17 august 2022

UBB: Riscul de cancer este în mare măsură independent de masa corporală

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Cercetător al UBB, autor principal al unui studiu major care arată că riscul de cancer este în mare măsură independent de masa corporală şi de speranţa de viaţă a mamiferelor

Dr. Orsolya Vincze, cercetător colaborator în cadrul Facultăţii de Biologie şi Geologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), este autorul principal al unui articol apărut recent în unul dintre cele mai prestigioase jurnale academice la nivel mondial, Nature. Lucrarea prezintă un studiu inovator care oferă dovada că riscul de cancer este în mare măsură independent de masa corporală şi de speranţa de viaţă a mamiferelor. Mai mult, rezultatele obţinute oferă o mai bună înţelegere a riscului şi rezistenţei cancerului la diferite specii de animale. Astfel, contribuie la progrese majore în explorarea apărării naturale împotriva cancerului şi ar putea revoluţiona medicina împotriva cancerului.

„Tindem să vorbim despre cancer ca despre o problemă strict umană. Deşi este adevărat că diverse tipuri de cancer afectează grav specia umană, nu putem ignora faptul că şi alte animale se confruntă cu această boală, la fel ca noi. Nu doar animalele de companie, ci şi animalele sălbatice. Cu toate acestea, în ce măsură sunt animalele expuse la cancer şi cât de des este afectată sănătatea lor de această boală a fost un subiect mai puţin studiat până acum. Aceasta nu este o surpriză, deoarece la animalele sălbatice orice boală gravă duce probabil la moartea nerepertoriată a animalului din cauza înfometării sau a prădătorilor.

Mai mult, cancerul este o boală asociată cu vârsta, în care indivizii în vârstă sunt mai predispuşi să dezvolte boala. În consecinţă, riscul de cancer la animalele sălbatice, unde vârsta este rar cunoscută, este dificil de estimat. Prin urmare, pentru a explora cât de des se confruntă animalele cu cancer, această cercetare s-a concentrat pe animalele din grădina zoologică, unde indivizii sunt urmăriţi de-a lungul vieţii”, explică autorii studiului.

Folosind date despre 191 de specii şi 110.148 de mamifere, această cercetare demonstrează că cancerul este o boală omniprezentă a mamiferelor şi că riscul de cancer nu este distribuit uniform de-a lungul filogeniei mamiferelor. De exemplu, carnivorele sunt deosebit de predispuse să fie afectate de cancer (peste 25% dintre leoparzii înnoriţi, vulpile cu urechi de liliac şi lupii roşii mor de cancer), în timp ce ungulatele par constant foarte rezistente la această boală. Această cercetare a încercat să exploreze şi dacă diferenţele de dietă explică modelul filogenetic observat în riscul de cancer. Rezultatele indică faptul că nivelul consumului de animale, în special consumul de mamifere, creşte într-adevăr riscul de cancer la mamifere. Autorii susţin că riscul ridicat de cancer la mamiferele carnivore ar putea fi legat de diversitatea scăzută a microbiomului, exerciţiul fizic limitat sub îngrijirea umană, infecţiile virale oncogene sau alte aspecte fiziologice ale mamiferelor carnivore.

Studiul abordează, de asemenea, o întrebare evoluţionistă fascinantă. Tumorile sunt boli de origine mutaţională, iar mutaţiile apar de obicei în timpul diviziunii celulare. În consecinţă, animalele cu corpuri mai mari şi durate de viaţă mai lungi care au suferit mai multă diviziune celulară sunt susceptibile de a avea un risc mai mare de a dezvolta tumori. Această teorie a fost susţinută de mai multe studii la oameni, de exemplu, în cazul în care dimensiunea corporală (înălţimea) mai mare este asociată cu un risc mai mare de cancer. Cu toate acestea, aceste corelaţii nu par să fie valabile între specii, deoarece un elefant şi un şoarece au o probabilitate similară de a dezvolta cancer, chiar dacă durata lor de viaţă şi dimensiunile corpului diferă în ordine de mărime. Discrepanţa dintre efectul mărimii corpului şi speranţa de viaţă asociată riscului de cancer este cunoscută sub numele de paradoxul lui Peto. Această cercetare oferă acum dovada că riscul de cancer este în mare măsură independent de masa corporală şi de speranţa de viaţă a mamiferelor, oferind astfel dovezi fără echivoc pentru validitatea paradoxului lui Peto. Acest rezultat oferă sprijin pentru afirmaţia că evoluţia a modelat mecanisme de supresie tumorale din ce în ce mai eficiente de-a lungul evoluţiei, pentru cazurile de longevitate extinsă şi/sau a dimensiunilor corporale mai mari.

În general, această lucrare evidenţiază faptul că bolile oncologice ar putea reprezenta o ameninţare serioasă şi semnificativă la adresa sănătăţii şi a stării de bine a animalelor, care necesită o atenţie ştiinţifică considerabilă, mai ales în contextul schimbărilor recente de mediu cauzate de oameni. Mai mult, o mai bună înţelegere a riscului şi rezistenţei cancerului la diferite specii de animale poate oferi progrese majore în explorarea apărării naturale împotriva cancerului şi ar putea revoluţiona medicina împotriva cancerului. De exemplu, studierea speciilor care sunt foarte rezistente la cancer poate oferi informaţii de bază pentru dezvoltarea de tratamente naturale bio-mimetice pentru cancer, care, spre deosebire de majoritatea tratamentelor pentru cancer, nu sunt toxice pentru gazdă.

Articolul integral poate fi consultat accesând linkul: https://www.nature.com/articles/s41586-021-04224-5 .

Direcţia Comunicare şi PR a UBB