7 august 2022

Un politician le-a explicat în sfârșit românilor ce se întâmplă-n lume. El se numește Orban. Viktor Orban.

EDITORIAL COSMIN GUSA
Distribuie pe rețelele tale sociale:

 

Ce-a zis Orban ieri despre starea lumii în discursul său de peste o oră de la Băile Tușnad ați mai putut auzi/citi prin presa încă independentă (maximum 5% ca pondere), rareori și din greșeală în presa plătită guvernamental ca să tacă/manipuleze, niciodată de la vreun politician cu funcție în statul român. Așadar, pentru români, marele eveniment ocazionat de venirea lui Viktor Orban în România este acela că ni s-a adus aminte că politicienii sunt aleși pentru ca să critice/blocheze derapajele contra cetățenilor, respectiv să ofere soluții agregate de ieșire din crize. Politicienilor români li s-a pus astfel în față o oglindă, în care se pot privi, pentru ca apoi să conștientizeze inutilitatea sau/și nocivitatea activității lor curente.

Dar să nu plictisesc cu aprecieri sau invective la rândul lor inutile, tocmai pentru că ”țintele” sunt imune la așa-ceva, și să expun pe scurt ce-a fost important din ce-a zis Orban, o s-o fac sub forma unei relatări sintetice, pentru că bănuiesc că puține entități de presă românești vor relata despre idei.

Așa cum bănuiam, discursul său a fost menit să se audă pe întreaga planetă, deci subiectul autonomiei etnice a fost pasat lui Laszlo Tokes, tratat în mod afabil, direct proporțional cu lipsa lui de influență asupra comunității maghiare. Singura referire la ”Ungaria Mare”, Orban a păstrat-o pentru finalul discursului, când a zis că “Pentru a ne menține ambițiile naționale în perioada dificilă care urmează, trebuie să rămânem împreună. Patria-mamă trebuie să rămână împreună, Transilvania și celelalte zone locuite de maghiari din Bazinul Carpatic de asemenea trebuie să rămână împreună”.

Orban a argumentat de la început că “am intrat într-o epocă a pericolelor, stâlpii civilizaţiei occidentale – despre care se credea că sunt de neclintit – încep să se crape. (…) Înainte credeam că trăim în carapacea protectoare a ştiinţei, apoi a venit Covidul; credeam că în Europa nu mai poate avea loc un alt război, însă în vecinătatea Ungariei se desfăşoară un război, credeam că Războiul Rece nu se mai poate întoarce niciodată, dar o serie de lideri tocmai lucrează la a ne reorganiza viaţa pe blocuri.”

Declinul civilizațional occidental a fost marcat în mod comparativ, astfel că ”se poate observa că lumea occidentală îşi pierde puterea şi se confruntă cu pierderi materiale, ceea ce are legătură cu modernizarea altor civilizaţii. Civilizaţiile rivale – cea chineză, indiană, ortodoxă rusă şi islamică – au adoptat tehnologia occidentală şi sistemul financiar occidental, însă nu au de gând să adopte valorile occidentale şi se simt umiliţi atunci când Occidentul vrea să îşi răspândească propriile valori.”, mai zice premierul ungar.

Despre criza energetică actuală ce macină lumea noastră Orban are următoarea abordare: ” În 1950, 75% din ţiţeiul, gazele naturale şi cărbunele se mai afla sub controlul Statelor Unite şi Europei; astăzi, această proporţie a scăzut la 35%, în timp ce ponderea ruşilor este de 20%, cel al Orientului Mijlociu, de 30%, schimbări similare având loc şi în domeniul materiilor prime, ceea ce înseamnă că Occidentul pierde bătălia cu privire la materii, majoritatea purtătorilor de energie şi resurselor lumii se află în afara civilizaţiei occidentale. (…) În Occident, sentimentele negative cu privire la lumea în care trăim provin din faptul că energia şi materiile prime – care sunt de o necesitate crucială pentru dezvoltarea economiei – nu se află în mâinile Occidentului. Ceea ce se află în mâinile sale este puterea militară şi capitalul. Întrebarea este, ce se poate face cu acestea acum, în circumstanţele actuale.”

Din punct de vedere civilizațional, Orban prezintă fostele țări comuniste ca fiind prinse într-o menghină geopolitică, subiecte ale acțiunilor geopoliticii dezordinii implementate de tendințele imperialiste pe direcția Vest-Est (ăsta e un concept adevărat, dar periculos, am experimentat efectele chiar eu prin 2010, când am publicat o carte despre acest subiect și cu titlul ”Geopolitica dezordinii. Imperialism în postcomunism”):

”În sens spiritual, Occidentul s-a mutat în Europa Centrală, Occidentul este aici, iar între cele două jumătăţi ale Europei are loc o bătălie. Europa Centrală a propus ca fiecare să poată decide singur cu cine vrea să convieţuiască, dar acest lucru a fost refuzat şi se continuă lupta împotriva Europei Centrale, cu scopul de a face să fim şi noi ca ei. (…) Occidentul luptă împotriva Europei Centrale, Bruxelles-ul – completat de trupele lui Soros – vrea să ne oblige să-i acceptăm pe imigranţi. (…) Dar noi nu vrem să le spunem cum să trăiască, noi cerem doar să se accepte că aici, la noi, tatăl este un bărbat, iar mama este o femeie, şi să ne lase copiii în pace, iar acest lucru să îl accepte şi György Soros!” Dureros de clar!

Legat de războiul ucrainean și strategia perdantă a lumii occidentale, Orban a folosit metafora ”mașinii cu patru roți sparte”, așa crede el c-a ajuns UE după peste 150 de zile de război și de sancțiuni contra Rusiei impuse în mod amatoristic și fatal. Zice așa el: ”Strategia occidentală s-a bazat pe faptul că Ucraina poate câştiga războiul cu pregătirea şi armele anglo-saxone, că sancţiunile vor destabiliza liderii de la Moscova, că occidentalii sunt capabili să facă faţă efectelor economice ale sancţiunilor şi că lumea se va alinia în spatele lor, însă ceea ce se întâmplă este exact contrariul. (…) Nu va exista pace până nu va exista o negociere între Rusia și America. Noi, europenii ne-am irosit șansa de a influența lucrurile, iar asta după 2014, atunci când după primul conflict s-a ajuns la Acordul de la Minsk, în care nu i-am inclus pe americani, și astfel, punerea în aplicare a acordului nu a putut fi impusă. De aceea rușii nici nu vor acum să negocieze cu noi, ci cu cel care poate impune Ucrainei să respecte acordul la care se va ajunge, adică doar americanii.”

Acest discurs a fost finalul apoteotic al unei manifestări de cinci zile extrem de complexe, ale cărei efecte le-am putut resimți deja. Destui prieteni ardeleni mi-au scris elogiind iscusința maghiară, îngrijorați de turnura atitudinii multor români care, pe fondul imobilismului și nesimțirii arătate de București, aspiră deja la o Transilvanie independentă, iar precizia și profunzimea manifestării coordonate de către Viktor Orban (și care a ajuns la a 31-a ediție!) devin elemente inspiratoare pentru secesioniștii de toate felurile, maghiari sau români, inteligenți sau naivi, sătui oricum cu toții de felul în care sunt tratați și speriați de perspectivele sumbre ce ni se oferă. O să mai comentez pe parcurs, nimic de adăugat azi …

Cozmin Gușă