8 decembrie 2021

Valoarea Universală a Roşiei Montane, reconfirmată la 10 ani de la primul studiu dedicat

Rosia Montana
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Scrisoare deschisă

Fundaţia Pro Patrimonio a salutat iniţiativa de reluare a procedurii de includere a Sitului Minier Istoric de la Roşia Montană în Patrimoniului Mondial, anunţată în 2020 de Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, considerând că acest pas reprezintă un fapt firesc şi îmbucurător. Roşia Montană va putea beneficia de recunoaşterea la nivel internaţional a valorii sale universale. Aceasta reprezintă în sine o mare şansă pentru ca Roşia Montană să fie tratată cu atenţia cuvenită în viitor, o misiune internaţională de experţi urmând să evalueze la faţa locului modalităţile de punere în valoare a perimetrului.

Eforturi susţinute de lumea ştiinţifică naţională şi internaţională au fundamentat timp de ani de zile aceste demersuri, pe care societatea civilă le-a susţinut în mod convingător şi perseverent. Retragerea sau amânarea dosarului din dezbaterea Comitetului UNESCO, sub pretexte conjuncturale sau motivaţii legate de restrângerea perimetrului definit ca peisaj cultural, este în sine un non-sens, nu doar în raport cu patrimoniul, ci şi cu angajamentele luate de România, în raport cu comunitatea locală, cu cea ştiinţifică şi cu publicul larg.

Din punct de vedere istoric este un gest lamentabil şi compromiţător pe care Fundaţia Pro Patrimonio nu-l poate accepta. Ţinem să reamintim, încă o dată, argumentele şi concluziile formulate de experţi britanici de la universităţi de prestigiu încă de acum 10 ani, argumente care au fundamentat demersurile fireşti de recunoaştere a valorii sitului. Mai mult, autorii acestor studii de specialitate (dr. Mike Dawson, consultant de mediu şi arheologic RPS, profesorul David Mattingly de la Universitatea din Leicester şi profesorul Andrew Wilson, de la Universitatea din Oxford) au ţinut să transmită Guvernului României, în contextul tergiversărilor anunţate în ultimele zile, următorul mesaj:

„Guvernul României analizează din nou posibilitatea de a retrage cererea României ca Roşia Montană să primească recunoaşterea UNESCO ca sit al patrimoniului mondial (World Heritage Site – WHS). O astfel de direcţie de acţiune ar constitui un pas înapoi pentru un demers care se bucură de un sprijin public larg şi s-ar opune recomandării cheie din raportul Statement of Significance (2010) – o importantă evaluare independentă a site-ului pregătită pentru guvernul român de către experţi internaţionali. (https://users.ox.ac.uk/~corp0057/Raport-Oxford-Rosia-Montana-MD1.pdf )

Autorii acestui raport doresc să reafirme ceea ce s-a constituit ca principală concluzie a raportului, aceea că Roşia Montană este un sit de valoare internaţională excepţională. Declaraţia de semnificaţie a fost pusă la dispoziţia experţilor români în vederea elaborării dosarul de nominalizare pentru ca situl minier de la Roşia Montană să devină WHS, iar concluziile raportului despre valoarea universală a patrimoniului de la Roşia Montană au fost deja recunoscute, de două ori, de către ICOMOS, organismul consultativ responsabil cu evaluarea nominalizărilor pentru Lista Patrimoniului Mondial, în rapoartele din 2018 şi 2021 prin care recomandă înscrierea sitului în Lista UNESCO.

Valoarea economică pe termen lung a minelor romane şi a peisajului minier este de necontestat. Românii sunt mândrii moştenitori ai trecutului lor roman, iar astăzi Roşia Montană se află într-un moment cheie în care trebuie să se concentreze pe beneficiile pe termen lung pe care acest trecut le poate susţine. Înscrierea ca sit al Patrimoniului Mondial va permite regiunii şi statului să beneficieze de regenerare economică bazată pe resursa culturală, de patrimoniu şi să conserve şi valorifice Roşia Montană în lista celor mai excepţionale locuri de pe pământ.”

prof. Andrew Wilson, Universitatea din Oxford
dr. Mike Dawson, RPS Heritage UK
prof. David Mattingly, Universitatea din Leicester

Studiu la care se face referire a fost comandat de Fundaţia Pro Patrimonio, la Solicitarea Ministerului Culturii, în 2010, pentru a servi ministerului de la acea vreme în demersul său declarat de a înscrie situl în Lista Patrimoniului Mondial. Ulterior, raportul a fost secretizat de minister iar Fundaţia Pro Patrimonio a acţionat în instanţă instituţia pentru a solicita publicarea lui.

La cele formulate de autorii studiului, Şerban Sturdza, preşedintele Pro Patrimonio adaugă: „S-au pierdut mai mult de 10 ani de la data acestui raport, ani în care zona şi Statul Român puteau să profite de recomandările experţilor şi să dezvolte într-adevăr locul, spre beneficiul comunităţii locale. Nu au făcut-o atâţia ani şi în aceste zile riscăm, prin acţiunile Guvernului în raport cu fructificarea dosarului de nominalizare de la UNESCO, să prelungim şi mai mult agonia acestei comunităţi şi să periclităm integritatea patrimoniului unic conservat aici.”