30 septembrie 2022

Unul dintre cei mai importanţi violoncelişti francezi contemporani pe scena Sălii Thalia

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Filarmonica de Stat Sibiu invită publicul meloman, joi, 17 februarie, începând cu ora 19.00, la Sala Thalia, la concertul simfonic susţinut de Orchestra Filarmonicii alături de solistul Marc Coppey – violoncel, sub bagheta maestrului Cem Mansur.

Concertul este organizat cu sprijinul Ambasadei Republicii Franceze şi al Institutului Francez din Bucureşti. Excelenţa Sa doamna Laurence Auer, ambasadorul Republicii Franceze în România, ne va onora cu prezenţa domniei sale la acest eveniment muzical special. Repetiţiile au început în această dimineaţă, iar dirijorul Cem Mansur, aflat pentru a doua oară la Sibiu, a salutat orchestra în limba română şi s-a declarat bucuros de noua colaborare.
asCULTă:
– Camille Saint-Saëns – Concertul nr. 1 op 33 în la major pentru violoncel şi orchestră
– Gabriel Faure – Elegie pentru violoncel şi orchestră
– Felix Mendelssohn – Simfonia op 56. nr. 3 „Scoţiana”

Biletele au fost puse în vânzare la casa de bilete a Filarmonicii de Stat Sibiu şi pe iabilet.ro la preţul de 40 lei (50 % reducere pentru elevi, studenţi, pensionari).

Participarea este permisă doar pentru persoanele vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, persoanele care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore, respectiv persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2, în condiţiile stabilite prin ordinul comun al ministrului culturii şi al ministrului sănătăţii, emis în temeiul art. 44 şi al art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare. Accesul publicului se face în limita a 30% din numărul de locuri disponibile. Este obligatorie purtarea măştii de protecţie tip medical sau FFP2.

Despre program

Simfonia a III-a în la minor, op. 56, „Scoţiana”, a fost schiţată de Felix Mendelssohn în 1829, în urma unei călătorii în Scoţia, dar partitura nu a fost finalizată decât zece ani mai târziu şi prezentată în primă audiţie în anul 1842, sub conducerea compozitorului, la Gewandhaus, Leipzig. Intenţia lui Mendelssohn a fost ca cele patru mişcări ale simfoniei să se execute fără întrerupere. Partitura este impregnată de tot ceea ce caracterizează ţinutul supranumit Highlands (istoria recreată de un Walter Scott, legendele poetizate ale lui Macpherson, peisajul grandios şi sonoritatea specifică a cimpoiului). Surprindem, în această pagină simfonică, „un peisagist de primă mână” – după spusele lui Wagner, care aprecia măiestria tratării motivelor populare din primele două mişcări. Dar culoarea locală, situată într-un registru nostalgic, al reveriei, ni-l relevă pe compozitor în vecinătatea lui Schumann.

Evocarea aceluiaşi ţinut – Scoţia, se reflectă într-o altă lucrare aparţinând aceleiaşi perioade, uvertura Hebridele.

Concertul pentru violoncel şi orchestră nr. 1 în la minor (op. 33) a fost compus de Camille Saint-Saëns între anii 1872-1873, fiind prezentat în primă audiţie la Paris, în anul 1875. Caracteristic pentru lucrare este faptul că cele trei părţi sunt legate una de alta, în ansamblu îmbrăcând forma unui amplu allegro de sonată: expoziţie şi dezvoltare (prima parte), interludiu central şi reexpoziţie (ultima parte). La acest nivel, lucrarea realizează un model de echilibru, claritate şi îndemânare tehnică: Saint-Saëns exploatează la maxim posibilităţile instrumentului solist şi ştie să îi pună în valoare registrele cele mai bogate, cel grav şi mediu, pe care le scoate în evidenţă în raport cu ansamblul orchestral.

„Elegia” pentru violoncel şi orchestră a fost scrisă de Gabriel Faure în 1880. Iniţial, compozitorul şi-a dorit ca lucrarea să fie interpretată într-o mişcare lentă, caracteristică sonatei pentru violoncel. Totuşi, restul sonatei nu s-a mai materializat niciodată, iar Faure a transformat mişcarea într-o lucrare independentă pentru violoncel şi pian. A avut prima audiţie în 1883 şi în acelaşi an a fost publicată. În 1890, Faure a orchestrat partitura pentru pian, iar solistul primei audiţii în această versiune a fost Pablo Casals. Veţi sesiza imediat tema principală, cântată de violoncel cu un delicat acompaniament orchestral. Tema are linii melodice foarte ample care evidenţiază patosul pe care Faure doreşte să-l portretizeze. Veţi remarca modul în care tempo-ul devine mai rapid pe măsură ce clarinetul şi oboiul introduc noi idei muzicale. Pentru moment, violoncelul preia rolul de acompaniament. Apoi, un violoncel mai intens marchează desfăşurarea unor idei mai dezvoltate, dar la fel de melodice precum tema principală. Ulterior, muzica devine mai intensă, într-o „competiţie” acerbă între violoncel şi orchestră. Violoncelul câştigă şi ne readuce la tema principală, de data aceasta într-un registru înalt. Spre finalul „Elegiei”, violoncelul reia unele idei din această temă evoluând spre un final solemn.

Marc Coppey cântă la un violoncel vechi de peste 300 de ani

Recunoscut pentru interpretarea solistică de excepţie, proiectele ample în domeniul muzicii de cameră alături de cei mai apreciaţi muzicieni ai momentului, dar şi eforturilor pentru dezvoltarea literaturii de profil, Marc Coppey este considerat unul dintre cei mai importanţi violoncelişti la nivel mondial. În plus, se bucură de un prestigiu din ce în ce mai mare pe scena internaţională şi în calitate de dirijor. Marc Coppey cântă la un violoncel construit în atelierul veneţian Matteo Gofriller, în 1711, cunoscut drept ‘˜Van Wilgenburg’, şi locuieşte la Paris.

Un protejat al faimoşilor Yehudi Menuhin şi Mstislav Rostropovich, Coppey a marcat prima reuşită internaţională la vârsta de 18 ani, când a câştigat Premiul I şi Premiul pentru cea mai bună interpretare a lui Bach la prestigiosul concurs Bach de la Leipzig (1988). La scurt timp, a debutat la Paris şi Moscova în colaborare cu Yehudi Menuhin şi Victoria Postnikova şi a evoluat l Evian Festival la invitaţia personală a lui Mstislav Rostropovich. De atunci şi până astăzi, Marc Coppey şi-a dezvoltat o carieră solo impresionantă. Colaborează regulat cu cele mai bune orchestre şi cei mai reputaţi dirijor, printre care îi amintim pe: Alain Altinoglu, Lionel Bringuier, Lawrence Foster, Alan Gilbert, Kirill Karabits, Emmanuel Krivine, John Nelson, Pascal Rophe, Yan Pascal Tortelier şi Yutaka Sado. Ministerul Culturii din Franţa i-a acordat, în 2014, titlul de Ofiţer al Artelor şi Literelor.

Printre realizările recente, menţionăm apariţia solistică alături de Orchestre National du Capitole de Toulouse/dirijor Lio Kuokman, Orchestre Philharmonique de Radio-France/dirijor Kazushi Ono, Orchestre Philharmonique de Strasbourg/dirijor John Nelson şi Orchestra Naţională Simfonică de Radio Poloneză/dirijor Lawrence Foster. Ca dirijor, Coppey colaborează cu Deutsche Kammerakademie şi Orchestre Royal de Chambre de Wallonie, printre alte ansambluri mari, şi este director muzical al Zagreb Soloists (din 2011). În 2021, a devenit artist rezident al Orquestra Sinfónica do Porto Casa da Musica, interpretând Dutilleux (cu John Storgârds), Dvořák (cu Vassily Sinaisky) şi Elgar (cu Michael Sanderling), împreună cu Rhim (cu Peter Rundel) şi Shostakovich No.1 (cu Stefan Blunier).

Marc Coppey este un muzician de cameră pasionat, fost membru al Cvartetului Ysaye (1995-2000), actualmente director artistic al festivalului anual Les Musicales de Colmar. Colaborează frecvent cu pianişti precum Nelson Goerner, Stephen Kovacevich, Kun-Woo Paik şi Maria-Joao Pires, violoniştii Ilya Gringolts, Vadim Gluzman, Viktoria Mullova, Alina Pogostikina sau violistul Lawrence Power, ori flautistul de renume mondial Emmanuel Pahud. Partenerul alături de care Coppey susţine proiectele sale camerale este reputatul pianist rus Peter Laul.

Amplitudinea repertoriului lui Coppey stă mărturie a curiozităţii sale muzicale profunde: în completarea partiturilor clasice pentru violoncel, muzicianul este un adevărat explorator al lucrărilor mai puţin cunoscute şi contemporane. A susţinut premiere ale unor concerte pentru violoncel scrise de compozitori precum Jacques Lenot, Marc Monnet, Eric Tanguy şi premiere naţionale de Elliott Carter, Mantovani şi Erkki-Sven Tuur. Printre compozitorii care i-au dedicat lucrări lui Coppey se numără Lera Auerbach, Christophe Bertrand, Hugues Dufourt, Frederic Durieux, Ivan Fedele, Philippe Fenelon, Philippe Hurel, Michael Jarrell, Betsy Jolas, Frank Krawczyk, Philippe Leroux, Francois Meimoun, Brice Pauset, Enno Poppe, Thierry Pecou, Michele Reverdy, Johannes Maria Staud şi Frederic Verrieres.

În prezent, Coppey realizează înregistrări pentru Audite. De curând au fost lansate: integrala pentru violoncel şi pian de Beethoven (cu pianistul Peter Laul), concertele pentru violoncel de CPE Bach şi Haydn (cu Zagreb Soloists), şi lucrări pentru violoncel şi orchestră de Bloch şi Dvorak (cu DSO Berlin/Kirill Karabits). Următorul proiect discografic cuprinde concertele pentru violoncel ale lui Shostakovich, înregistrate live în concert cu Orchestra Simfonică Poloneză de Radio/dirijor Lawrence Foster şi transmise internaţional de Medici.tv. Înregistrările lui Coppey au fost aclamate de critici, inclusiv prin distincţii pentru Diapason d’Or şi „Choc” în Monde de la Musique pentru concertul pentru violoncel de Dutilleux (cu Orchestra Filarmonicii din Liege/Pascal Rophe) sau mult doritul „ffff” din partea Telerama. De asemenea, Marc Coppey a realizat înregistrări cu casele de discuri Accord/Universal, Aeon/Outhere, Decca, Harmonia Mundi, K617, Mirare şi Naive. Platformele de streaming care găzduiesc înregistrări ale lui Coppey sunt Arte.tv şi Medici.tv.

Preocupat de formarea generaţiilor viitoare de muzicieni, Coppey este profesor la Conservatore National Superieur de Musique din Paris şi este invitat regulat să susţină masterclass-uri în Europa, Asia şi cele două Americi. Din octombrie 2020, este director artistic al Saline Royale Academy d’Arc-et-Senans, o unitate de învăţământ muzical nouă şi performantă din Franţa.

Cem Mansur revine la pupitrul orchestrei sibiene

Născut la Istanbul, Cem Mansur a urmat cursurile universitare în domeniul muzical la Londra, la City University şi Şcoala de muzică şi teatru Guildhall, unde a obţinut Premiul Ricordi pentru dirijorat. Mai târziu, a studiat la Institutul Filarmonic din Los Angeles cu Leonard Bernstein.

Mansur a fost dirijor al Operei de Stat din Istanbul din 1981 până în 1989. După debutul de mare succes cu Orchestra Britanică de Cameră, la Londra, în 1985, a dirijat diverse orchestre şi companii de operă în Olanda, Franţa, Italia, Republica Cehă, România, Ungaria, Germania, Suedia, Spania, Mexic, Israel, Croaţia, Polonia, Africa de Sud, Finlanda, Albania şi Rusia, fiind un oaspete frecvent la Teatrul Mariinsky, la invitaţia lui Valery Gergiev, unde – printre alte opere – a dirijat prima audiţie absolută a lucrării „Madama Butterfly”.

Între 1989 şi 1996, Cem Mansur a fost dirijor principal al Orchestrei oraşului Oxford şi în 1989 a devenit director artistic al Orchestrei de Cameră Akbank, câştigându-şi o recunoaştere specială pentru programarea sa creativă până la desfiinţarea orchestrei în 2011.

Printre orchestrele pe care le-a dirijat, amintim: Virtuosi din Moscova, Filarmonica din Helsinki, Britten Sinfonia, Royal Philharmonic Orchestra, English Chamber Orchestra, London Mozart Players, City of London Sinfonia, BBC Concert Orchestra, Orchestra Filarmonicii George Enescu (Bucureşti), Concerto Grosso Frankfurt, Orchestra Filarmonicii din Ciudad de Mexico, Torre del lago Puccini Festival şi Holland Park Opera Festival din London unde a avut apariţii regulate din 1997.

A evoluat alături de numeroşi solişti de excepţie, precum: Murray Perahia, Viktoria Mullova, Salvatore Accardo, Ivo Pogorelich, Janos Starker, Midori, Moura Lympany, Dmitri Alexeev, Barry Douglas, Stephen Kovacevich, Mikhail Rudy, Julian Lloyd-Webber, Galina Gorchakova, Christian Lindberg, Hakan Hardenberger, Sergei Nakariakov, Dimitris Sgouros, Evelyn Glennie, Natalia Gutman, Alexander Toradze, Antonio Meneses, Shlomo Mintz, Alice Sara-Ott şi Sharon Bezaly.

Repertoriul vast al lui Cem Mansur include numeroase lucrări mai puţin obişnuite. Spre exemplu, a dirijat prima interpretare a operei neterminate a lui Elgar „Doamna spaniolă” la Londra şi prima audiţie a operei „Whittington” de Offenbach, după premiera din secolul XIX, la City of London Festival în anul 2000.

În mai 2010, Cem Mansur a dirijat prima audiţie mondială a compoziţiei „Veni Creator” de Arvo Part în Polonia. Evenimentul muzical a urmat vizitei sale în Finlanda, unde a dirijat premiera europeană a celei de-a patra simfonii a acestui compozitor, în interpretarea Orchestrei Filarmonicii din Helsinki. Concertul a fost primit cu entuziasm de compozitor, care l-a recomandat pe dirijorul de origine turcă pentru a asigura conducerea muzicală a lucrărilor sale la diverse festivaluri.

Mansur este preşedintele Societăţii Corale din Ipswich, cea de a doua instituţie de acest gen ca vechime din Anglia, şi director muzical fondator al Orchestra Naţionale de Tineret a Turciei. De asemenea, a fost dirijor al Orchestrei de Tineret Turco-armene şi al Orchestrei de Tineret Turco-elene.

La începutul stagiunii 2019-202, a devenit director artistic al CRR Concert Hall, cea mai importantă sală de spectacole din zona metropolitană Istanbul.

Cem Mansur a dirijat pentru prima oară la Sibiu în iunie 2021, ocazie cu care a apreciat ospitalitatea echipei Filarmonicii, profesionalismul orchestrei şi frumuseţea oraşului.

***

Acţiunile Filarmonicii de Stat Sibiu sunt posibile cu sprijinul Consiliului Judeţean Sibiu.
Sprijiniţi muzica Filarmonicii Sibiu! Deveniţi mecena prin donaţii onorifice în contul: RO 86 TREZ 57621 G 370100XXXX (CUI/CF Filarmonica de Stat Sibiu: 4556263)

Urmăriţi-ne pe: facebook.com/FilarmonicaSibiu | youtube.com/FilarmonicadeStatSibiu | instagram.com/filarmonicasibiu | https://filarmonicasibiu.app.link/asCULTa | tiktok.com/@FilarmonicaDeStatSibiu