27 octombrie 2021

UN ROMÂN ACUZĂ PARTENERUL STRATEGIC DE SPIONAJ PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Distribuie pe rețelele tale sociale:

În toată lumea inginerii şi arhitecţii specializaţi în Crize Politice Artificiale (CPA) pot crea situaţii excepţionale de criză prin iniţierea de acţiuni total subversive. Referitor la România aceşti experţi şi specialişti în CPA pot iniţia şi induce Guvernului emiterea mai multor OUG fără niciun temei de urgenţă. Toate aceste considerente ne pot arăta printr-o logică simplă că aici ar putea fi vorba de terorism de stat, mai ales atunci când Preşedintele şi Premierul creează în urma unor înţelegeri secrete o criză politică artificială excepţională care să conducă la dizolvarea Parlamentului României pentru interese ale unor entităţi statale, bancare, politice, economice, militare sau oculte…

Preşedintele KWJ (impus la ultimele alegeri de cele trei secţii ale Securităţii Statului – SRI, SIE, STS – prin alegeri dirijate conform propriilor sale afirmaţii din 2014, citez: “Alegerile nu le face poporul, alegerile le fac instituţiile, serviciile, iar Preşedenţia României se stabileşte la masa verde”) poate fi bănuit de un joc murdar, cinic şi servil unor entităţi care l-au pus în cea mai mare demnitate a Statului Român. KWJ, care şi-a dorit un gurvern al lui “reformator” deşi a fost speriat de reevaluarea sa (suspendare) de către secţiile active ale Securităţii (SRI, SIE, STS) care l-au înscăunat la Cotroceni pentru pensiile speciale (dar şi pentru altele) aflat acum în câmpul tactic fără aliaţi, în loc să se abţină de la alte deraieri politice, face arbitrar o propunere ciudată şi riscantă prin desemnarea ca Premier însărcinat cu formarea unui nou guvern în persoana lui Cioloş.

Pe fondul unui non-combat al PSD-ului celelalte partide politice, prin toţi exponenţii lor au emanat tot felul de combinaţii şi aranjamente păguboase în defavoarea poporului român, ori/şi din nepricepere, ori din laşitate, frică şi oportunism. Astfel cu o clasă politică mediocră şi cu guvernul său demis, Preşedintele KWJ şi-a permis să încalce Constituţia deoarece el nu are niciun drept de opţiune arbitrară conform deciziei 80/2014 a Curţii Constituţionale, care arată clar atribuţiile, responsabilităţile şi limitele în care Preşedintele în exerciţiu al Republicii România poate acţiona legal în procedura de desemnare a unui candidat pentru funcţia de Prim Ministru, în locul celui demis de Parlament prin moţiunea de cenzură.

Preşedintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, nici de reformator, ci doar de arbitru şi mediator între toate forţele politice, are doar competenţa de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de partidul politic sau alianţa politică care deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care poate asigura susţinerea parlamentară necesară obţinerii votului de încredere al Parlamentului (paragraful 319). Astfel se poate explica noţiunea de terorism de stat, prin crearea unei crize politice artificiale, cu scopul dizolvării Parlamentului, “afacere” care nu poate fi programată de la Cotroceni, ci ar trebui să fie ultima variantă de avarie pentru o criză politică reală, născută natural, din neînţelegeri ale partidelor politice, şi nicidecum prin implicarea Preşedintelui asistat de Primul Ministru Florin Vasile Câţu, consiliaţi de acoperiţii în inginerii sociale aflaţi pe ştate de plată externe.

Astfel am ajuns la subiectul din titlul acestui material…

Încă din 1989 România a fost teatrul unor activităţi de spionaj ale serviciilor de specialitate străine, care au vrut ca statul român să fie îngenuncheat, iar România să fie divizată precum Iugoslavia, ori acaparată ca şi piaţă de desfacere, sau mai bine zis, transformată în colonie. Sub semnul instaurării democraţiei România a devenit imediat după 1990 o ţară fără suveranitate (doar în Constituţie se mai regăseşte acest termen, deoarece în realitate există vasalitate), ţara devenind un teren de experimente şi o scenă în care toate serviciile de spionaj externe şi-au făcut simţită prezenţa în mod mai discret sau chiar la vedere. Lupta pentru dominaţie ale serviciilor ruseşti, americane, franceze, germane, israeliene, arabe şi chiar iraniene, dar şi altele, s-a soldat cu o victorie a CIA-ului american.

Voi supune atenţiei publice câteva “spovedanii” ale lui Silviu Crăescu, care, între 2006 şi 2010 a fost Şef al Protocolului al Ambasadei SUA la Bucureşti (se subînţelege ce pregătire pe linie diplomatică şi intelligence presupune asemenea rol). Crăescu a făcut dezvăluiri despre implicarea partenerului strategic (SUA) în treburile interne ale României prin diferite moduri de operare şi despre tehnica de impunere a unor decizii venite de la Washington, de tehnici de spionaj şi tratament master/slave în raport cu debilul stat român. Sunt lucruri despre care s-a mai scris. Însă le confirmă Crăescu ca şi participant şi acţionar la unele dintre ele.

Perioada în care Băsescu a fost locatar la Cotroceni a fost cea mai neagră perioadă din democraţia schizofrenică românească, perioadă în care ambasadorul american Taubman îi dicta lui Băsescu Traian (fost informator al Securităţii dinainte de 1989, ulterior devenit colaborator al CIA) cum să protejeze filierele CIA în raport cu afacerile lui Dinu Patriciu, sau cum să tragă sforile pentru reprezentanţa diplomatică americană care să îi asigure numirea şefilor Serviciilor Secrete româneşti.

La Ambasada SUA funcţiona/acţiona domnul Taplin (diplomat de carieră, al doilea în ierarhia ambasadei) şi domnul Tanoe (consilier politic, ofiţer politic) care împreună redactau/întocmeau cablogramele care erau cerute de Washington ori de câte ori situaţia politică din România impunea o informare a Departamentului de Stat American. Cei doi, împreună cu ambasadorul Taubman făceau şedinţe în trei, luau informaţii din surse diverse, din ziare, mai ales din cele de limbă engleză, informaţii OSINT care erau completate cu informaţii din discuţiile cu membri clasei politice româneşti (de multe ori aceştia nici nu ştiau în ce se implică) ulterior aceste informaţii erau verificate de domnul Tanoe şi contrasemnate de Mark Taplin şi ambasadorul Taubman.

Toţi ambasadorii SUA în România s-au implicat în politica de stat a României prin mesaje, directive şi acţiuni care au dus la “parteneriatul” cu SUA şi NATO – fapte care au impus în funcţii cheie pe unii demnitari români, astfel încât SUA să deţină pârghiile necesare asigurării intereselor sale zonale privind vânzarea de tehnică militară veche, acţiuni care au adus miliarde de dolari companiilor americane ca Ford, Bechtel, Polaris, Motorola, Smithfield, Microsoft etc.

Citez din Silviu Crăescu: “Am asistat la momente jenante în materie de diplomaţie şi la acţiuni specifice de spionaj între cei doi parteneri strategici, România şi SUA. Am asistat la “turnătorii”, minciuni şi chiar conflicte între demnitari români în faţa oficialităţilor americane, care au acceptat să ajute numai politicieni dispuşi să le susţină interesele şi politica de stat. Am asistat chiar la acte de înaltă trădare (…). Niciodată SUA nu ne-au privit ca pe un partener, ci doar ca aliat conjuctural. Nimeni nu a vorbit şi nu vorbeşte nici acum de înţelegerea pe care România o are cu SUA ca niciun soldat american care comite o faptă infracţională în România să nu fie judecat pe teritoriul României sau să fie supus Curţii de Justiţie de la Haga.”

Când Preşedintele Băsescu a fost suspendat de Parlament, acesta şi-a folosit familia în schimbul de note scrise, înscrisuri şi scrisori dinspre el către Ambasadorul SUA, chiar în seara destituirii sale, iar în aceeaşi seară Băsescu, fără gardă SPP, a venit neanunţat la ora 18:30 la reşedinţa Ambasadorului SUA în stare jalnică, cuprins de frică şi spaimă. Şi atunci Băsescu a cerut ajutorul SUA, promiţând multe…

Plata pentru informaţii şi alte facilităţi acordate unor funcţionari şi demnitari români de către americani nu se făcea la vedere, ci prin diplome, distincţii şi calificări făcute în instituţii americane.

În multe cazuri, sume de bani în dolari erau transportate în valizele ambasadorilor SUA (dar nu valizele diplomatice), ci în bagajele personale, care nu erau controlate de autorităţile vamale române din motive de imunitate diplomatică. Aceste sume erau destinate unor oficialităţi de la Washington şi reprezentau plata pentru numirea unor şefi de Servicii Secrete româneşti care să asculte comanda partenerului strategic american. În acea perioadă americanii l-au vrut Preşedinte pe Crin Antonescu, însă acesta nu a acceptat vasalitatea faţă de americani; tot atunci americanii au regretat că au susţinut alegerea Procurorului General al României şi că alegerea acestuia nu a dat satisfacţie intereselor SUA în România. Oficialii americani aflaţi în serviciu în cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti au afirmat că cel mai prolific Prim Ministru român pentru interesele americane a fost Tăriceanu, care practic a dat/livrat tot ce a solicitat/cerut Washingtonul, dar care fiind în dispute cu Băsescu a făcut o gafă fatală, cerând împreună cu Meleşcanu şi Vosganian aducerea trupelor româneşti din Irak. Chestiunea aceasta i-a iritat la culme pe americani, şi chiar dacă Băsescu căzuse în dizgraţia americanilor, aceştia l-au reevaluat şi l-au repus în jilţul de la Cotroceni, cu complicitatea celor care au fabricat celebra ERATĂ din acea perioadă.

Desigur că sunt cunoscute cazurile în care militari americani au comis infracţiuni pe teritoriul României (cazul Teo Peter, cazul Caracal/Deveselu) iar aceştia au fost ajutaţi de autorităţile vasale româneşti să părăsească teritoriul nostru naţional. Sunt cunoscute multe fapte de imixtiune clară, directă, fără echivoc în treburile interne ale României (nu doar SUA au practicat acest joc, ci şi alte state precum Germania, Franţa, Anglia, Olanda).

Aşadar, pe scurt, avem imaginea unui tablou trist, a unei ţări guvernată de peste hotare, aici în interior având doar executanţii, toţi fiind oneroşi, aserviţi, trădători, incapabili, fără cultură politică şi fără pic de demnitate şi onoare (cu mici excepţii, dar în proporţie de peste 80% sunt corupţi şi incredibil de paraleli cu realitatea lumii actuale).

Cum de s-a ajuns aici?! Ar fi mult de analizat, de explicat, de exprimat şi de scris. Totuşi pot rezuma astfel: lipsa de patriotism, de respect faţă de ţară, dorinţa de înnavuţire fără merite, dorinţa de accede în poziţii, funcţii, demnităţi, ranguri şi grade în mod incorect, fraudulos şi ticălos; trădarea, minciuna şi acceptarea ca ţara să fie sărăcită, umilită şi batjocorită în primul rând de cei puşi să vegheze la viaţa, libertatea şi traiul românilor, apoi de cei din afara ţării, care au ştiut cum să procedeze pentru a-şi numi oameni servili lor cu scopul de a acapara economic, financiar, geopolitic şi militar teritoriul naţional românesc.

Oare ce au păzit câinii de pază ai ţării (desigur anesteziaţi până la iresponsabilitate)? Să facem o scurtă analiză a acestor “ciobăneşti mioritici” deveniţi doar nişte căţeluşi de pluş destinaţi decorului.

Principalul organism cu astfel de atribuţii este Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), care organizează şi coordonează activităţile de realizare a siguranţei naţionale, împreună cu organele de stat cu atribuţii în acest domeniu: SRI, SIE, SPP, STS, DIA precum şi cu alte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, MApN, Ministerul Justiţiei.

Atribuţiile CSAT sunt:

  1. Analizează datele şi informaţiile obţinute şi face evaluarea siguranţei naţionale
  2. Stabileşte principalele direcţii de acţiune şi aprobă măsurile generale obligatorii pentru înlăturarea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale a României
  3. Stabileşte modalităţile de valorificare a informaţiilor referitoare la siguranţa naţională
  4. Analizează rapoarte şi informaţii referitoare la modul de aplicare a legii privind siguranţa naţională
  5. Aprobă structurile organizatorice, efectivele şi regulamentele de funcţionare a SRI, SIE, SPP, STS, DIA
  6. Aprobă cheltuielile operative destinate realizării siguranţei naţionale

Structurile de informaţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale fac parte din Sistemul Naţional de Apărare, iar activitatea acestor structuri este controlată de Parlamentul României, prin Comisia Comună a celor două Camere. CSAT este sub înaltul patronat al Preşedintelui Statului.

Până acum observăm doi mari actori politici, Parlamentul şi Preşedintele. Cum şi-a îndeplinit fiecare îndatoririle de serviciu faţă de ţară veţi aprecia dumneavoastră, cititorii.

Organele de stat specializate în munca de informaţii şi cu atribuţiuni în domeniul siguranţei naţionale sunt următoarele:

  1. Serviciul Român de Informaţii: a fost înfiinţat prin legea nr. 14 / 24.02.1992 şi este organul de stat specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte componentă a Sistemului Naţional de Apărare, activitatea sa fiind organizată şi coordonată de CSAT. SRI organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare:
    1. Cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa Siguranţei Naţionale a României
    2. Asigură apărarea Secretului de Stat, prevenirea scurgerii de informaţii
    3. Asigură transportul corespondenţei oficiale cu caracter “Secret de Stat” pe teritoriul României.
    4. Execută activităţi informative şi tehnice de prevenire şi combatere a terorismului
    5. Execută intervenţii antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau ocupate de terorişti
    6. Asigură protecţia antiteroristă a demnitarilor români şi străini conform normelor stabilite de CSAT
    7. Acţionează pentru descoperirea şi contracararea acţiunilor de iniţiere, organizare şi constituire pe teritoriul României a unor structuri informative ce aduc atingere siguranţei naţionale

Organele SRI nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive. Să ne amintim de parteneriatul dintre SRI-ul lui Coldea şi DNA-ul lui Kovesi, ceea ce a fost o chestiune ilegală. Aşadar, cum şi-a făcut fiecare datoria (SRI şi Parchetul General) faţă de ţară veţi aprecia tot dumneavoastră, cititorii.

Structurile SRI sunt:

  • Diviziunea A (Apărarea Constituţiei) şi are în competenţă ameninţările la adresa Siguranţei Naţionale venite din interior, cele de natură extremistă, naţionalistă şi separatistă.
  • Diviziunea B (Contraspionaj) şi are în competenţă depistarea cadrelor şi agenţilor de spionaj care activează în România sub diverse acoperiri
  • Diviziunea C (Apărare a Economiei Naţionale)
  • Diviziunea D (Supraveghere operativă şi Investigaţii)
  • Diviziunea E (Protecţie internă)
  • Diviziunea F (Diviziunea documente)
  • Diviziunea G (Logisitică)

Prin comparaţie, înainte de 1989 Direcţia Securităţii Statului (DSS) era compusă din Comandantul Şef – un general şi trei adjuncţi tot cu grade de general şi avea în subordine:

  • Direcţia I – Informaţii interne
  • Direcţia II – Contraspionaj economic
  • Direcţia III – Contraspionaj
  • Direcţia IV – Contraspionaj militar
  • Direcţia V – Protecţia conducerii de partid şi de stat
  • Direcţia VI – Cercetări penale
  • UM0544 – Centrul de informaţii externe (CIE)
  • UM0195 – Unitatea de contraspionaj CIE
  • UM0110 – Contraspionaj intern şi extern
  • UM0525 – Cifru de stat
  • UM0107 – Întreprinderea de Comerţ Exterior “Dunărea”

plus încă 15 unităţi speciale, printre care şi USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă)

  1. Serviciul de Informaţii Externe (SIE) este organul de stat specializat în domeniul informaţiilor externe privind siguranţa naţională şi este autorizat să folosească metode, să creeze şi să deţină mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea şi valorificarea datelor şi informaţiilor privind siguranţa naţională. Activitatea SIE are caracter “Secret de Stat”. SIE are în componenţă următoarele direcţii:
    1. Direcţia Generală de Informaţii Externe
    2. Direcţia Generală de Analiză, Evaluare şi Strategie
    3. Direcţia Generală de Securitate Internă
    4. Direcţia Generală Administrativă
  2. Ministerul Apărării Naţionale (MApN) are în componenţă:
    1. Direcţia de Informaţii a Apărării (DIA)
    2. Direcţia de Informaţii Militare (DIM)
    3. Direcţia de Siguranţă Militară (DSM)
  3. Ministerul Afacerilor Interne (MAI):
    1. Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) care colaborează cu structuri din Ministerul Public, Ministerul Finanţelor, Curtea de Conturi, Agenţia Naţională de Control al Exporturilor Strategice şi altele după caz.

Am încercat să prezint cât mai succint schema şi atribuţiile legale ale celor mai reprezentative organe şi structuri în Statul Român cu răspunderi şi obligaţii în domeniul securităţii şi siguranţei naţionale, care împreună formează o construcţie serioasă şi competentă. Numai că, în ciuda forţei sale dată de o logistică de excepţie, de un corp de ofiţeri şi profesionişti de clasă având bugete generoase la dispoziţie – totuşi România a fost penetrată informativ de alte agenţii, servicii, structuri de informaţii străine, care au reuşit în timp să şubrezească puterea Statului, şi implicit a poporului român. Cauza? Este evident următorul răspuns: politizarea absurdă a tot ce reprezintă Securitatea Naţională. Executanţii? Este evident următorul răspuns: toţi factorii politici aserviţi intereselor străine. Complici? Este evident următorul răspuns: toţi cei care au avut de câştigat în mod fraudulos şi josnic din munca unui popor naiv, credul, dar harnic şi iubitor de pace.

Marele Licurici ne va folosi ţara şi resursele până când ne va stinge lumina definitiv în mod unilateral şi ne va lăsa de izbelişte, aşa cum a lăsat Afganistanul în 15 august 2021.

Am multe întrebări de adresat Washingtonului, dar trei sunt cele mai elocvente:

  1. Dacă tot ne apreciază şi ne iubeşte atât de mult (…) de ce ni se refuză mereu, nouă românilor, intrarea în SUA fără viză?! Nu cumva ne consideră ca şi o colonie?!
  2. De ce staţionarea de trupe americane în România este gratuită (ba chiar suntem obligaţi să alocăm 2% din PIB ca şi contribuţie la NATO), iar în alte state armata americană plăteşte pentru staţionare, şi are obligaţii diverse, inclusiv de dezvoltare locală?! Nu cumva ne consideră ca şi o colonie?!
  3. De ce băncile care operează în România sunt scutite de orice contribuţie, plată, taxe etc. către Statul Român, şi implicit către poporul român, de pe urma căruia băncile fac profituri uriaşe? Cine a stabilit toate aceste lucruri?

 

Să le reamintim partenerilor noştri strategici că ei au inventat sintagma “Dreptul la egalitate între naţiuni”!

VLAD ROMICĂ ADRIAN