Publicat: 26 Februarie, 2015 - 17:44
Share
Interviu cu Octav Bjoza, presedintele AFDRP

 Octav Bjoza este preşedintele AFDPR, actual subsecretar de stat în Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România, în perioada 1945-1989, 

 

            Reporter: Sunteţi Preşedintele AFDPR (Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România) şi ştiu câte oprelişti şi lipsă de comunicare aţi avut de-a lungul timpului cu oficialităţile române, fiind dovedit dezinteresul pe care acestea l-au avut timp de zeci de ani faţă de categoria deţinuţilor politici, constituiţi în Asociaţia pe care aveţi onoarea să o conduceţi. Schimbarea guvernului,  dar şi a conducătorului Instituţiei Prezidenţiale, cu actualul locatar al Cotroceniului, în persoana domnului Klaus Iohannis, au adus şi schimbări majore în modul cum sunt percepuţi puţinii deţinuţi politici rămaşi în România democrată de azi?

            Octav Bjoza: AFDRP nu este afiliată politic, membrii ei având dreptul să voteze după propria opţiune politică, motiv pentru care nu prezintă interes pentru partidele politice şi politicieni. Ce se poate spune cu certitudine este că, atât noul Preşedinte Klaus Iohannis, cât şi guvernul Ponta, au o altă viziune faţă de istoria chinuită a acestui popor şi, implicit, faţă de deţinuţii politici. Faptul că a fost posibil crearea unui subsecretariat de stat al Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România, în perioada 1945-1989, pe care actualmente am onoarea de a-l conduce, cred că ne poziţionează într-o nouă atitudine şi o nouă perspectivă faţă de deţinuţii politici. Este cert că s-a deschis posibilitatea dialogului, atât cu Preşedinţia României, prin existenţa unui consilier care se preocupă de problemele deţinuţilor politici, în persoana domnului Andre Muraru, cât şi cu Guvernul, pe problemele care privesc în mod special această categorie de cetăţeni.

 

            Reporter: Apropo, câţi deţinuţi politici mai trăiau în România în anul 1990 şi câţi mai supravieţuiesc azi? Este important de ştiut acest lucru pentru percepţia generală la nivelul întregii societăţi.

            Octav Bjoza: Există date contradictorii în ceea ce priveşte numărul de deţinuţi politici deportaţi şi strămutaţi, cea mai apropiată de realitate fiind estimarea a 120.000-125.000, la nivelul anului 1990. Cât priveşte numărul celor existenţi astăzi, se poate vorbi de circa 45.000 de deţinuţi din toate cele trei categorii, după cum urmează – sub 3.000 de deţinuţi politici autentici, 20.000 de deportaţi şi strămutaţi şi 22.000 de soţii şi copii, urmaşi ai foştilor deţinuţi politici care sunt de-a dreptul umiliţi printr-o indemnizaţie de numai 200 lei lunară, în timp ce, aceleaşi categorii aparţinând revoluţionarilor din Decembrie ’89 primesc de zece ori mai mult. O ruşine tipic românească!

 

  • În perioada guvernării CDR şi a preşedintelui Emil Constantinescu,  s-a iniţiat şi s-a aprobat conferirea unei medalii reprezentative pentru luptătorii şi victimele luptei împotriva comunismului, cu trei categorii – Crucea de aur, de argint şi de bronz, în funcţie de numărul de ani de detenţie. Dar această medalie niciodată nu a fost atribuită cuiva, ea neapucând nici măcar să fie emisă. Există preocupări din partea AFDPR pentru a se relua proictul de către actuala putere ?

Octav Bjoza: Desigur că preocupare există, numai că lipseşte entuziasmul legiuitorilor de a înfăptui acest obiectiv. Nu exclud reluarea procedurilor parlamentare într-o perioadă următoare, cu modificările necesare unei legi care să şi poată fi pusă în operă, respectiv, emiterea şi acordarea de ordine, conform cerinţelor legii, foştilor deţinuţi politici, care timp de 25 de ani nu au avut onoarea de a fi medaliaţi cu un simbol care să aparţină statului român.

 

  • Ştim că, deşi au trecut 25 de ani de la căderea comunismului, încă nu există un monument al foştilor deţinuţi politici, care să reprezente gulagul comunist din România, totuşi prin implicarea personală a dvs, astăzi se află în lucru, la Ploieşti, un asemenea monument, urmând să fie amplasat  în Bucureşti – Piaţa Presei Libere, pe locul unde timp de 50 de ani a tronat statuia lui Vladimir Ilici Lenin. Când vom asista la descoperirea monumentului?

Octav Bjoza: Cu certitudine, lucrările fiind foarte avansate, îl vom dezveli în vara acestui an.

 

  • Indemnizaţiile viagere ale deţinuţilor politici sunt la acest moment ridicole, 200 de lei pentru un an de temniţă grea. Există perspective de majorare a acestei indemnizaţii de către aleşii noştri în etapa următoare?

Octav Bjoza: Chiar de curând, mai precis în data de 24 februarie a.c, în Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în prezenţa membrilor comisiei, a Ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, doamna Rovana Plumb şi a mea personală, s-a primit votul pentru ca începând cu 1 iulie a acestui an, actuala indemnizaţie să fie dublată.

 

Reporter: De ani buni lîncezeşte în dulapurile Parlamentului un proiect de lege prin care se doreşte emiterea unui act de reparaţie morală faţă de toţi foştii deţinuţi politici, prin prin acordarea unei sume de 24.000 euro pentru un an de închisoare în temniţele de exterminare comuniste. Ce perspective credeţi că mai are această lege?

            Octav Bjoza: Iniţiativa o consider moartă, atâta timp cât Curtea Constituţională se opune cu vehemenţă promulgării ei, considerându-se că există un paralelism între legea deţinuţilor politici - Legea. 118/1990, care confer nişte drepturi, şi orice altă iniţiativă care ar acorda daune morale acestei categorii sociale de cetăţeni – foştilor deţinuţi politici.

 

  • Ce noutăţi aveţi despre Fortul 13 Jilava, acolo unde  şi-au pierdut vieţile o parte din intelectualitatea românească, au fost închişi capii partidelor politice din România şi au suferit numeroşi luptători împotriva comunismului?

Octav Bjoza: Prin fundaţia România pentru Democraţie, a fostului Preşedinte Emil Constantinescu, din partea căruia am primit în toată această perioadă un enorm sprijin material şi moral, dar şi oportunitatea de a deschide diverse uşi ale puterii, ne dorim ca, într-un termen rezonabil, un proiect mai vechi şi anume, tranformarea Fortului 13 în muzeu, să devină o realitate. Ca o perspectivă de viitor, ţin neapărat  să adaug că Fortul în sine nu trebuie renovat sau recondiţionat, ci menţinut exact în starea în care este, chiar dacă unora astăzi li se pare înfiorător. Trebuie să respectăm adevărul istoric şi cei care îl vizitează să ştie că în aceste locuri macabre au fost ţinuţi oameni, bătuţi, înfometaţi, au primit tratamente inumane Tocmai din acest motiv nu am solicitat decât o instalaţie cu spoturi pentru iluminat Fortul  şi traseul care urmează să intre în circuitul muzeal. Singura “îmbunătăţire” necesară ar fi construirea unei clădiri lângă Fort, care să aparţină Administraţiei acestui muzeu, care reprezintă cu adevărat o parte din istoria neagră şi plină de agresiune împotriva acestei naţiuni atât de greu încercată   timp de o jumătate de secol.

                                                                                                                                                                                 A consemnat Florentin Scaleţchi (Fost deţinut politic)