16 octombrie 2021

Vernisajul expoziţiei Scoarţe

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Expoziţie – Maria şi Iulian Mihalachi
21 – 26 septembrie 2021, Sala Acvariu
Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă marţi, 21 septembrie 2021, de la ora 17.00, la Sala Acvariu, la vernisajul expoziţiei Scoarţe.

Ţesutul era îndeletnicirea cea mai dragă femeilor, fiind comparat, prin analogie cu zămislirea formelor noi de viaţă. Meşteşugul era însoţit de numeroase interdicţii rituale, iar practicarea lui de-a lungul anului era clar reglementată.

Covoarele, folosite iniţial pe pereţi şi cunoscute sub diferite denumiri – scoarţe, păretare, laicer, răspândeau prin desenele şi culorile lor, bogăţie, abundenţă, fericire. Originalitatea şi unicitatea covoarelor se datorează priceperii şi ingeniozităţii femeilor care au ţesut cu grijă adevărate poveşti, integrând motive şi simboluri – geometrice, vegetale, antropomorfe, zoomorfe, semnificând apa, cerul, pământul, Soarele, Luna, pomul vieţii, calul, călăreţul, păsări, flori, rombul, coarnele berbecului, broaşte ţestoase, peşti.

Motivele erau ţesute în compoziţii deschise sau închise de chenare, urmărind obţinerea unui efect de simetrie şi ritm cromatic.

Scoarţele lucrate de Maria Mihalachi şi prezente în expoziţia de la Muzeul Ţăranului au o poveste ce transmite emoţie, echilibru şi măsură. Confecţionate din lână pură ori amestecată cu bumbac, cu motive inspirate din specificul zonei Neamţului, scoarţele ţesătoarei Maria Mihalachi ne îndeamnă să căutăm frumuseţea şi armonia. În toată această lucrare, Iulian Mihalachi, soţul Mariei s-a implicat cu tot sufletul, fiind convins că scoarţele moldoveneşti se încadrează în marea familie a artei decorative.

Expoziţia va putea fi vizitată la Sala Acvariu, până pe 26 septembrie, între orele 10.00 şi 18.00. Intrarea este liberă.

*** Scoarţele cele mai căutate erau cele tunse, pentru lucrul acestora se întrebuinţa toată casa, ba şi copiii ajuta. Lâna se înnoda pe urzeală cu leaţuri, apoi o trageau cu un pieptene de tei, ca să stea bine, şi cu o scândurică, care avea o bortă în mijloc, o măsurau să fie tot una, o tundeau şi apoi băteau câţiva oameni cu vatala, aşa de mare şi de grea era vatala, părul la scoarţele acestea era de trei degete.

Scoarţele se făceau cu figuri, cu flori. Scoarţele acestea se aşterneau pe paturi lungi, cât păretele, din capăt în capăt.