30 iunie 2022

Un secol și jumătate de la nașterea lui Nicolae Iorga

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Am vizitat expoziția de la Muzeul Național de Istorie a României de oarece vreme și am tot amînat să scriu. Mărturisesc că o anume teamă m-a ținut în loc. Față de Nicolae Iorga nu te poți simți decît mic și neînsemnat. Orice încercare de a spune ceva despre el te împinge în umilință.

Nicolae Iorga este un munte cultural al României, ”un purtător de cuvînt al culturii române”. Pe măsură ce te apropii de el, te faci mai mic și mai neînsemnat.

O istorioară personală ar putea să mă ajute să spun ceva despre el. Păstrez cu sfințenie o carte a lui Nicolae Iorga, semnată ”N Iorga” și intitulată ”O viață de om. Așa cum a fost”, apărută în anii comunismului la Editura Minerva în anul 1972, ediție îngrijită de Valeriu și Sanda Râpeanu. Ea mi-a fost dăruită de ilustrul folclorist Ovidiu Bârlea. O cumpărase din librărie să o recitească. Ovidiu Bârlea avea și el o memorie elefantină. În ciuda faptului că o recitea la o mare distanță în timp, Ovidiu Bârlea și-a dat seama că ediția de la Editura Minerva are niște lipsuri. S-a dus la Biblioteca Academiei Române și a comparat, filă cu filă, ediția din 1972 cu paginile volumelor din prima ediție tipărită în timpul vieții savantului. A descoperit o sumedenie de pasaje lipsă, mai toate privitoare la România Mare, la Uniunea Sovietică și la ruși. Le-a copiat cu grijă pe bucăți de hîrtie și le-a așezat la locul lipsă din respectiva ediție, cea care în 1972 avea 852 de pagini. Respectul pentru Nicolae Iorga și dorința de adevăr precum și respectul față de opera acestuia l-au împins la un asemenea supliciu. Mai tîrziu, peste ani, Ovidiu Bârlea a avut ocazia să cumpere dintr-un anticariat prima ediție a cărții lui Nicolae Iorga și mi-a făcut mie cadou cartea ciumpăvită de cenzură.

-Te rog să o păstrezi pentru că ea spune ceva despre cum merg lucrurile în cultura noastră!

Expoziția de la Muzeul Național de Istorie a României este, din cîte știu, cea mai cuprinzătoare expoziție dedicată marelui istoric organizată vreodată și cea mai importantă de după moartea sa din 1940. Ea a fost organizată de MNIR și de profesorul universitar Andrei Pippidi, descendent al marelui istoric. Andrei Pippidi împreună cu Ernest Oberlander-Târnoveanu au fost și editorii catalogului expoziției, un document în sine extrem de prețios.

Ce poate spune o expoziție despre un savant care a scris o bibliotecă? Este pentru prima dată cînd avem parte de o prezentare substanțială a colecției de familie Iorga-Pippidi cu unele piese total necunoscute pînă de curînd. La Muzeul Național de Istorie a României, cu îngrijirea acad. Andrei Pippidi, sunt expuse obiecte personale și piese extrem de importante. De la ”buletinul de nascere” a lui Nicu Iorga eliberat la Botoșani, la adeverința ”scolarului” Iorga Niculai, eliberată de ”direcțiunea Liceului Laurian” din Botoșani împreună cu foaia matricolă, precum și ”Diploma de licențiat în Științele istorico-literare” de la Universitatea din Iași.

Expoziția ”Nicolae Iorga – 150 de ani de la naștere” merită văzută pentru că reunește întîia dată documente de mare însemnătate pentru viața și opera marelui istoric. Familia Iorga-Pippidi a pus la dispoziție printr-o donație importantă o sumă de documente personale și de piese aparținînd lui Nicolae Iorga. Familia Iorga-Pippidi a și donat MNIR un număr important de documente și obiecte personale, aflate pentru prima oară la dispoziția publicului. Pot fi văzute pașapoartele diplomatice, geanta, stilouri, corespondență și scrisori de la Regele Carol al II-lea și de la Regina Maria, de la Elena Văcărescu și Nicolae Titulescu, de la Octavian Goga și Nicolae Tonitza, corespondența diplomatică, invitații și afișe, inclusiv lupa și ochelarii savantului. Dar cele mai spectaculoase piese din expoziția dedicată lui Nicolae Iorga sunt diplomele, ordinele și medaliile obținute de-a lungul vieții de la Regii României, de la state, guverne, academii și universități. Unele au fost necunoscute, iar altele, restaurate cu mare artă. Expoziția mai prezintă și o piesă unică pentru cultura română. Cine poate ști cîte decenii vor trece pînă cînd am putea expune o a doua asemenea piesă. Este vorba de roba de doctor Honoris Causa a universității din Oxford, îmbrăcată de Nicolae Iorga.

Aș îndrăzni să spun că nici o personalitate din România n-a fost onorată cu atîtea ordine și medalii. Mă tem că nici instituții românești, inclusiv Academia Română, nu pot așeza la un loc atîtea distincții strălucite cîte au onorat personalitatea lui Nicolae Iorga și pe care familia le-a păstrat cu sfințenie și le-a expus la această expoziție aniversară.

De ce n-a făcut ”valuri” această expoziție monumentală? Răspunsul la această întrebare este legat de starea culturii și de statutul cărții și al cercetării istorice. Se editează puțin, se citește și mai puțin, iar cărțile importante nu mai ajung nici în bibliotecile publice și nici în cele ale universităților.

Cărțile lui Nicolae Iorga în plină libertate culturală sunt tipărite și difuzate în mai puține exemplare decît în anii comunismului. Asta spune ceva!
Pentru dreaptă judecată asupra acestui eveniment, trebuie să mai adaug numele coordonatorilor principali ai expoziției: dr Cristina Păiușan-Nuică și dr. Cornel Constantin Ilie, comisarii expoziției.