Publicat: 16 Martie, 2018 - 21:21
Share

,,De vreme ce despre statul paralel se vorbește la fel de insistent pe celălalt mal al Atlanticului, rezultă că, într-u fel sau altul, acest stat paralel este de import. Și am face o mare greșeală să ne imaginăm că responsabilii acestui mecanism profund nedemocratic trebuie identificați doar în România’’.Iată un adevăr la care, cu siguranță, mulți dintre noi s-au gândit, dar pe care puțini au avut curajul să îl afirme în mod public, deschis. Este meritul lui Sorin Roșca Stănescu să îl fi scris și iscălit, așa după cum este de remarcat și faptul că realizatorii paginii Amos News au decis să îl dea publicității.

 După cum este lesne de înțeles, în fapt, sintagma ,,de pe celălalt mal al Atlanticului’’ desemnează Statele Unite ale Americii, dar –și acesta este lucrul cel mai important!- nu așa, în general, Sorin Roșca Stănescu vizând,în mod direct o anumită administrație din patria Licuriciului cel Mare. Mai direct administrația democrată, partizană și promotoare a filosofiei politice și economice neoliberale. Știut fiind, de acum, faptul că, în abordarea neoliberală, implicit în viziunea globalizării impetuoase și ireversibile,  guvernele locale sunt, prin natura lor, înclinate spre corupție, în vreme ce actorii pieței globale sunt, tot prin definiție, unicii și incontestabilii, purtători și promotori ai ,,anticorupției’’. Viziune reducționistă căreia i s-a replicat, pe bună dreptate, că , în realitate, corupția nu poate fi eradicată dat fiind faptul că sunt în firea omului o serie de pasiuni cunoscute în mod curent sub numele de lăcomie sau avariție. Adevăr categoric demonstrat încă de Adam Smith și pe care nu avem știință ca realitatea să îl fi contrazis. Cu atât mai puțin să îl fi infirmat definitiv și irevocabil. Dimpotrivă, așa după cum au remarcat analiști aplecați ai fenomenelor politice și economice din zilele noastre, prin însuși faptul că strategiile anticorupție se aplică în mod nediferențiat și abuziv, ele însele devin surse de corupție și factor determinant al persistenței sale.

 La fel de adevărat este, de asemenea, acela că, în ultimul deceniu și ceva, România a devenit un poligon de experimentare a unui asemenea proiect. Asta după ce, în prealabil,deși  s-a mai încercat ca el să fie aplicat în unele state latino-americane, dar a fost categoric respins. De data aceasta, promotorul strategiilor anticorupție era FMI , ceea ce,însă, nu schimbă cu nimic datele majore ale problemei.  Cât privește aplicarea acestui experiment în România - cât pe ce să scriu:pe spinarea românilor-, aici lucrurile sunt foarte clare: programul a fost pus în aplicare încă în primul mandat prezidențial al lui Traian Băsescu și continuă și azi ,în mandatul președintelui Klaus Iohannis. Fapt de natura evidenței fiind și acela că perversul mecanism MCV a fost instituit de către mai marii decidenți de sorginte PPE-istă ai Uniunii Europene, la solicitarea expresă a ministrului de justiție Monica Macovei, una și aceeași persoană cu notoria europârăcioasă de azi, tot în perioada primului mandat prezidențial al lui Traian Băsescu.

Revenind la ideea inițială a acestor notații, este cazul să remarcăm faptul că proiectul programului ,,anticorupție’’ , program de clară factură neoliberală, a fost susținut și apreciat atât de către administrația democrată a Statelor Unite, cât și de către ideologii și strategii neoliberalismului din statele fanion ale Uniunii Europene. Din ce rațiuni și cu ce șanse de câștig?- asta rămâne încă de aflat, drept pentru care eu zic ,,să așteptăm următoarele dezvăluiri’’.(Tot Sorin Roșca Stănescu dixit!)Ceea ce rămâne, deocamdată, de reținut este faptul că ,,pe celălalt am al Atlanticului’’ se petrec extrem de semnificative schimbări de strategie care nu puteau să nu se soldeze cu reevaluări și resetări nu doar la nivel de viziune, de doctrină, ci și cu schimbări efectuate direct la nivel de persoane cu rol extrem de important în sfera relațiilor externe și diplomației americane. Mă refer nu numai la foarte recenta schimbare a secretarului de Stat, Rex Tillerson, în locul căruia a fost numit Mike Pompeo, fostul șef al CIA, ci la un proces mai complex și de durată asupra căruia s-au pronunțat de-acum buni cunoscători ai realității americane. Care au și emis această foarte interesantă concluzie:,,Oficialii americani care au susținut protestele pentru justiție și anticorupție au fost înlocuiți’’.

  Este de la sine înțeles că nici nu îmi trece prin minte să spun că , de exemplu, schimbarea din funcție a Victoriei Neuland a fost pricinuită de vizita sa intempestivă la București din 2014, atunci când a venit anume pentru a își spune opinia, categoric critică, în legătură cu unele măsuri ale Parlamentului privind Codurile Penale. Dar nici nu pot să nu îmi amintesc faptul că domnia sa a dorit , atunci, să se întâlnească, față în față, numai cu ,,o anumită parte a presei’’, mai precis cu un număr de(fix!) șapte jurnaliști strict nominalizați după criterii lesne de dibuit. Ziariști care se numesc: Mircea Marian,Dan Tăpălagă, Sabina Fati sau Florin Negruțiu, nume reprezentative ale campaniilor #rezist și, bineînțeles, pro Laura Kovesi.

 Inevitabil, atunci când o menționăm pe Victoria Neuland, ne ducem cu gândul la perioada în care la conducerea diplomației americane se afla Hillary Clinton, printre cărei principali colaboratori se număra și Philip Gordon. Nume care, spre sincerul nostru regret, nu spune prea plăcute lucruri unui foarte mare număr de români. În mod cu totul deosebit celor care, la Referendumul național din 2012, au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu și care au avut, după aceea, foarte neplăcuta surpriză să afle că un emisar special al secretarului de stat american a venit val vârtej la București. Unde a și declarat că Washingtonul ,,este nemulțumit că guvernul  Ponta nu și-a ținut promisiunea de a respecta deciziile Curții Constituționale’’.Era vorba,bineînțeles, despre rușinoasa ,,erată a Curții Constituționale’’ care a dat peste cap rezultatele referendumului și l-a repus în funcție pe Amiralul Dezastrului Național. Emisar al Licuriciului cel Mare fiind Philip Gordon, asistentul pentru Afaceri Europene și Eurasiatice în cadrul Departamentului de stat. Cel care, imediat ce a aterizat la București, s-a dus glonț în garajul unde Traian Băsescu își avea comandamentul de campanie, după care a declarat, cu subiect și predicat că ,,există acuzații credibile de fraudă electorală și de încercare de a exercita presiuni asupra Curții Constituționale’’.Afirmații  pe care, însă, Philip Gordon nu s-a deranjat să le și susțină cu dovezi.

 Ce a urmat, se cunoaște. O campanie dementă de anchete, declanșate de DNA, când oamenii au fost puși să jure pe Biblie cum au votat și, în directă consecință, o uluitoare creștere a presiunii binomului și a statului paralel împotriva a tot ce îndrăznea să se opună unor tot mai agresive tendințe totalitariste. Totul sub stindardul ,,anticorupției’’ și sub stindardul multilateral medaliatei Laura Kovesi.

 Place sau nu place unora și altora, dar printre puținele voci din mediul politic (și nu numai) care s-au ridicat, în mod categoric, împotriva atitudinii vădit pro-Băsescu, pe care o exprima și în virtutea căruia acționa Philip Gordon, a fost cea a lui Ion Iliescu, fostul președinte al României, care nu se mai pronunțase, în mod public, de ceva vreme. Domnia sa declarând, pe un ton răspicat și demn, următoarele adevăruri:,,Sosirea intempestivă a subsecretarului de stat al SUA, la București, și opiniile exprimate cu acest prilej - vădit influențate de campania de dezinformare reușită de partizanii dlui Băsescu (reflectată, de altfel, și de declarațiile dlui Barroso) - constituie un fapt profund regretabil’’.

Din fericire, asemenea regretabile evenimente , chiar dacă au fost privite cu nemulțumire de către o mare majoritate a românilor, nu au afectat încrederea și susținerea românilor în valoarea și importanța Parteneriatului strategic cu Statele Unite. Dar nici nu cred că ele trebuie să fie date uitării și cu atât mai puțin să fie negate, fie și dacă ne gândim, cu maximă seriozitate și  responsabilitate, la ceea ce este și trebuie să fie acest parteneriat strategic!

  Am dorit , în mod expres, să fac aceste mențiuni  pornind de la foarte corecta și,deopotrivă, curajoasa observație făcută de Sorin Roșca Stănescu. Fac acest lucru datorita împrejurării că , în momentul de față, pe tabla de șah a diplomației americane se petrec o serie de mișcări pe cât de surprinzătoare pe atât de semnificative. Dacă și în ce fel ar putea să fie afectat, de aceste mutații, scenariul statului paralel aplicat,încă, în România, rămâne să mai vedem. Cu toate acestea eu unul mă încumet să cred că ceva-ceva se va schima. Nu de alta dar până și brusca tăcere în care s-a cufundat ambasadorul Hans Klemm- exact acum, când funcția arhi-protejatei sale zeițe a anticorupției,Laura Kovesi, este mai serios amenințată ca niciodată- nu prea aduce a ceva de bun augur…

Să fie,oare, pe făraș  scenariul statului paralel și cel al anticorupției? Sau, mai rău, vor intra, ele, în moarte clinică? Nu știu și nici nu mă pronunț. Motiv pentru care închei revenind tot la vorba lui Sorin Roșca Stănescu:,,să așteptăm următoarele dezvăluiri’’.

                                                    

Topic: 

Format: