26 octombrie 2021

Viața și fericirea noastră!!! (XXXIV)

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Mi-ai dat atât de multe sfaturi despre viață și fericire, tati, încât atunci când le spun și colegilor mei, care sunt mai zvăpăiați, mai zănatici, ba chiar colerici, îmi spun, nu crezi Rebecca că e cam pisălog tatăl tău sunt prea multe dojeneli și destul de greu de aplicat?

Eu, fata tatii, îți spun că nu, niciodată. Tu să nu uiți că viața ta este cel mai prețios dar de la providență  și ție, ca ființă umană, nu îți rămâne decât datoria să o trăiești frumos, să fii un om bun și să ai totdeauna pe Dumnezeu în sufletul tău. Dacă viața ta va fi o bucurie atunci să fii sigură că tristețea nu te va acapara niciodată. Trebuie să-ți parcurgi propria viață permanent cu capul în sus, să uiți de poziția ghiocelului, chiar dacă ești sau nu fericită în diferite momente ale propriei existențe. Așa ne recomandă o lege nescrisă a vieții.

Tati, în viață noi, oamenii, trebuie să avem ca obiectiv tot timpul să vrem și să luăm de la viață tot ce putem, indiferent de consecințe?

Nu tată, conceptul de om realizat este să dăruiești și să fii tu însuți, nu să iei și să ai, că toate se pot pierde ca nimic, într-o clipă. Ia gândește-te că eu, tatăl tău, am pierdut totul, aproape să-mi pierd și viața, în urma unei decizii de moment de a pleca cu vaporul Uricani în lumea liberă exact în ziua când dictatorul Ceaușescu trebuia să fie reales Președinte și Secretar general al R.S.România! Pentru tine, fiecare zi este și rămâne un dar divin. Bucură-te necondiționat de viața ta și de minunea de a exista, căci tu ești atât cât să înțelegi ce înseamnă asta pentru tine.

Mai ai definiții ale fericirii, tati?

Desigur, depinde totdeauna cât de profunzi vrem să fim cu noi. Bunăoară, ți-aș spune că fericirea, nu este decât panaceul prin care îți vei vindeca rănile produse din dezamăgirile pe care le vei avea de la oameni mereu și mereu

Ce e, de fapt, viața?

Viața este o călătorie mai lungă sau mai scurtă, după cum e scris în destinul fiecărui om, dar niciodată suficientă pentru mai toți dintre noi, căci ieri e istorie, mâine e mister, că doar nimeni nu știe ce urmează, iar azi, este cadoul tău de la Dumnezeu, de care trebuie să te bucuri că exiști. Consumă clipa și momentul fără să te gândești nici la trecut și nici la viitor și poate că e mai bine așa. Sau altfel spus, viața poate fi o partitură pe care fiecare o cântă în felul său, dar e definitoriu pentru tine să cunoști notele, care nu sunt muzicale, ci morale, precum demnitatea, dreptatea și respectul de sine și față de cei din jurul tău. Și, de ce nu, am putea spune că pentru fiecare dintre noi viața  este ca o oră de matematică, unde aduni, scazi, înmulțești sau împarți. Desigur, uneori mai și greșim, dar e omenește, pentru că nimeni nu este perfect. Și ție ți se poate întâmpla să faci calculele incorect. Dar când vei realiza că ai greșit, sigur reacția imediată va fi să faci corecțiile necesare sau să iei de la capăt operațiunea matematică la care ai lucrat. Din păcate de multe ori ai să constați că ora de matematică a luat sfârșit pentru tine. Sau să știi că viața poate fi chiar un joc, în care tu ești jucătorul, asta fiind poziția favorabilă, dar poți fi uneori și jucăria, ceea ce nu cred că te-ar satisface. Esențial este că viața noastră, a ta, a mea, a celor pe care îi iubim, a tuturor, este trecătoare prin tunelul timpului. Ce uită toată lumea, fata tatii, este că viața ne oferă de toate, și bune și rele, împliniri și eșecuri, prieteni și dușmani, simpatie și invidie, fericire și tristețe, doar un singur lucru nu are de oferit: cale de întoarcere la viața de pe pământ!

Dar tati, cum mă pot apăra în fața agresiunii unor indivizi asociali, fără educație sau aflați sub influența drogurilor sau a băuturilor alcoolice?

Draga mea, eu te sfătuiesc să eviți orice anturaj în care apar asemenea persoane cu comportament deviant, că sigur nu au cum să îți facă bine. Dar dacă ești nevoită să te aperi în fața lor, să o faci fără acuze și fără dorință de răzbunare. Ți-aș sugera că e  bine să ierți ca să-ți liniștești sufletul, fără să păstrezi ură, invidie sau resentimente. Dar, cu certitudine, cel mai bine este să părăsești imediat acea colectivitate bolnavă. Să știi că toți acei indivizi asociali, care te rănesc aiurea, într-o bună zi vor afla pe propria piele că în viață totul se plătește. Tot așa cum, tu trebuie să ai în vedere că dacă o pasăre căreia îi dai drumul poate fi prinsă din nou, în timp ce un cuvânt care poate să rănească sau jignească care îți scapă de pe buze, nu se mai întoarce niciodată și tu nu rămâi decât cu regrete care nu fac decât să  îți încarce negativ sufletul.

(Va urma)