6 iulie 2022

Traseu simbolic audiovizual, „Scară lăuntrică”

Distribuie pe rețelele tale sociale:

„Scară lăuntrică”

Octavian Nemescu, „un compozitor temerar care credea că menirea muzicii este de a trezi spiritul uman”
Julian Cowley, „The Wire”

Muzica lui Octavian Nemescu (n. 1940 – d. 2020), unul dintre compozitorii importanţi ai avangardei muzicale româneşti, a fost interpretată în multe dintre centrele culturale importante ale Europei şi ale Statelor Unite ale Americii. Acum, la împlinirea unui an de la moartea compozitorului (d. 6 noiembrie 2020), în vremuri care au secătuit resursele din afară şi dinlăuntrul nostru, muzica regretatului Octavian Nemescu este cu atât mai actuală, pentru că are capacitatea de a inspira şi de a dezvălui fiecăruia drumul către propria scară lăuntrică.

Uniunea de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România, în parteneriat cu Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov, Filarmonica de Stat din Sibiu şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, vă invită să luaţi parte la un traseu simbolic audiovizual, „Scară lăuntrică”, care debutează la Braşov, miercuri, 8 septembrie, ora 20.00, cu o audiţie de muzică electroacustică şi ambientală sub cerul liber, într-o atmosferă de teatru shakespearian oferită de Bastionul Ţesătorilor.

Pentru compozitorul, muzicologul şi profesorul Octavian Nemescu muzica avea o funcţie ritualică şi de cele mai multe ori trebuia să aibă loc în anumite locuri şi în anumite momente ale zilei, ale anului şi ale anotimpului, aşa că, din dorinţa de a ne apropia de viziunea sa artistică, am ales să deschidem proiectul nostru cu acest concert la poalele muntelui, în spaţiu deschis.

Programul serii de 8 septembrie va cuprinde lucrarea „Metabizantinirikon” – varianta pentru vioară şi bandă – în interpretarea Alexandrei Tănase şi două lucrări electroacustice – „Saecula Saeculorum” – cu suport coregrafic semnat de Cristina Lilienfeld şi Virginia Negru şi „Natural-Cultural” – cu ilustraţie video realizată de artistul Mihai Cucu.

„Scară lăuntrică”

Este dat de numele ultimei simfonii scrise de Octavian Nemescu, acum patru ani, pentru „Gala Braşov 1987” – eveniment organizat de Muzeul Judeţean de Istorie Braşov în parteneriat cu UCIMR, ce amintea frământările premergătoare Revoluţiei din 1989. În descrierea piesei, autorul nota: „ea simbolizează un monument sonor ridicat şi închinat celor care au avut curajul să se opună, în particular, dictaturii comuniste (a lui Ceauşescu) la Braşov şi, în general, tuturor regimurilor, sistemelor totalitare, violente, intolerante, indiferent de ideologia sau sistemul de credinţă religioasă în numele căruia au cultivat sau cultivă opresiunea.” Totodată, acest titlu descrie foarte bine propriul demers artistic şi uman al compozitorului, care şi-a modelat creaţia şi viaţa personală în jurul năzuinţei de autoperfecţionare şi transformare spirituală continuă spre ascendenţă, astfel că dincolo de valoarea muzicală şi academică a lucrărilor lui Octavian Nemescu, se cuvine să preţuim şi să promovăm mai departe valoarea mesajului metamuzical, spiritual pe care creaţiile sale îl transmit, fără excepţie: un îndemn de a privi asumat către sine şi de a năzui către ascensiunea interioară.

Octavian Nemescu

S-a născut la Paşcani în 1940 şi a studiat compoziţia cu Mihail Jora la Universitatea de Muzică din Bucureşti, între anii 1956-63, ulterior participând la cursurile internaţionale de specializare Ferienkurse de la Darmstadt. În 1978 obţine titlul de doctor în muzicologie, la Academia de Muzică din Cluj-Napoca, avându-l ca îndrumător ştiinţific pe Sigismund Toduţă. Tema tezei sale de doctorat a fost: „Capacităţile semantice ale muzicii”, iar teza a fost tipărită (cartea purtând acelaşi titlu) de către Editura Muzicală – Bucureşti, în 1983. A fost asistent şi lector universitar la Universitatea din Braşov (Facultatea de Muzică) între 1970-1978. A fost apoi profesor la Liceul de Arte din Bucureşti (1978-1990). A fost profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a predat compoziţia din 1990 şi a fost conducător de doctorat. A susţinut un Workshop de creaţie muzicală la Conservatorul de muzică din Lausanne (Elveţia), în 2000 şi la Academia de muzică şi dans din Ierusalim, în 2006. A fost membru al S.A.C.E.M. (Franţa) şi UCMR-ADA (Societatea Română de Administrare a Drepturilor de Autor), iar între 1990-1992 şi, apoi, din 1994 până în 2010, a avut funcţia de coordonator al secţiei simfonice, de muzică de cameră, operă şi balet, din cadrul UCMR (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România).

A avut o contribuţie decisivă la emanciparea mişcării de avangardă din componistica românească. Octavian Nemescu a făcut parte din a doua generaţie, şi ultima, pe această direcţie care a avut drept ideal nu negarea tradiţiei, precum precedentele, ci recuperarea originilor, a primordialităţii existente la baza tuturor tradiţiilor muzicale în spiritul unei recuperări înnoitoare şi în dorinţa atingerii unei noi universalităţi artistice. Această generaţie poate fi considerată şi prima care a avut o aspiraţie de factură postmodernă. A fost dezvoltator al curentului spectralist în muzică, alături de Corneliu Cezar, Horaţiu Rădulescu, Iancu Dumitrescu şi Ana Maria Avram, conectat la spirit şi credinţă, la o lume siderală şi mistică – o subcategorie a curentului spectralist, care s-a dezvoltat pentru prima oară în România în anul 1963, printr-o serie de conferinţe susţinute de Corneliu Cezar în perioada liberalizării culturale, la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (Octavian Nemescu, O muzică în aşteptare).

A compus piese simfonice, corale, camerale, electroacustice, muzică ambientală, metamuzici, muzică imaginară, ritualuri colective şi individuale ce implică, pe lângă auz, şi celelalte simţuri: vizualul, olfactivul, gustativul şi tactilul. Timpul de desfăşurare a acestor ritualuri este de ordinul secundelor, minutelor, orelor, zilelor, săptămânilor, lunilor, deceniilor şi a secolelor.

A obţinut de mai multe ori premii ale UCMR (1980, 1982, 1987, 1990, 1993, 1997, 2010, 2013). Premiul Academiei Române (1980), Premiul internaţional de compoziţie Aaron Copland (S.U.A.) – 1970, două premii ale Grupului de muzică experimentală de la Bourges (Franţa) -1980, 1982, Prix de la Confederation Internationale de Musique Electroacoustique (C.I.M.E.) – 1985, Medalia jubiliară „Tristan Tzara” (pentru contribuţii deosebite la emanciparea mişcării de avangardă în artă) – 1996, iar în 2004 a fost decorat cu Ordinul şi Medalia „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer clasa I.

Proiectul va continua cu alte două evenimente, un concert la Filarmonica de Stat Sibiu şi o ediţie specială Round Table Bucureşti în avanpremiera Festivalului Meridian – la UNMB, dar şi cu montajul unui documentar care va cuprinde selecţii din concerte şi din ultimul interviu înregistrat cu Octavian Nemescu, încă nedifuzat.

„Scară lăuntrică” este un proiect finanţat de către Administraţia Fondului Cultural Naţional – AFCN.