Publicat: 10 Decembrie, 2016 - 18:14

Profit de această ,,silenzio stampa’’ (adică, mai pe românește: ,,mucles’’) pe teme privind votul de mâine, pentru a încerca să mă lămuresc în legătură cu o altă necunoscută din atât de încurcata poveste a tezei de doctorat a Laurei Kovesi.  Vorbă să fie ,,lămurire’’, atâta vreme cât  este o deosebire ca de la cer la pământ între evaluările pe baza cărora Universitatea de Vest din Timișoara a decis să i se acorde Laurei Codruța Kovesi titlul de doctor în drept și verdictul categoric al conf.univ. dr. Radu Chiriță, membru în comisia desemnată de CNADTCU pentru a analiza acuzațiile de plagiat care i-au fost aduse:,,lucrarea este  foarte slabă din punct de vedere calitativ’’.

  Trăim noi într-o societate democratică, deschisă, modernă, adeptă a pluralismului doctrinar, dar, parcă, de data asta, lucrurile amenință să scape unei judecăți logice, sănătoase. De aceea, înclin să cred că tot la vorbele domnului Radu Chiriță ajungem ,,Dar asta ( slaba calitate a lucrării n.n.) nu se sancționează. O astfel de sancțiune ar trebui acordată comisiei care a acordat doctoratul’’.

 Idee cât se poate de corectă pe care constat că o împărtășește și ministrul educației, Mircea Dumitru. Domnia sa declarând, după ce comisia desemnată a infirmat ideea unui plagiat, următoarele:,,Dacă vor exista contestații care vin împotriva acestei decizii, ministerul le va lua în considerare și, cu siguranță, CNADTCU, prin intermediul comisiei juridice, le va discuta’’.  

  La semnele de întrebare pe care le-au ridicat mai mulți oameni cu mintea pe acasă și cu frică de Dumnezeu( și nu de procurori!) îmi îngădui să adaug  și propria-mi nedumerire. De data asta legată de punctul 3 din  recomandările comisiei și la care, după câte am aflat, s-a renunțat ulterior. Este vorba despre ,,interzicerea publicării lucrării în starea actuală’’, având în vedere faptul că respectiva lucrare este ,,sub standardele și calitățile unei lucrări de doctorat’’.

 Trecând,deocamdată, peste amănuntul că sintagma ,,în starea actuală’’ trimite mai degrabă la foarte neaoșul ,,în halul ăsta’’, mi se pare că în nici-un caz nu putem vorbi despre o interzicere, a publicării tezei. În realitate,  nu ar  fi vorba decât despre o recomandare care ține strict de domeniul deontologiei, nu însă și de riscurile asumate ale economiei de piață. În acest caz editurile sau editorii având deplina libertate de a se face de băcănie publicând o lucrare despre care incontestabili specialiști în materie au spus că ,, este foarte slabă din punct de vedere calitativ’’.  

 Ajunși aici, îmi permit să am o opinie cu totul și cu totul diferită decât cei care au făcut recomandarea sus-menționată. Aduc și câteva argumente. Primul ține de istoria culturii universale care abundă în exemple de cărți pe care editorii au refuzat să le publice și care, mai târziu, s-au dovedit a fi  adevărate revelații literare sau, după caz, științifice, nu o dată chiar capodopere ale genului. Refuzul datorându-se fie  opacității editorilor, fie unor intrigi otrăvite și a unor murdare urzeli sau, pur și simplu, ele fiind pricinuite de invidia meschină a unor contemporani ai acestor genii neînțelese.

 Cât privește interzicerea publicării lucrării iscălite, dar, nu neapărat și scrise integral, de către Laura Codruța Kovesi, trebuie să spun că, de data asta,  multi-medaliata șefă a DNA se află într-o extraordinar de onorantă companie. Bunăoară, Charles Darwin și a sa,,Origine a speciilor’’, au fost interziși în Marea Britanie(1859), în Iugoslavia (1935)și în Grecia (1937). Nici ,,Hamlet’’ nu a scăpat de prohibiție în epoca stalinistă pe considerente de incompatibilitate ideologică. Asta ca să nu mai vorbim despre faimoasele ,,1001 de nopți’’ care au fost și ele  interzise, tocmai în patria Statuii Libertății, în anul 1873, pentru aceasta fiind invocate niște considerate de imoralitate.  Am mai putea, de asemenea, să vorbim despre cibernetică, genetică, sociologie sau psihanaliză, discipline pe care, în 1954, un așa-zis ,,Dicționar de filozofie’’ coordonat de Boris  Ponomoriov, la taxa în bloc drept ,,pseudoștiințe reacționare’’. Sau, de ce nu?, despre Index-ul papal- ,,Index librorum prohibitorum’’-  adoptat în 1559 de către Papa Paul al IV-lea la inițiativa Inchiziției și abolit , în 1966, de către Papa Paul al VI-lea, după istoricul Conciliu Vatican II.

Cât despre dramaticele efecte pe care cenzura politică le-a avut, în special în perioada proletkultismului dar nu numai, asupra evoluției culturii și spiritualității noastre, ne-ar fi, cred, de ajuns să citim sau să recitim sinteza fundamentală a lui Mihai Ungheanu ,,Holocaustul culturii române 1944-1989’’ spre a fi edificați. Iată, pe scurt, în ce companie de elită a prohibiților ar putea-o plasa pe Laura Codruța Kovesi măsura, foarte puțin probabilă, de a se interzice publicarea controversatei sale lucrări de doctorat. Ce-i drept, până acum, controversată nu pentru originalitatea și curajul susținerilor sale, ci… viceversa!  

Așa după cum este la fel de rezonabilă și varianta opusă, a publicării tezei. Care teză, mai știi?!, ar putea să fie chiar un bestseller. Dar, până una-alta, doar unul în față. Iată de ce cred și susțin cu tărie că publicarea lucrării este calea cea mai sigură pentru ca opinia publică, românească, europeană și internațională, să poată evalua,în deplină cunoștință de cauză, inestimabila valoare teoretică și practică a operei distinsei doctor în știința dreptului, Laura Codruța Kovesi.

 Rămânând, până la urmă, de văzut cine pierde cu adevărat de pe urma  apariției cărții: editura, cititorul sau, Doamne ferește!, autoarea?...     

                                                

 

 

 

 

 

 

 

 

Topic: 

Format: