7 iulie 2022

USR: Modificăm Codul de Procedură Penală

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Deputatele USR, Monica Berescu şi Oana Ţoiu, propun modificarea Codului de Procedură Penală în cazul audierii minorilor, victime ale abuzurilor sexuale. Se introduce obligativitatea ca audierea minorilor să fie realizată în toate cazurile în care sunt victime în cauzele având ca obiect infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale în spaţii amenajate special în acest scop şi prin intermediul sau în prezenţa unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor, iar accesul publicului să fie restricţionat la şedinţele din instanţe, pentru a proteja victime minore în cauzele având ca obiect infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale.

Datele şi cifrele puse la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Interne sunt tulburătoare: în România au loc 2,5 cazuri de viol zilnic, un minor este abuzat sexual la fiecare 4 zile, iar situaţiile de pornografie infantilă, pedofilie, incest, lipsire de libertate şi trafic de persoane sunt fenomene întâlnite zilnic. Mai mult, rata de recidivă pentru persoanele condamnate în astfel de cazuri este de 70%.

Infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale reprezintă unele dintre cele mai grave atingeri ce pot fi aduse atât în plan fizic, în plan psihologic dar şi în plan moral unei persoane indiferent de vârstă sau sex. Fapta este cu atât mai gravă cu cât avem de-a face cu un copil sau un adolescent în postura de victimă, întrucât efectele care urmează unui astfel de eveniment alterează în mod definitoriu procesul de formare a personalităţii.

Deoarece abuzurile sexuale sunt dificil de identificat şi solicită o legislaţie clară, eficientă şi în acord total cu principiul interesului superior al copilului, crearea de instituţii juridice adecvate şi pregătirea specialiştilor în acest domeniu reprezintă condiţia respectării drepturilor fundamentale ale copiilor.

„Îşi poate imagina cineva câte lacrimi şi câtă durere este în inima copiilor abuzaţi sexual? Trauma pe care o trăiesc emoţional şi fizic nu poate fi compensată cu nimic. Este datoria societăţii, a oamenilor, să facă eforturi pentru a le asigura cadrul privat necesar unei investigaţii atât de sensibile. Am propus modificarea Codului de Procedură Penală astfel încât toate victimele abuzate sexual care sunt minore, să beneficieze de un cadru preferenţial pe durata anchetei, care să le ofere consiliere psihologică, dreptul la şedinţe nepublice în instanţă precum şi realizarea audierilor într-un spaţiu amenajat special în acest sens, în prezenţa unui număr de persoane redus în cameră, dar cu posibilitatea de a documenta audio-video dialogul cu victima. Astfel, organele de anchetă vor putea urmări înregistrările discuţiilor, în loc să cheme victima minoră la o nouă audiere, care presupune rememorarea unor evenimente traumatizante”, explică Monica Berescu, deputat USR, membru în Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi unul dintre iniţiatorii acestei legi.

Legile – în special cele penale – sunt o expresie a valorilor societăţii. Într-un stat de drept, întinderea şi intensitatea represiunii penale trebuie să fie raportată la importanţa valorii sociale lezate şi să conducă la creşterea încrederii generale în actul de justiţie penală, pornind de la necesitatea de apărare a valorilor esenţiale ale societăţii şi a dezvoltării lor în deplină securitate, ca o condiţie sine qua non a existenţei societăţii şi a evoluţiei sale normale.

Infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale reprezintă unele dintre cele mai grave atingeri ce pot fi aduse atât în plan fizic, în plan psihologic dar şi în plan moral unei persoane indiferent de vârstă sau sex. Fapta este cu atât mai gravă cu cât avem de-a face cu un copil sau un adolescent în postura de victimă, întrucât efectele care urmează unui astfel de eveniment alterează în mod definitoriu procesul de formare a personalităţii.

Deoarece abuzurile sexuale sunt dificil de identificat şi solicită o legislaţie clară, eficientă şi în acord total cu principiul interesului superior al copilului, crearea de instituţii juridice adecvate şi pregătirea specialiştilor în acest domeniu reprezintă condiţia respectării drepturilor fundamentale ale copiilor.

Modificările propuse pentru Codul de Procedură Penală

Propunerea de modificare numărul 1:

Conform art.111 alin.(6) din Codul de procedură penală, în cazul persoanelor vătămate pentru care a fost stabilită în condiţiile legii existenţa unor nevoi specifice de protecţie, organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre următoarele măsuri, atunci când este posibil şi când acesta apreciază că nu se aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor:

a) audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop;
b) audierea acestora prin intermediul sau în prezenţa unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor;
c) audierea acestora, cât şi eventuala lor reaudiere se realizează de aceeaşi persoană, dacă acest lucru este posibil şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor.

Având în vedere protecţia suplimentară de care trebuie să beneficieze minorii şi faptul că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti este necesară impunerea obligativităţii ca audierile persoanelor vătămate minore să fie desfăşurate în mod obligatoriu în incinte concepute sau adaptate acestui scop şi prin intermediul sau în prezenţa unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor.

În acest sens, propunem introducerea unui nou alineat în cadrul art.111, cu următorul conţinut:

„(6)1 în cazul persoanelor vătămate minore, victime în cauzele având ca obiect infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale, organul judiciar va dispune în toate cazurile măsurile prevăzute la alin.(6) lit.a)-c)”.

Propunerea de modificare numărul 2:

În plus, considerăm oportună abrogarea tezei a II-a a alin. (8) al art. 111 alin. 8 teza II, pentru a elimina posibilitatea de a nu înregistra declaraţia întrucât în prezent mijloacele tehnice nu mai reprezintă un impediment.

Astfel, art. 111, alin. (8) ar avea următorul conţinut:

„(8) Dacă persoana vătămată este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice audio sau audiovideo este obligatorie în toate cazurile.”

Propunerea de modificare numărul 3:

De asemenea, lipsa specializării şi a formării organelor de anchetă ce audiază minorii duce la practici defectuoase şi poate cauza minorilor daune emoţionale şi psihologice.

Pentru a asigura audierea de către organe specializate propunem următoarea modificare:

„(8)1 Audierea minorului persoană vătămată se efectuează de organe judiciare specializate în cauze cu minori.”

În reglementarea actuală, în ceea ce priveşte minorii, obligativitatea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice este prevăzută doar în cazul infracţiunilor comise de minori cu vârsta între 14 şi 16 ani.

Considerăm necesar ca în ceea ce priveşte persoana vătămată minoră în cauzele având ca obiect infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale, efectuarea unei expertize psihologice să fie obligatorie.

Astfel, în cadrul art.172, propunem introducerea următoarei prevederi:

„(11) în cazul persoanelor vătămate minore, victime în cauzele având ca obiect infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale efectuarea unei expertize psihologice este obligatorie şi se va dispune din oficiu în toate cazurile, în cursul urmăririi penale.”

În conformitate cu art.509 alin.(2) din Codul de procedură penală, cauzele cu inculpaţi minori se judecă în şedinţă nepublică. Şi de această dată însă, această protecţie a minorului este instituită doar în cazul minorului inculpat. în celelalte situaţii, art.352 alin.(3) din Codul de procedură penală prevede că instanţa poate să declare şedinţa nepublică dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justiţiei, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu.

Însă pentru protecţia victimelor minore în cauzele având ca obiect infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale şi evitarea supunerii acestora la stres suplimentar şi expunere este necesar ca şedinţele de judecată să se desfăşoare în toate situaţiile în şedinţe nepublice.

Aşadar, ar trebui adusă următoarea completare la art.352 prin introducerea unui nou alineat, după alineatul (5):

„(51) Instanţa va declara din oficiu şedinţa nepublică în cauzele cu victime minore având ca obiect infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale.”

Propunerea de modificare numărul 4:

De asemenea, se impune eliminarea necorelării legislative dintre dispoziţiile art.93 alin.(4) şi art.281 alin.(1) lit.f) Cod de procedură penală.

Conform art.93 alin.(4), asistenţa juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

Art.281 alin.(1) lit.f) reglementează nulitatea absolută în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Subiecţii procesuali principali în procesul penal sunt suspectul şi persoana vătămată.

Părţile în procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi persoana responsabilă civilmente.

Prin reglementarea actuală, nefiind menţionată expres persoana vătămată sau subiecţii procesuali principali (ci doar suspectul, în cazul din urmă), încălcarea art.93 alin.(4) nu atrage nulitatea absolută în situaţia neacordării asistenţei juridice obligatorie în ceea ce priveşte minorii.

Din acest considerent se impune reformularea art.281 alin.(1) lit.f) astfel:

Art.281. – (1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: a) compunerea completului de judecată;

b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
c) publicitatea şedinţei de judecată;
d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalţi subiecţi procesuali principali şi părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Deputat USRPLUS, Circumscripţia electorală nr. 24, Iaşi
Monica-Elena Berescu