28 noiembrie 2021

Viața și fericirea noastră!!! (XXV)

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Voi continua să-ți spun Rebecca, ce m-a învața pe mine viața, lecții de învățat și de luat în calcul pentru propria ta viața. Eu, fata tati, nu o data, am trăit iluzii, de toate felurile, pentru care nu am plătit nimic, dar nici nu am primit nimic.

În schimb, atunci când am avut dezamăgiri, a trebuit sa dau un preț, de multe ori mult mai mult mai scump decât ar fi făcut. Din experientele vieții, am tras concluzia, ca noi oamenii ii cerem Bunului Dumnezeu, să ne fereasca de rautate și invidie, care ne pot ataca, în orice moment, totuși ingaduie uneori sa fii rănit, injosit, batjocorit, umilit și distrus uneori. Așa mi s-a întâmplat mie, tatăl tău, car în loc să-mi fi reușit acțiunea de evadare în lumea libera, din lagarul comunist, am ajuns să fiu condamnat la moarte de doua ori pentru complot în vederea tradarii, subminarii și sabotarii, societății comuniste din R.S Romania în țara dictatorului Ceausescu.

Ca mai târziu sa înțeleg ca rănile pe care le-am acumulat în toată perioada celor 5 ani de închisoare politica, în regim de recuziune totala și exterminare fizica și psihica au fost de fapt, gaurii prin care a intrat lumina sfânta. Caci oamenii „ciuruiti” de dușmani și de toți cei care au gândit rău despre mine, ei sunt ocrotiti de Hristos și plini de cer.

Copilul tati, toată viața ta sa nu uiți ca atunci când intre tine și alți oameni exista o ruptura, o prăpastie, sa înveți ca nu este de loc eficient sa ridici alte ziduri sau garduri mai multe, ci încearcă cu toată inspirația și puterea ta sa construiesti poduri de legătură. Eu, tatăl tău, în viața asta am învățat ca oricat de multă durere am primit de la semenii mei, ea nu trebuie transferata, către cei care ți-au rămas fideli și alături. Durerea ta nu trebuie sa devina o durere și pentru ei. Rebecca sa știi ca așa cum cu o lumanare pot aprinde mii de lumânări așa uneori exista câte un om providential care poate schimba o generație și imprastia lumina sfânta.

Viața m-a mai învățat ceva fata tati, dacă alergi cu o caruta pe un drum de țara, și lași toate carutele sa ți-o ia înainte, vei constata ca nu vei mai putea inainta din cauza prafului strâns pe drum. Deci, tine ritmul cu viața și nu te lasa pe tanjeala, lasandu-te descoperita pentru orice situație care îți apare în viața. Sa știi ca de multe ori în viața, bunătatea, e tratata ca și când ar fi prostie și evident exploatata de oamenii parsivi, cu suflete mefistofelice. Sa nu uiți ca oricat de multe varfuri ai cucerii în timpul vieții, nu trebuie sa te oprești caci totdeauna urmează altul și mai înalt. Mai concret, ori de câte ori, reușești sa depasesti o cumpana în viața sa fii pregătită ca oricând poate apărea alta poate chiar mai grea. Pe mine, viața m-a învățat, ca Dumnezeu nu alege oameni desavarsiti, ci ii desavarseste pe cei aleși.

Și nu în ultimul rând, am învățat ca atât cât voi trai, tot mai am de învățat câte ceva. Ți-aș spune o poveste cu multă înțelepciune, întâmplată mai precis în anul 322 I.Hr. nimănui altul decât celebrul filozof al Greciei Antice, Aristotel. Aflat pe patul morții, ținea în mana o scripca, un fel de vioara cu o coarda și încerca sa învețe sa cânte cu ea. La un moment dat, unul din cei apropiați lui, l-a întrebat: „Dar, de ce maiestre, mai încerci sa studiezi acum scripca??”, la care răspunsul lui a fost: „Dacă nu acum, când!!!”, tot așa e și în viața noastră. Avem permanent de învățat câte ceva pana vom plece la cele veșnice.

(Va urma…)