3 decembrie 2021

UNBR cere respectarea standardelor recunoscute naţional şi internaţional privind libertatea de exercitare a profesiei de avocat

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Uniunea Naţională a Barourilor din România şi barourile din România solicită respectarea standardelor recunoscute naţional şi internaţional privind libertatea de exercitare a profesiei de avocat.

Poziţia noastră este determinată de unele teze desprinse din considerentele deciziei în dosarul „Ferma Băneasa” şi care, dacă ar fi generalizate ca precedent judiciar, ar putea deveni sistemice, cu efecte grave asupra profesiei de avocat, asupra justiţiei şi a statului de drept.

Principalele aspecte care au dus la o justificată nemulţumire şi au indus temeri grave în rândurile avocaţilor, constau în: identificarea acestora cu clienţii lor; atragerea răspunderii penale pentru susţinerea de către avocat a unor teze juridice apreciate de acuzare ca fiind incorecte; audierea avocaţilor în dosarele clienţilor şi folosirea acestor declaraţii de martor ca probe în dosar; audierea judecătorilor în calitate de martori în legătură cu propriile hotărâri, ignorarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti, cu consecinţa creării unei stări de insecuritate gravă în cu privire la utilizarea în raporturile juridice a respectivelor hotărâri. Astfel, activităţi de consiliere şi reprezentare a clientului, precum cele de redactare sau încheiere a contractelor, notificări, reprezentarea în faţa autorităţilor, întâlniri cu clienţii, participare la consilii de administraţie sunt aduse ca probe într-un dosar penal, ca acte de autorat pentru constituire de grup infracţional organizat sau ca acte de complicitate la abuz în serviciu. Or, întotdeauna a fost clar că acestea nu intră în sfera penală prin ele însele şi nici prin simpla asociere prezumtivă cu scopurile urmărite de client, ci constituie doar acte de exerciţiu normal al profesiei de avocat.

Din păcate, din motivarea deciziei instanţei în dosarul „Ferma Băneasa”, dincolo de aspectele factuale particulare speţei, răzbat idei care tind să relativizeze şi să repună în discuţie aspecte pe care le-am considerat dintotdeauna ca fiind acceptate în legătură cu rolul avocatului. Un dosar are şanse de câştig sau pierdere şi orice om are dreptul la apărare, fie el şi infractor. Un avocat poate susţine opinii controversate sau chiar greşite din punct de vedere juridic, fără teamă că ar putea fi urmărit penal, cu atât mai mult atunci când acestea se întemeiază pe hotărâri judecătoreşti şi irevocabile. Un avocat nu poate fi sancţionat că nu a depus la dosar acte potrivnice interesului juridic al clientului. Onorariul de succes al avocatului este practicat de când lumea, fără a fi considerat beneficiu ilegal sau că interesul avocatului în recuperarea acestuia ar putea avea conotaţiile unei activităţi nelegitime. Un raport de due dilligence nu poate fi folosit ca probă împotriva avocatului, pentru a dovedi că acesta ar fi ştiut că dosarul are anumite puncte vulnerabile. Este de natura unui astfel de document să arate şansele de câştig sau de pierdere ale cauzei, dar existenţa rezervelor faţă de şansele de câştig nu a fost concepută vreodată ca putând sta la baza unui acuzaţii împotriva avocaţilor, în sensul că ştiau sau că ar fi trebuit să ştie că un client n-ar avea dreptate în opinia acuzării.

Nu în ultimul rând, garantarea siguranţei avocaţilor, împreună cu ceilalţi participanţi la procedurile judiciare (inclusiv judecători, anchetatori şi procurori), în exercitarea activităţilor lor profesionale sunt chestiuni clasice, recunoscute dintotdeauna în cadrul sistemului judiciar, de către toţi participanţii.

Prin urmare, o serie de aspecte obişnuite ale muncii avocatului au fost considerate infracţiuni. De asemenea, aspecte de deontologie profesională au fost transferate în spaţiul răspunderii penale. Acestea reclamă urgenţa clarificării unor probleme din justiţie în care principalul perdant este cetăţeanul şi dreptul său la apărare.

Demersul nostru instituţional nu se îndreaptă împotriva justiţiei, a instituţiilor autorităţii judecătoreşti în plan local sau naţional, ci are ca scop atenţionarea asupra faptului că generalizarea unor viziuni care tind să destabilizeze constantele rolului actorilor în actul de justiţie tind să pună în pericol nu numai profesia de avocat, dar şi alte profesii juridice iar în cele din urmă chiar sistemul judiciar.

În concluzie, demersul de faţă are ca obiectiv convocarea dialogului interprofesional pentru conştientizarea tuturor factorilor implicaţi cu privire la urmările pe care le-ar putea avea renegarea drepturilor şi a rolului avocatului, prin identificarea acestuia cu clientul său, prin impunerea avocatului unor sarcini care nu sunt specifice menirii sale, încălcării secretului profesional precum şi repercusiunile nesocotirii autorităţii de lucru judecat. Consecinţele se răsfrâng nu numai asupra profesiei de avocat, ci asupra sistemului de justiţie şi mai ales asupra cetăţeanului, care este privat de dreptul la apărare şi de dreptul la un proces echitabil.