Publicat: 12 Ianuarie, 2019 - 13:34

Surse din interiorul Comisiei Europene ne-au declarat că membrii delegației care s-a deplasat la București pentru operațiunea de predare oficială a responsabilităților președinției rotative a Consiliului, au fost extrem de plăcut surprinși nu doar de atmosfera în care s-a derulat aceasta, pe fondul temerilor că disensiunilor interne își vor pune amprenta pe desfășurarea evenimentului, cât și de maniera în care gazdele au rezolvat unele dintre delicatele problemele de protocol.

 O tradiție izvorâtă din comoditate a făcut ca transferul de responsabilitate în cadrul președinției rotative să fie tratat de către cei care ne-au precedat într-o manieră considerabil mai austeră și mai puțin emoțională. Austriecii de pildă, copleșiți și a de problemele lor interne, nu s-au dat peste cap pentru a-i tușa pe membrii Comisiei și ai Consiliului, considerând operațiunea ca o formalitate de care nu au știut cum să scape mai repede. Nici alte țări care ne-au precedat, în special cele mici, nu au făcut risipă de energie în a-și asuma o responsabilitate care putea să constituie o complicație de care nu aveau nevoie

 Cu totul altfel au stat lucrurile pentru România, o țară care din diverse motive ce nu au ținut doar de ea, a obținut mai greu și mai târziu aproape tot ce a dorit. Cele două obiective fundamentale ale postcomunismului - aderarea la NATO și intrarea în UE - au venit cu ultimele valuri și cu condiționări multiple (intrarea noastră în Uniune a fost însoțită de umilitorul MCV și de bariera Schengen) dovedite a fi la originea unor motivații obscure (cum este cazul Olandei, ale cărei interese comerciale sunt afectate de intrarea în funcțiune la capacitate a portului Constanța și care în acest fel face presiuni pentru câștigarea licitației de către Damen, în buclucașul contract al corvetelor). Preluarea președinției Consiliului UE - un drept, nu o favoare - a apărut ca prilejul de a demonstra că acuzațiile și suspiciunile de incompetență managerială (alimentate nefericit chiar de la nivelul șefului statului, ceea ce constituie o performanță unică în domeniu) nu aveau o bază reală. Era o oportunitate pentru care trebuia să găsim în primul rând cheia unei coabitări măcar temporare, dar pentru care niciuna din părți nu oferea garanții.

 Este de înțeles de ce Juncker împreună cu alaiul său de comisari a poposit la București cu îndoiala în suflet și cu temerea că idiosincraziile dintre palate să nu răbufnească și de data aceasta sub presiunea intereselor electorale. Pentru că, dat fiind că responsabilitatea evenimentului aparținea Guvernului, președinția și-ar fi putut dovedi din nou lipsa de disponibilitate pentru dialog.

 Din fericire (pentru toată lumea) lucrurile nu au stat așa. Ba, dimpotrivă, mulțimea amestecată care a umplut până la refuz splendida sală a Ateneului a dat chiar impresia unei antante cordiale între diversele grupuri de interese politice. Oaspeții de la Bruxelles au fost primiți cu toate onorurile, după ce au fost feriți de eventuale contacte neplăcute urechilor cu „vocile străzii”, iar gazdele s-au întrecut în amabilitate și în disponibilitatea de a comunica. Președintele și-a luat locul de drept în centrul fotografiei și a ascultat cu mâna la inimă imnul național. Cuvântările oficialilor au fost departe de formalismul tradițional. Ba, chiar au marcat o aprofundată cunoaștere a subiectului din partea celor trei ospeți și responsabilitate din partea gazdelor cuvântătoare.

Cu excepția gestului neprotocolar și lipsit de politețe al președintelui, care l-a eliminat din salutul său de adresare pe înlocuitorul celui de al treilea om din stat, alocuțiunile gazdelor au fost decente, cu o notă în plus pentru cea al premierului, doamna Dăncilă învingându-și fireștile emoții și vorbind clar și convingător. Surpriza - marea surpriză - a venit de la oaspeți, între care președintele Tusk și-a asigurat un loc în inimile românilor nu doar prin limba română vorbită ci și prin căldura mesajului. Dar aceasta a fost nota comună a celor trei discursuri: încrederea în România, dorința sinceră de a o plasa în locul pe care îl merită în concertul european, susținerea ei sinceră. Momentul acesta al profesiunilor de credința a situat, dintr-o odată, ceremonia oficială la un nivel pe care nici o alta nu l-a mai înregistrat. Partea artistică a programului a adus o surpriză notabilă pentru oficialii europeni: concertul susținut în premieră de Orchestra Simfonică a Uniunii Europene, compusă din artiști din toate țările membre, care va deveni o instituție autonomă susținută de statul român.

 Transmisia televizată a ceremoniei de la Ateneu se înscrie deja în topul celor mai vizionate programe. Pe merit. Partea nevăzută de public a transferului de responsabilități europene s-a derulat la lunch-ul oferit de premier, precedat de cele trei clustere pe domeniile fundamentale ale politicii europene. Aici înalții oaspeți au avut parte de o nouă surpriză pusă la cale de organizatori:  fiecare comisar a fost primit și însoțit până la locul său de către tineri asistenți îmbrăcați în costume naționale specifice diverselor zone folclorice, care i-au salutat pe fiecare în limba sa și i-au întreținut cu informații și indicații pe tot parcursul lunch-ului. Iar la final le-au oferit un scurt și sugestiv concert de muzică populară. Alături de meniul în care au predominat produse alimentare protejate și omologate european, acesta a constituit încă unul din momentele forte ale primei zile de preluare a președinției rotative - în premieră - de România. Surse din Executiv au dezvăluit faptul că inițiatorul și artizanul acestui episod (ce nu va rămâne singular) este dinamicul ministru al Agriculturii, Petre Daea, care a lucrat la el cu discreție pe parcursul întregului an trecut, angrenând și antrenând tineri selecționați din mediul universitar și din instituții ale statului.

Format: 

Rubrici: