Publicat: 6 Iulie, 2017 - 13:15

 Au stârnit multe și aprinse comentarii anumite imagini  înregistrate la recepția oferită de Ambasada Statelor Unite cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale și în care au fost surprinse câteva personaje îndelung controversate ale vieții publice românești. Cum ar fi Laura Kovesi și Florian Coldea. Motiv pentru care s-ar putea deduce cum că respectivii ar beneficia,încă, de încredere și de susținere din partea marelui nostru aliat strategic. Sau, cine știe?, doar din parte domnului ambasador…

 Nu oi fi eu un cine știe ce specialist în arta diplomației dar cred că, măcar în ceea ce o privește pe Laura Kovesi, explicația este foarte simplă. Întrucât multiplu medaliata și , mai nou, intens contestata șefă a DNA este, încă, la post,  dacă domnia sa nu ar fi fost invitată la recepție, cu siguranță, gestul ar fi putut să fie luat ca fiind…nediplomatic. În ceea ce îl privește pe ex-fac-totul SRI,Lucian Coldea, lucrurile sunt nițel mai complicate și țin de modul în care excelența sa, domnul ambasador Hans Klemm, crede că poate și trebuie să își facă agenda și să își exercite mandatul. Așa cum a considerat, același domn ambasador Hans Klemm, că este îndrituit să pozeze cu mâna pe drapelul așa-zisului Ținut Secuiesc sau să se pronunțe, în mod public, asupra unor subiecte care țin strict de nivelul de competențe al autorităților statului nostru. Făcând acest lucru în mod repetat și de o manieră pe care am putea-o califica drept o depășire a competențelor mandatului său. Dar- lucru mult mai grav!- fără ca autoritățile îndrituite ale statului de drept să îi atragă, în mod politicos dar ferm, atenția domnului ambasador Hans Klemm că, prin aceste repetate demersuri cu un pronunțat caracter de partizanat politic, este foarte aproape de ceea ce se numește (încă!) un ,,amestec în treburile interne’’.

Cât privește cele mai recente declarații ale ambasadorului Hans Klemm, făcute după întrevederea cu președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, referitoare la impasul(vremelnic, fiți siguri!) în care se află Laura Kovesi, cu toată dragostea dar nu pot împărtăși opiniile celor care văd aici o schimbare de macaz, cu pur și simplu o abilă manevră a domnului ambasador prin care domnia sa încearcă să nu se mai pronunțe , cu subiect și predicat, în favoarea îndelung protejatei sale. Lăsând- numai în mod declarativ, firește- autorităților române rezolvarea cazului. Iar, când fac aceste afirmații, o fac în temeiul faptului că domnul Hans Klemm nu este omul care, dacă are ceva de spus în mod direct o face, așa că nu văd ce l-ar fi împiedicat să spună că acel ,,cec în alb’’ pe care domnia sa l-a acordat șefei DNA a expirat.

 Ce-i drept, la începutul mandatului său în Cabinetul Grindeanu, ministrul de externe, Teodor Meleșcanu, a avut o luare de poziție foarte corectă cerându-le diplomaților acreditați la București ca, pentru a-și exprima punctele de vedere sau observațiile critice, să apeleze la canalele diplomatice de comunicare și nu la cele mediatice. Declarație care, după cum stau lucrurile, nu aș putea să spun că a și  fost respectată de către absolut toți cei cărora le era adresată! În primul rând de către ambasadorul Hans Klemm, a cărui prestație este de natură să provoace multe semne de întrebare și pe deplin întemeiate nemulțumiri de natură să creeze o absolut nedorită doză de neîncredere din partea românilor de bună credință care, pe drept cuvânt, văd în Statele Unite un adevărat prieten și aliat.

 Ce-i drept, asupra acestei situații s-au pronunțat, cu argumente și cu rigoare, voci avizate ale gazetăriei românești, care au făcut o distincție categorică între ceea ce este și trebuie să fie, în mod definitiv și irevocabil, parteneriatul  strategic cu Statele Unite și comportamentul – să îi spunem ,,atipic’’- al ambasadorului(încă) la post al marelui nostru aliat și prieten.  Au mai circulat, la un moment dat, informații potrivit cărora Departamentul de Stat ar avea în vedere schimbarea ambasadorului Hans Klemm, numai că, deocamdată, totul a rămas la nivelul ipotezelor și al așteptării prelungite. De ce? și, mai ales, până când?- asta, iarăși, rămâne de văzut. Situație în care ambasadorul Hans Klemm își continuă, nestingherit, jocul de-a ,,așa vrea mușchii mei’’.

În aceste împrejurări, nici că mai este de mirare dacă, pe felurite canale de socializare, circulă și este comentat faimosul pamflet ,,Baroane’’, scris de Tudor Arghezi în 1943, al cărui erou era ambasadorul hitlerist la București, Manfred von Killinger. Să o spunem în mod categoric, nu există și nici nu trebuie făcută orice analogie între circumstanțele istorice și politice în care Tudor Arghezi și- a scris pamfletul și derapajele pe care le-a înregistrat prestația  ambasadorului Hans Klemm! Nu este,însă, mai puțin adevărat, că aceste, insistente și, nu o dată, foarte ostentativ etalate, derapaje înregistrate pe parcursul mandatului distinsului ambasador Hans Klemm, ar fi trebuit să determine luări de atitudine din partea mediului diplomatic și academic, dar și ale unor alte entități reprezentative ale societății civile. Luări de poziție prin care, în primul rând, factorii decidenți de la Washington să fie informați despre serioasele deservicii pe  care le aduce comportamentul abuziv partizan, al ambasadorului Hans Klemm . Or, după cum vedem, asemenea luări de atitudine sunt, încă, puține, iar motivele  reale pentru această situație nu țin, neapărat, numai și numai de rațiuni profunde de ordin diplomatic sau geo-strategic, ci,mai degrabă de acel mult mai banalul raționament de teapa lui ,, nu mă bag, nu e treaba mea și nici nu vreau să mă leg la cap.’’

De unde, vrem sau nu vrem, tot la zicerea lui Arghezi am ajuns:,,Noi, tunuri avem, nemți ne mai trebuie’’. Amară constatare pe care, magul ,,Cuvintelor potrivite’’ a făcut-o cu mulți, foarte mulți, ani în urmă și, desigur, fără să îi bănuiască cine va fi, astăzi, președintele  României. Sau, dacă ne gândim mai atent, poate că e mai bine că a fost să fie așa, fiindcă, știindu-i vorba necruțătoare, mă încearcă o amarnică teamă numai gândindu-mă la ce ar fi putut să spună,Tudor Arghezi, dacă ar fi apucat să trăiască în zilele noastre…  

                                                             Șerban CIONOFF      

Topic: 

Format: