şi văzut.

Transsexualii sunt persoane transgenderi care, spiritual, trăiesc sau își doresc să trăiască permanent cu trăirile sexului opus celui cu care s-au născut (biologic).

Termenul de transsexualitate a intrat însă în uzanța profesioniștilor și a publicului în anii ’50, definind o persoană la care sexul corpului fizic este diferit de sexul corpului spiritual, fapt pentru care persoana respectivă revendică faptul că are dreptul la identitatea personală conformă cu genul său spiritual, cu care trăieşte permanent cu sufletul, cu inima şi cu mintea.

Greşit în dicţionare se defineşte „transsexualul” ca fiind „o persoană care are organele de reproducere ale ambelor sexe; hermafrodit, androgin, bisexual”.

2. Primul transsexual din istoria umanităţii

 

Pictorul danez „domnul Einar Wegener”, care a dorit să devină „doamna Lili Elbe”, a devenit primul transsexual din istoria umanităţii după ce i s-au făcut patru operaţii chirurgicale, foarte dificile, de schimbare a sexului.[2]

În ciuda căsniciei perfecte şi a aprecierii de care se bucura, Einar nu era cu adevărat fericit. Simţea că înăuntrul său există o altă fiinţă, care trebuie odată şi odată să iasă la suprafaţă. „Simţeam femeia din mine, simţeam că altcineva trăieşte în corpul meu şi că vrea să fie văzută. Aşa am decis să o accept pe Lili şi să o arăt tuturor” avea să scrie în cartea sa Einar Wagener, devenit Lili Elbe, „Un bărbat într-o femeie”.

Intervenţiile chirurgicale, care au şocat întreaga Europă din perioada interbelică,  s-au desfăşurat începând cu anul 1930 într-un spital din Germania, după ce Einar a fost consultat de nenumăraţi medici care i-au explicat faptul că este cuprins de nebunie, cu toate că pictorul a refuzat permanent şi cu tărie să accepte acest diagnostic.

Cele patru operaţii consecutive, care au fost o premieră mondială pentru medicina acelor vremuri, au fost cu adevărat foarte complicate.

Presa din acele timpuri relata despre faptul că, în corpul artistului, devenit femeie, au fost introduse tot felul de dispozitive care mai de care mai ciudate, pentru a i se construi organele genitale femeieşti.

La cea de a patra operaţie, care a fost şi ultima, din anul 1931, medicii au reuşit transplantul de uter şi construcţia unui canal vaginal.

În primă fază operaţia părea să fie o reuşită, însă, după trei luni, „bărbata” a murit.

Totul din cauza faptului că „organismul (încă) bărbătesc” a respins „uterul femeiesc”, iar întreg corpul i-a fost doborât de infecţii.

3. Paradoxul identităţii, la moarte, al primului transsexual din istoria umanităţii

Paradoxul identităţii, la moarte, al persoanei în discuţie, care nu era nici bărbat şi nici femeie: „domnul Einar Wegener nu avea penis”, iar „doamna Lili Elbe nu avea uter”.

4. Evoluţia încadrării transsexualismului

de la „boală psihică” la „incongruență de gen

 

Timp de peste 20 de ani, această percepție și convingere a unei persoane transsexuale a fost considerată ca fiind o boală psihică, motiv pentru care se încadra în lista tulburărilor psihice.[3]

Cu timpul, (1) mărindu-se numărul persoanelor care simt că înăuntrul lor există o altă fiinţă, de un alt gen, care trebuie odată şi odată să iasă la suprafaţă şi (2) sporind poziţia acestor persoane în societate, s-a ajuns ca şi specialiştii în boli mintale / psihice să-şi schimbe convingerile, să adopte o altă atitudine şi, în loc de „nebunie”, de „boală mintală / psihică”, să utilizeze termenul de „sindrom disforic de gen (în engleză: Gender Dysphoria Syndrome) în încercarea de a defini prezența unei probleme de gen.

În anii ’80, transsexualitatea este introdusă în DSM III (în engleză: Diagnostical and Statistical Manual of Mental Disorders), elaborat de Asociația Psihiatrică Americană, iar în anii '90, odată cu apariția DSM IV este redefinită ca „tulburare de identitate de gen” (în engleză: Gender Identity Disorder).

DSM V a schimbat denumirea în „incongruență de gen” (în engleză: Gender Incongruence), considerându-se că termenul de „incongruență” (nepotrivire, neconcordanță, dezacord) reflectă mai corect nucleul problemei persoanelor transsexuale.

Astăzi, numeroşi psihologi au o altă abordare în ceea ce priveşte persoanele transsexuale.

Tot mai mulţi specialiştii explică faptul că, oricât de ciudat ar părea, există oameni, numiţi transsexuali, care simt că se identifică puternic şi persistent cu alt gen şi, deci, nu este vorba despre o boală psihică, ci de victime ale unui accident biologic.

Problema, foarte complicată, este următoarea: în ce boală se pot încadra aceste victime ale unui asemenea accident biologic?

Reglementarea este foarte diferită de la o ţară la alta, iar în cadrul aceleiaşi ţări, de la o perioadă la alta

În România transsexualitatea este considerată o boală, fapt pentru care cheltuielile deosebit de mari efectuate cu aceste operaţii sunt suportate integral de sistemul național de asigurări de sănătate.

5. Transsexualii sunt persoane transgender

 

Transsexualii sunt persoane transgender[4] care trăiesc sau își doresc să trăiască permanent ca membri ai sexului opus celui biologic.

Persoanele transgender (transsexuale) au o identitate de gen sau expresie a genului care diferă de cea a sexului atribuit la naștere.

Femeile biologice care își doresc să trăiască permanent ca bărbați și să fie considerate bărbați sunt numite „transsexuali femeie-spre-bărbat” (female-to-male; FTM transsexuals) sau „bărbați transsexuali”.

Bărbații biologici care își doresc să trăiască permanent ca femei și să fie considerați femei sunt numiți „transsexuali bărbat-spre-femeie” (male-to female; MTF transsexuals) sau „femei transsexuale”.

6. Operația de schimbare de sex

 

Operația de schimbare de sex[5] este procedura chirurgicală prin care aspectul fizic și funcțiile caracteristicilor sexuale existente ale unei persoane transgender sunt modificate pentru a semăna cu sexul identificat.

Operația de modificare a sexului este o intervenție chirurgicală complexă, cu implicații fiziologice, estetice, psihologice, sociale și chiar juridice.

În general, pacienții solicită acest tip de operație la sfârșitul adolescenței și începutul maturității, însă trebuie menționat că nu există o limită superioară de vârstă pentru schimbarea de sex.

În Anexa nr. 6/1 se prezintă[6], în ce constă (1) operația de schimbare a sexului din bărbat în femeie şi (1) operația de schimbare a sexului din bărbat în femeie.

7. Operaţiile de schimbare a sexului efectuate în Romania[7]

 

Prima operaţie de schimbare de sex din România a fost efectuată de o echipă de medici condusă de profesorul Ioan Lascăr la Spitalul de Urgenţă Floreasca în aprilie 1995.

În urma intervenţiei, un tânăr de 19 ani, „Sorin F. R.”, a devenit femeie și a luat numele „Sorina”.

În 2011, în țara noastră deja se efectuaseră șase astfel de intervenții, iar pe lista de așteptare se aflau alte 20 de persoane. 

Toţi transsexualii pe care i-a operat doctorul Ioan Lascar au avut in jur de 20 de ani.

Mai recent, o echipă de 10 medici au efectuat intervenţiile necesare de transformare sexuală a unei femei într-un bărbat, iar costul acestora a fost deconta de stat. Schimbarea a avut loc la Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică și Arsuri București. Pacientul este al șaselea cetățean român care și-a schimbat sexul.[8]

8. Costul unei operații de schimbare a sexului[9]

 

În SUA o operație de schimbare a sexului costă între 20.000 și 60.000 de dolari.

În România costul intervenției de schimbare a sexului, la care participă, uneori, până la 10 medici[10], este estimat până la 60.000 de euro[11], dar este gratuit, fiind suportat integral de sistemul național de asigurări de sănătate şi aceasta din cauză că transsexualitatea este considerată o boală.

Bine ar fi ca, spre exemplu, şi copiilor cu grave afecţiuni să li se subvenționeze operațiile prin care să li se salveze viaţa.

Aşa cum sistemul național de asigurări de sănătate suportă costuri atât de mari (de până la 60.000 de euro) pentru schimbarea sexului unei persoane, tot aşa de bine ar trebui să acorde gratuitate pentru salvarea vieţii unor persoane, cu atât mai mult cu cât, în frecvente cazuri, costul acestora este uneori de 4 - 6 ori mai mic (de numai 10.000 – 15.000 de euro).

Mulţi dintre aceştia, care nu pot plăti cu bani serviciile medicale vitale, plătesc cu viaţa.

9. Modificări în datele de identificare ale persoanei care şi-a schimbat sexul

 

Legislația din România permite persoanelor diagnosticate cu incongruență de gen să aibă acces la tratament hormonal și posibilitatea, pe cale judecătorească, a modificării: (1) a primei cifre din codul numeric personal, (2) a sexului și (3) a prenumelui.

10. Promovarea „anormalilor” în societatea modernă[12]

 

Transsexualii, lesbienele, homosexualii, transgenderderii, asexualii, travestiţii, hermafrodiţii, androginii, bisexualii, bisexuaţii, persoanele gay şi alţi asemenea sunt considerate „victime ale unor accidente biologice” şi, pe cale de consecinţă, „persoane anormale”.

Orice om „normal” este şocată de aceste „victime ale unor accidente biologice”, de aceste „persoane anormale” şi este de acord cu faptul:

1) că societatea trebuie să-i ajute să trăiască o viaţă cât mai apropiată de una normală, conformă cu trăirile lor spirituale şi

2) că trebuie apreciaţi şi promovaţi după aceleaşi unice şi autentice criterii ale valorii sociale, fără nici o discriminare.

Istoria oferă şi numeroase exemple de persoane gay şi bisexuali, genii ale omenirii, precum Platon, Alexandru cel Mare, Cezar, Leonardo da Vinci, Goethe, Oscar Wilde, Alan Turing, Elton John etc.

Dar, de la promovarea unor persoane gay şi bisexuali după criteriul meritului personal şi până la a-i promova pe unii excesiv şi fără merit ca „modele de succes în viaţă”, este contrar oricărei raţiuni şi voinţei marii majorităţi a populaţiei.

Se pot da mai multe exemplele care au ridicat numeroase şi serioase controverse cu privire la excesele care s-au fac în promovarea unoranormali” ca „modele în viaţă”.

Dana International, din Israel, este primul transsexual din istorie care câştigat, în 1998, Eurovisionul desfăşurat la Birmingham (Marea Britanie).

A fost o apariţie senzaţională pe scena britanică.

Conchita Wurst, un transsexual austriac pe numele real Thomas „Tom” Neuwirth, în vârstă de 26 de ani, a fost al doilea transsexual de senzaţie care a câştigat un Eurovision, respectiv pe cel din 2014.

Conchita Wurst, care de fapt e bărbat, a apărut ca o frumoasă cântăreaţă cu barbă, cu sutien fals, cu haine feminine, îmbrăcată în rochii cu strasuri (sticle de diferite forme folosită ca imitație de pietre prețioase pentru podoabe).

Deci, Eurovision 2014 a fost câştigat de „o bărbată”.

Diferenţa dintre aceşti transsexuali este că, în timp ce Dana International şi-a făcut operaţie de schimbare de sex, Conchita Wurst nu şi-a făcut o astfel de operaţie.

Dintre alţi artişti „de senzaţie” participanţi la Eurovision sunt de remarcat fie şi numai Paul Oscar şi Marija Šerifović.

Paul Oscar, din Islanda, homosexual, care a recunoscut în mod deschis acest lucru, a participant la concursul din 1997.

Marija Šerifović, din Serbia, lesbiană,[13]  a câștigat Concursului Muzical Eurovision 2007, desfășurat la Helsinki, în Finlanda.

Pentru a se înţelege cât mai bine cum sunt promovaţi transsexualii, lesbienele, homosexualii, transgenderderii, travestiţii, hermafrodiţii, androginii, bisexualii, persoanele gay şi alţi asemenea, să luăm ca exemplu pe Marija Šerifović. Ea a fost unul dintre jurații Eurosong pentru a alege reprezentantul Irlandei la Eurovision 2008 și a interpretat „Molitva” în închiderea show-ului. De asemenea, a fost un membru al juriului internațional la Melodifestivalen 2009, selecția reprezentantului Suediei la Eurovision 2009. Marija Šerifović a fost selectată în 2008 ca una din cei 15 ambasadori ai UE pentru anul european al dialogului intercultural – o inițiativă lansată de Comisia Europeană  !?

Şi exemplele ar putea continua.

Cu promovarea unor asemenea „dialoguri interculturale” cu transsexualii, cu lesbienele, cu homosexualii etc., chiar de către Comisia Europeană, este uşor de înţeles către ce se îndreaptă lumea.

Una este promovarea corectă, după criteriile meritului personal, a unor (încă denumiţi) „anormali” şi alta este a-i promova pe unii excesiv şi fără merit ca „modele de succes în viaţă”.

Promovarea persoanelor în discuţie nu trebuie să fie contrar raţiuni şi voinţei marii majorităţi a populaţiei, nu trebuie să lase impresia că nu se face prin voinţa majorităţii populaţiei, ci prin ce hotărăsc „făuritorii lumii noi”.

Spre exemplu, marea majoritate a populaţiei din ţările participante la Eurovision nu au înţeles şi nu înţeleg nici acum cum astfel de „anormali”:

1) au putut fi acceptaţi într-o competiţie de un asemenea calibru,

2) au putut să câştige un asemenea concurs şi

3) sunt „promovaţi” cu atâta tărie, contrar părerii marii majorităţi a populaţiei din toate ţările participante, a căror religie este iudaismul, creştinismul şi islamismul, religii care nu-i acceptă sub nici o formă ca „modele de succes în viaţă”.

De pildă, evreii au ieşit în stradă în semn de protest, susţinând că Dana International, compatrioata lor, a fost „o urâciune”. Protestele au mers atât de departe încât Dana International a primit ameninţări cu moartea din partea evreilor ultra-ortodocşi.

Prin aranjarea, deliberată, a acordării premiilor unor asemenea „anormali”, mulţi, foarte mulţi oameni ajung să trăiască momente de frică, de ură, scârbă, fapt pentru care nici nu se mai uită la asemenea concursuri.

Din asemenea concursuri mulţi tineri (şi nu numai ei!) trag concluzia că a face parte din asemenea „anormali”  este „mult mai de succes” decât comportându-te ca un om normal.

În condiţiile în care succesul la Eurovision a fost obţinut cu transsexuali, cu lesbiene, cu homosexuali etc., mulţi se gândesc la participarea cu un „anormal nou”, spre exemplu cu un hermafrodit, care ar şoca lumea cu adevărat, care ar fi de senzaţie şi astfel ar ajunge să câştige concursul.

Problema pe care şi-o pun tot mai mulţi cetăţeni, din întreaga lume, este următoarea: nu peste mult timp, când persoanele în discuţie vor deveni tot mai numeroase şi vor deţine poziţii tot mai importante în guvernarea planetară, s-ar putea ca lumea să se schimbe atât de mult încât să se ajungă ca doar aceste categorii de persoane vor fi considerate „normale”, ca „Într-o lume nebună, doar cei nebuni sunt sănătoși.” (Akira Kurosawa).

Acesta să fie oare viitorul către care este condusă lumea ?

11. Câteva exemple

 

1. Fostul reputat doctor ginecolog, fost senator, fost deputat în Parlamentul European, vorbitor de limbă olandeză, a devenit femeia Petra De Sutter în anii 2000 care, începând cu 1 octombrie 2020, a fost numită în guvernul Belgiei ministru al Serviciului Public și Întreprinderilor Publice și viceprim-ministru, devenind primul transgender care a deţinut astfel de funcţii (atât de numeroase şi de importante) în Europa.[14]

Petra De Sutter este un foarte bun exemplu de transgender de succes prin puterea minţii sale, de apreciere şi de promovare corectă în guvernul Belgiei şi în Parlamentul European.

2. Un turc în vârstă de 61 de ani şi-a dat în judecată soţia, o femeie originara din Azerbaidjan, în vârstă de 51 de ani, atunci când a aflat că aceasta fusese bărbat, înainte de căsătorie.

Reclamantul, care locuieşte în oraşul turc Eskisehir, s-a căsătorit la sfatul prietenului sau de 75 de ani, pe care îl rugase să-i găsească o tovarăşă de viaţă.

Abia după nuntă bărbatul a aflat că aleasa sa este transsexual (este o „bărbată”).

Soţul păcălit a dat-o în judecată nu numai pe soţia sa „bărbată”, ci şi pe prieten, acuzându-i pe amândoi de escrocherie.[15]

Şi exemplele ar putea continua.

Nu avem, încă, exemple (1) în care un „transsexual bărbat-spre-femeie” s-a căsătorit cu o „transsexuală femeie-spre-bărbat” şi (2) de copii rezultaţi din aceştia.

Este o problemă de timp până când ne vom obişnui (1) şi cu căsătoriile între transsexualii, lesbiene, homosexualii, transgenderii, travestiţii, androginii, bisexualii, bisexuaţii, persoanele gay şi (2) şi cu căsătoriile dintre copiii rezultaţi din căsătoriile dintre aceştia.

Ce va fi lumea atunci, care ajunge acolo tot prin voia lui Dumnezeu?!

Anexa nr. 1

În ce constă (1) operația de schimbare a sexului din bărbat în femeie şi

(2) operația de schimbare a sexului din femeie în bărbat.

 

1. Operația de schimbare a sexului din bărbat în femeie (masculin-feminin)

 

Operația de transformare din bărbat în femeie presupune îndepărtarea penisului și a testiculelor și construirea, din țesutul provenit de la acestea, a vulvei, a labiilor şi a vaginului.

În unele cazuri, pentru ca aspectul să fie cât mai fidel, este nevoie și de prelevarea unor grefe suplimentare de piele din corpul persoanei.

Ajustările făcute nu privesc doar construirea la nivel estetic a organului sexual feminin; este dorit și aspectul funcțional.

Astfel, partea din penis responsabilă cu vascularizarea și erecția este îndepărtată, pentru a preveni eventuale umflături ale vulvei și labiilor, în viitor.

Prostata se atrofiază din cauza tratamentului hormonal, însă nu este extirpată, pentru că aceasta va contribui la obținerea plăcerii sexuale.

Uretra, care la bărbați traversează penisul, este scurtată și repoziționată, pentru a îndeplini funcția de urinare în modul obișnuit feminin.

Clitorisul poate fi construit folosind material tegumentar care conține terminații nervoase, provenit din vârful penisului, pentru a putea obține plăcerea sexuală.

 

2. Operația de schimbare a sexului din femeie în bărbat (feminin-masculin)

 

Intervenția prin care o femeie devine bărbat necesită mai multe etape chirurgicale și este considerată a fi mai dificilă și cu o rată a succesului mult mai mică decât cea de schimbare din bărbat în femeie.

De altfel, și incidența operațiilor de schimbare a sexului din feminin în masculin este una mult mai redusă.

Prima procedură efectuată în acest sens este histerectomia, prin care sunt îndepărtate definitiv uterul și trompele uterine.

Pe lângă uter și trompe uterine, se realizează și extirparea ovarelor.

De asemenea, femeia transsexual trebuie să treacă și printr-o vaginectomie, adică o extirpare chirurgicală a vaginului.

Cel mai dificil pas este realizarea unui penis funcțional, care să poată fi folosit pentru a urina, cât și pentru a avea raporturi sexuale.

Medicii chirurgi specialiști în operații de schimbare a sexului avertizează că succesul operației de construcție a unui penis satisfăcător nu poate fi garantat.

Penisul este „fabricat” fie prin mărirea hormonală a clitorisului, care are un mod de dezvoltare similar celui al penisului veritabil, fie prin realizarea unui falus din grefe musculare și epiteliale prelevate de la persoana în cauză, de obicei din zona antebrațului.

Este necesară și realizarea unui scrot, în care vor fi implantate protezele ce vor ține locul testiculelor, din punct de vedere estetic, pentru că funcțional vorbind, este imposibil.

Montarea protezelor testiculare se realizează însă ceva mai târziu, după ce există siguranța că operația a reușit și că funcțiile biologice normale pot fi reluate.

Tot mai târziu, se poate recurge și la montarea unei proteze în penis, care poate fi acționată printr-o pompă specială, care să înlesnească erecția.

Procedeul poate fi de altfel folosit și de către bărbații cu probleme erectile, pentru care alte soluții medicamentoase nu funcționează.

O intervenție trebuie realizată și în cazul uretrei, care va fi repoziționată și „lungită” în mai mulți pași, pe durata a câtorva luni, pentru a îndeplini funcția de urinare în noile condiții ale existenței unui organ sexual masculin.

Reconstrucția acesteia necesită multă pricepere din partea chirurgului, care se va folosi inițial de grefe prelevate din mucoasa bucală, iar la câteva luni, se va monta un tub special pentru prelungire.

Nu în cele din urmă, medicii chirurgi realizează și o mastectomie subcutanată, adică o extirpare a țesutului mamar, o îndepărtare a pielii în exces, fără a îndepărta și mamelonul, încercându-se o intervenție cât mai puțin invazivă, pentru a fi obținut un aspect cât mai natural.

De altfel, se face și repoziționarea areolelor și a mameloanelor.

  Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Transsexualism

[2] https://adevarul.ro/locale/slobozia/viata-secreta-lilie-elbe-transsexual-istorie-devenit-femeie-celebrul-pictor-einar-wegener-1_56c8b3e15ab6550cb8050721/index.html

[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Transsexualism

[4] Pentru „transgen” vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Transgen.

[5] Pentru „operația de schimbare de sex” vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Bie_de_schimbare_de_sex

[6] Preluat după https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Bie_de_schimbare_de_sex .A se vedea însă şi https://evz.ro/paradoxul-din-romania-statul-ofera-bani-pentru-operatii-de-schimbare-de-sex-deconteaza-tot.html

[7] În legătură cu operaţiile de schimbare a sexului în Romania, a se vedea: (1) http://www.opiniatimisoarei.ro/romania-operatia-de-schimbare-sexului-gratuita-transsexualitatea-este-considerata-boala/30/03/2011 ; (2) https://evz.ro/paradoxul-din-romania-statul-ofera-bani-pentru-operatii-de-schimbare-de-sex-deconteaza-tot.html

[8] Vezi https://stirimondene.fanatik.ro/statul-deconteaza-operatia-de-schimbare-de-sex-interventia-se-ridica-la-60-000-de-euro-18259423

[9] Vezi a se vedea http://www.opiniatimisoarei.ro/romania-operatia-de-schimbare-sexului-gratuita-transsexualitatea-este-considerata-boala/30/03/2011 .

[10] Vezi https://stirimondene.fanatik.ro/statul-deconteaza-operatia-de-schimbare-de-sex-interventia-se-ridica-la-60-000-de-euro-18259423

[11] Vezi https://stirimondene.fanatik.ro/statul-deconteaza-operatia-de-schimbare-de-sex-interventia-se-ridica-la-60-000-de-euro-18259423

[12] A se vedea fie şi numai: https://www.mediafax.ro/life-inedit/eurovision-2014-conchita-wurst-regina-care-a-castigat-concursul-de-la-critici-dure-la-admiratie-internationala-12618200 ; https://www.hotnews.ro/stiri-international-17215718-video-cum-ajuns-conchita-wurst-austria-doilea-transsexual-care-castiga-eurovision.htm ; https://adevarul.ro/entertainment/muzica/eurovision-2015-cele-mai-controversate-momente-istoriaconcursului-1_555219cecfbe376e351f2ef8/index.html

[13] Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Marija_%C5%A0erifovi%C4%87

[14] Vezi, spre exemplu: https://ro.sputnik.md/International/20201002/31899834/Premier-primul-transgender-viceprim-ministru-in-Europa.html ; http://stiri.tvr.ro/dupa-aproape-doi-ani-de-criza--belgia-are-un-nou-guvern_870871_video.html#view

[15]  https://stiri.acasa.ro/auto-tehno-190/it-c-191/si-a-dat-in-judecata-sotia-dupa-ce-a-aflat-ca-e-transsexuala-68230.html

Tag-uri Nume: 

Tag-uri Institutii: