Publicat: 20 Noiembrie, 2015 - 11:34

Pe blogul sau, Sorin Ovidiu Vantu face niste consideratii asupra momentului geopolitic in care descifreaza samburii celui de-al treilea razboi mondial.

"Vineri seară, un atentat sângeros cu sute de victime – morți și răniți – zguduie nu doar Franța, ci toată planeta, anunțând de facto începutul real al “celui de-al treilea război mondial”. Prin asumarea atentatului de către Statul Islamic, avem de-a face cu agresiunea unui “stat” (deși ISIS nu întrunește toate atributele statale clasice, își exercită componenta sa militară neconvențională și hipertrofiată) asupra unui stat NATO, situație în care riposta este obligatorie. Spre marea bucurie a SUA, trupele NATO vor intra acolo unde americanii singuri nu au avut curajul să o facă de frica rușilor, adică în Siria. Dacă aș fi adeptul teoriilor conspiraționiste, m-aș îndoi sincer că ISIS a putut avea acces la informațiile necesare pentru punerea în operă și reușita acestei operațiuni extrem de complexe. Dincolo de găsirea indivizilor care să execute o astfel de operațiune, dincolo de logistica necesară, informațiile dețin un rol vital în implementare. Oricum ar fi, nu mai are nicio importanță acum, răul fiind deja făcut, iar consecința va fi aceea că ambele coaliții se vor găsi pe frontul sirian față în față, înarmate până în dinți și dornice de supremație.

Cea mai mică scânteie, provocată sau nu, va face ca butoiul de pulbere pe care se află planeta să explodeze. În statele beligerante, viața pe care o cunoaștem acum se va modifica radical: game întregi de produse vor dispărea de pe piață, mâncarea se va împuțina și va avea prețuri uriașe, combustibilii vor urma aceeași cale, generând majorarea prețurilor la energie, valoarea imobilelor se va prăbuși, urmare a fricii de bombardament și a lipsei asigurărilor. Iată doar o mică parte a ceea ce se va întâmpla în caz de război, fără a aminti de modificările comportamentale generate de frică și lipsuri.

Acesta este contextul internațional în care România a ales să numească un guvern de tehnocrați, bătându-și astfel joc de interesele locuitorilor ei. Am o reală simpatie pentru Cioloș și pentru unii dintre membrii acestui cabinet, dar ei nu reprezintă pe nimeni și nu vor putea face absolut nimic, nici măcar pe timp de pace, darămite pe timp de război. Profitând de lipsa de cultură politică a celor care cu bună credință au ieșit în stradă cerând o schimbare, Iohannis a reușit să îi păcălească cu ajutorul unor manipulatori de profesie, făcându-i să creadă că ei sunt cei care vor un guvern de tehnocrați, mascarada consultărilor cu “strada” de la Cotroceni neavând decât darul de a certifica acest lucru.

Conțopistul de la Primăria Sibiului care știa că trebuie să își “acopere spatele” cu hârtii, odată ajuns președinte, și l-a acoperit cu mistificarea voinței unor protestatari onești și naivi. Mediocritatea intelectuală – a lui, dar și a celor care i-au băgat în cap enormitatea asta – îl împiedică să realizeze consecințele, atât pentru țară, cât și pentru el. Pe plan personal, Iohannis și-a asumat această guvernare, neavând nicio pârghie de putere reală vizavi de capacitatea de exercitare a voinței ei. În fiecare minister, aparatul birocratic aparține PSD-ului; pe plan local, aproape tot aparatul administrativ aparține PSD-ului; în fruntea companiilor și regiilor de stat, managerii aparțin PSD-ului. În asemenea condiții este evident că orice decizie și-ar dori să ia vreun ministru, ea va trebui să fie validată de PSD. În felul acesta, Iohannis și-a asumat responsabilitatea, fără a avea și puterea, iar Dragnea are toată puterea, fără a mai avea vreo responsabilitate. Pentru ca haosul să fie total, de frica pușcăriei (nu dosarul polițistului mort din cauza lui este singura problemă, ci și actele de corupție care i-au generat o avere fabuloasă), generalul cu IQ-ul de aproape 40 trădează coaliția așezându-și îngustul poponeț între două luntrii și făcând din SRI-ul lui Coldea arbitrul nelegitim între forțele politice ale țării, pentru că, după cum bine se știe, UNPR-ul nu este altceva decât aripa politică a acestuia.

Deci, hai să facem o scurtă recapitulare a ideilor enunțate până acum:

  1. Statul Islamic atacă Franța, stat membru al NATO.
  2. NATO va intra pe teritoriul Siriei, sub pretextul anihilării ISIS.
  3. Acolo va da nas în nas cu rușii.
  4. NATO și aliații din zona arabă au în regiune interese contrare rușilor și posibililor lor aliați – China, Iran, Coreea de Nord…
  5. Conflictul se va declanșa ca urmare a unei provocări.
  6. Fiecare grup va da vina pe celălalt, din motive evidente.
  7. România este stat membru al NATO, deci va fi parte beligerantă.
  8. Iohannis impune un guvern de tehnocrați, folosind ca pretext mișcările de stradă ale populației nemulțumite de nivelul ridicat al corupției clasei politice.
  9. Acest lucru este posibil ca urmare a trădării fostei coaliții de guvernare de către Gabi Oprea.
  10. Perioada de doar un an pe care acest guvern o are la dispoziție, tot aparatul administrativ central și local în mâna PSD-ului și jocul duplicitar al UNPR-ului vor face din actul de guvernare o parodie.
  11. Iohannis și-a asumat responsabilitatea acestui guvern, fără a avea și puterea de a decide.
  12. Dragnea are toată puterea, fără a avea nicio responsabilitate.
  13. Instabilitatea politică provenită din lipsa unui factor clar și legitim de putere face ca România să fie un partener periferic și necredibil de discuții cu aliații ei.

De când am început să mă manifest în spațiul virtual, am militat pentru schimbarea sistemului politic, având convingerea că un alt sistem politic – și aici mă refer la cel american, în care președintele este și șeful guvernului – este cel mai potrivit pentru România. Asta nu exclude parlamentul, nu exclude partidele politice, nu exclude politicianul. Până vom schimba sistemul politic, România trebuie să se bazeze pe clasa politică de azi. Bună, rea, asta este tot ce avem și nimeni nu are dreptul să îi uzurpeze funcția".