4 decembrie 2021

Un nou sosit în familie: cum îi ajuți să se împrietenească

Distribuie pe rețelele tale sociale:

”Se au precum câinele și pisica” – dacă te iei după această zicală din bătrâni, îți pui pofta în cui de a-i avea în casă pe amândoi blănoșii. Din fericire teoria este una, practica alta. Iar înțelepciunea populară are limitele ei.

Realitatea demonstrează, de multe ori, contrariul: cele două patrupede teoretic antagonice se pot înţelege de minune. Totul este să știi cum să faci prezentările și cum să îi ajuți să se împrietenească.

Pisica este şefa? Nu neapărat

Ca regulă generală, chiar şi când are de a face cu un câine de talie foarte mare, tot mâţa este ”personajul principal”. Pentru că are gheare ascuţite, pentru că este mai rapidă, mai agilă, capabilă să se refugieze pe mobile înalte şi pe draperii (”loveşte şi fugi”) sau pur şi simplu pentru că are mai mult tupeu, ea repurtează ultima victorie în majoritatea confruntărilor. Aşa că tu trebuie să previi eventualele ciocniri.

Când aduci acasă noul venit – fie el câine sau pisică -, fă-o strategic: mai întâi hrăneşte-i pe amândoi. Scoate câinele la plimbare, ca să fie cât mai relaxat. Timp în care pisica se obișnuiește cu mirosul pe care l-a lăsat în urmă ”intrusul”. Iar dacă ea este noul venit în casă, are timp să inspecteze toate ungherele, să se deprindă cu mirosurile, să memoreze locurile în care se poate refugia la nevoie. Când v-aţi întors de la plimbare, ține câinele în lesă, ca să nu dea direct nas în nas cu pisica. Las-o pe ea să facă primii paşi: ţine câinele de curea, mângâindu-l şi strunindu-l dacă încearcă să se apropie brusc de miorlăitoare. Las-o pe ea să îi dea târcoale, să îl miroasă de la distanţă, să se apropie când şi cât vrea. Dacă nu este între ei ”dragoste la prima vedere”, ţine-i la distanţă strategică un timp, până când vezi că s-au ”adoptat” reciproc. Poate dura zile, săptămâni sau luni. Dar într-o bună zi îi vei găsi dormind împreună sau jucându-se pe rupte.

Cocuț și Felix: studiu de caz

Spuneam că pisica este șefa așa, în general. Situația din familia mea răstoarnă regula: șeful este cățelul. Când a venit în casă, motanul Felix avea doar două luni. Cocuț, cățelul, adult  pasionat să fugărească pisicile de pe afară mai în joacă, mai în serios, și-a luat în serios noul partener de joacă. Vreo câteva luni de zile distracția a fost în toi. Cocuț controla forța atacurilor asupra motănelului, simțind că este un copil. Iar Felix ataca mereu cu tupeu infantil. Pe măsură ce Felix s-a maturizat, joaca a luat turnura de la egal la egal, Cocuț a uitat de menajamente. Acum au runde scurte de ”lupte amicale”, după care fiecare își vede de treaba lui. Motanul are însă un total respect față de cățel: verifică atent în ce ape se scaldă, în ce dispoziție este, ca să știe dacă poate să sară peste el, sau este mai înțelept să treacă ocolit sau, și mai bine, să își mute gândul. Se alintă pe lângă Cocuț, care face pe importantul, rămâne impasibil: el este șeful, mă înțelegi? Dar sunt prieteni. Își împart locurile de odihnă pe principiul primul sosit, primul servit (vezi foto), nu se ceartă la masă (pentru că fiecare are locul lui), nu sunt geloși (fiindcă au parte în mod egal de vorbe dulci și mângâieri), nu se ceartă pe jucării (pentru că, tipic pentru copiii alintați, cutia plină cu jucării nu mai interesează pe nici unul; noroc cu penele de porumbel pe care le adun eu în timpul plimbărilor cu Cocuț, singura distracție la care mai marșează domnul Felix – recompensă pentru că el a stat singur acasă).

Protocolul interfelin

Cum împaci două pisici? De regulă, ori se împacă de minune din prima zi, ori se ignoră, ori se mai ciondănesc din când în când. Pentru a limita conflictele, lasă-le să îşi împartă teritoriul cum ştiu ele şi împarte egal şi hrana, şi mângâierile.

Protocolul intercanin 

Între doi câini lucrurile se tranşează de la prima întrevedere: dacă unul din ei mârâie şi/sau îşi arată colţii, el va fi şeful. Ai grijă să îi respecţi autoritatea: el mănâncă primul, el iese primul afară, el îşi alege locul cel mai bun din casă. Dacă îi dai nas celuilalt, îl încurajezi să-l înfrunte pe ”şeful haitei”, iar acesta din urmă va fi gelos şi se va răzbuna pe ”rivalul” lui. Am pățit asta, din nefericire, cândva, cu două Canișoaice: noua sosită în casă, teribil de geloasă, avea mereu tendința să o subordoneze pe cea pe care o găsise loco. Am încercat constant să impun întâietatea primei sosite. Așa mi se părea corect. Și mai rău am făcut…

Nu repeta greșeala mea: dacă cei doi câini nu se împacă şi pace, nu ai altă soluţie decât să îi desparţi. Defintiv, dând în adopţie, într-o altă familie, pe unul din ei. În nici un caz abandonându-l!

3 strategii general valabile

  • Când tensiunea creşte între cele două animale de companie, pulverizează în aer un spray cu feromoni cu efect calmant sau pune-le la gât zgărzi care emană astfel de substanţe (este vorba despre nişte feromoni artificiali similari cu cei produşi de mamelele femelelor după ce au fătat, pentru a calma şi relaxa puii).
  • În caz de conflict, nu interveni în prima fază, când cei doi îşi testează reciproc limitele, prin mârâituri, scuipături, dinţi rânjiţi. Şi o primă chelfăneală, dar una mică, nepericuloasă, o poți trece neobservată, în speranţa că aşa se va stabili definitiv ierarhia. Dacă situaţia degenerează, desparte-i rapid!
  • Alege un pui ca cel de al doilea animal din casă. Sunt mai multe şanse ca adultul să aibă instinct protector, iar puiul să caute ocrotire şi să se supună. Fix cum s-a întâmplat cu ai mei: Cocuț și Felix.

Autor: Gabriela Boceanu