13 mai 2021

Vulnerabilităţi şi potenţiale sensibilităţi ale României

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Asistăm cu toţii în aceste zile la un blocaj politic (şi nu numai) al ţării, blocaj născut din orgolii, infantilism politic şi jocuri de culise la care cei din fruntea ţării şi din demnităţile publice nu au căzut de acord. Dacă ne aplecăm atenţia asupra cazului ministrului Sănătăţii vom constata putregaiul clasei politice actuale care arată clar cum aceasta este preocupată doar de aranjamentele şi combinaţiile ei şi ne indică dorinţa acestor tineri neinstruiţi în absolut nimic de a sta în poziţii şi demnităţi comode şi bine plătite. Despre popor şi societate această „pătura de aleşi” care beneficiază de imunităţi şi avantaje de tot felul oare o fi auzit? Coaliţia actuală este o frăţie a intereselor personale şi de grup/clan, iar totul este patronat de la cel mai înalt nivel din anesteziatul, schizofrenicul şi debilul stat în care locuitorii săi se numesc români. Nimic nu are de a face cu interesele celor mulţi, manipulaţi şi sărăciţi. Nimic nu este legat de noţiunea de patriotism, nimic nu este sincer şi corect raportat la nevoile evidente ale poporului român. Toate aceste considerente sunt vizibile şi reprezintă vulnerabilităţi mari şi grave la adresa securităţii naţionale. Trebuie să existe o responsabilitate adevărată a tuturor, fără legi protecţioniste şi imunităţi ilegale şi ilicite care să conducă la asanarea acestei clase politice aflate în mocirlă. Serviciile de intelligence ştiu şi cunosc toate aceste aspecte, dar şi ele sunt încă sub influenţa factorului politic şi este necesar în mod clar ca acestea să devina în mod real independente din punctul de vedere al modului de lucru şi de acţiune. Oamenii valoroşi se văd în momente critice şi grele pentru ţară şi neam. Cu puţine excepţii în România nu s-a văzut aşa ceva de decenii întregi. Lipsa unor legi corecte şi drepte, precum şi lipsa oamenilor de valoare au dus la formarea unor vulnerabilităţi ale statului şi potenţiale sensibilităţi în ceea ce priveşte viaţa şi destinul neamului şi poporului român. Aceste vulnerabilităţi sunt multe, pe multe paliere şi în multiple domenii; ele îşi au izvorul în numeroase surse toxice, cancerigene şi în mulţi germeni infecţioşi care s-au format în timp din lipsa de reacţie a unei societăţi bolnave de nepăsare atinsă de laşitate şi lipsă de instruire şi informare corectă. Putem stipula aici manipularea şi intoxicarea acestui organism al societăţii pe de-a întregul ei ca factori care au erodat constant statul Român. Despre statul de drept consider că nu putem aborda noţiunea în adevăratul înţeles deoarece ne lipseşte caracterul practic al acestei noţiuni. Este o iluzie să credem în independenţa totală a României. Aşa ceva nu există. Nici în trecut nu a existat în mod real şi pe de-a întregul acest deziderat naţional. În aceste zile în care la fruntariile ţării se adună nori negri (mai ales în partea de est) şi priviri duşmănoaşe (dinspre partea de vest) la Bucureşti asistăm la o gâlceavă pentru funcţii, demnităţi şi posturi publice şi de conducere în aparatul statului Roman. Acest somn al raţiunii conducătorilor actuali poate să aducă în mod grav tulburări şi conflicte sub aparenta linişte că totul decurge bine şi nimic nu ne ameninţă ţara. Este pe cale să izbucnească un conflict armat in zona Donbass (estul Ucrainei) între Federaţia Rusă şi Ucraina. Asistăm în aceste zile la masări si manevre militare foarte consistente de-a lungul fragilei graniţe dintre Federaţia Rusă şi Ucraina. Părerea mea personală este aceea că nu se va ajunge la un conflict care să duca la un război adevărat şi care ar angrena mai mulţi actori şi de o parte şi de cealaltă. Însă nu putem neglija probabilitatea escaladării acestei situaţii. Un alt factor de risc major care poate conduce la o vulnerabilitate serioasă la adresa României o reprezintă crima organizată transfrontalieră şi proliferarea acesteia în mod alarmant cu consecinţe destul de grave şi în plan intern. Putem aduce în discuţie şi alţi factori de vulnerabilitate, ca scăderea ritmului de funcţionare a economiei, de scădere a calităţii vieţii populaţiei; infantilismul clasei politice care nu are pregătirea şi nici flerul de a conduce; slugărnicia şi obedienţa „aleşilor” faţă de şefii lor de partid şi posibil şi din afara ţării; lipsa de logică şi expertiză asupra problemelor zonale, balcanice şi europene. Toate acestea reprezintă vulnerabilităţi şi posibile sensibilităti pe care alţii le pot folosi pentru o prăbuşire totală sau parţială a României, în funcţie de interesele lor. Problema justiţiei este iarăşi un factor de vulnerabilitate deoarece penetrarea tot mai accentuată din partea factorului politic în actul de justiţie este tot mai evidentă; a predării pârghiilor de control a avuţiei naţionale în mâinile unor oligarhi străini, cât şi a unor trădători autohtoni, care din ce în ce mai mult frecventează cercurile iudeo-masonice mondiale. Privatizările avuţiei naţionale şi a bunurilor statului şi poporului român facute în total dezacord cu ceea ce îşi dorea poporul care a crezut în mod naiv în bunăstare şi prosperitate reprezintă o altă vulnerabilitate care a produs efecte înfiorătoare, nefaste şi dramatice asupra naţiunii române. Astfel românii au ajuns deposedaţi de avuţia lor naţională şi mai grav, aceştia au rămas şi fără locuri de muncă, luând calea pribegiei în ţări care au fost atente cu bunurile şi bogăţiile lor naţionale şi care peste noapte au devenit stăpâni şi peste cele din ţara noastră. Oameni neprotriviţi au ocupat şi ocupă funcţii şi demnităţi care le depăşesc statura şi priceperea. Ce specializări au aceştia? În ce domenii au demonstrat ei ca sunt profesionişti şi buni meseriaşi? Răspuns: în nimic. Dar au descoperit că au vocaţia să conducă o ţară! Asta da minune! Toate acestea se leagă între ele şi se împletesc în fire puternice din care s-a ţesut drama acestui popor aflat mereu în bataia vânturilor, dar şi a mai marilor care au condus şi conduc lumea. Drepturile fundamentale ale omului şi libertăţile cetăţeneşti au fost serios afectate, dacă nu chiar încălcate prin luarea unor decizii total ilogice de către guvernanţi în ultimul an de zile în numele asa-zisei lupte contra pandemiei. Efectele acestor decizii se văd în mod clar cu rezultate contraproductive. HORECA este la pământ; cimitirele sunt pline cu morţi. Oare numai de la Covid? Iar spitalele sunt nişte ruine devenite crematorii umane. Drepturile omului sunt garantate de stat, dar tocmai statul este cel care nu le-a respectat. Cât despre Constituţia României, ce putem spune? Că trebuie neapărat adaptată noilor realităţi, pentru că aceasta a devenit un instrument politic în mâna clasei politice, care o foloseşte precum îi dictează interesele.

Un alt aspect care merită câteva rânduri este cu privire la entităţile media care reprezintă o sensibilitate deoarece ele au rolul de formator de opinie. Toate entităţile media, indiferent de forma de comunicare a produsului lor către public, au fost înfiinţate şi se menţin prin finanţare privată şi tocmai de aceea, în pofida pretenţiilor generice de obiectivitate ale fiecăreia, sunt susţinute logistic, financiar şi relational de anumite persoane ori grupuri de persoane ale căror interese vor prevala în formatul şi conţinutul mesajului public. Aceasta realitate notorie este specifică tuturor formelor de organizare socială contemporane şi evident şi României. Nu sunt necesare argumente pentru a afirma că susţinerea media nu se limitează doar la prezentarea într-o anumită manieră, favorabilă sau nu, a unor acte, fapte, decizii ori poziţionări ale diverşilor actori politici şi nepolitici; aceste entităţi media pot susţine campanii fie de defăimare/demonizare a unor personalităţi, indivizi sau instituţii precum şi invers, de laudă şi promovare a altor personalităţi, indivizi sau instituţii. Acesta este un joc foarte complex care poate duce la formarea unor aparenţe şi false adevăruri.

Am lăsat la urmă un caz despre care s-a vorbit în săptămânile trecute, dar care suscita multe semne de întrebare. Este cazul gen. mr. de contrainformaţii militare Iulian Cristian GHERGHE, fost locţiitor al şefului Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei, care a fost arestat preventiv pentru o aşa-zisă delapidare din banii Armatei. Opiniei publice i-a fost prezentată varianta precum că în lipsa şefului său (gen. Marian HĂPĂU), gen. mr. GHERGE ar fi comis o fraudă folosind o ştampilă cu semnătura gen. HĂPĂU, pe care acesta o folosea pentru felicitări (!!!). Păi în armată ştampilă pentru aşa ceva nu există. Şi mai ales să fie pusă la dispoziţia altcuiva în lipsa titularului. Aşa ceva nu este posibil. Mai ales în cadrul DGIA, unde transferul obiectelor şi al documentelor este strict supravegheat. Consider că altceva se afla în spatele acestei „afaceri” numită cazul gen. mr. GHERGHE. Aşa ceva nu putea să fie posibil deoarece accesul la banii din fondurile Armatei este o chestiune strict verificată şi supravegheată, iar pentru a întări cele afirmate putem spune că:

  1. gen. mr. GHERGHE a fost ani buni în serviciul de contrainformaţii al Armatei (cel mai profesionist serviciu secret din România) şi în ultima perioada a vieţii militare a fost adjunct al acestui prestigios serviciu de contraspionaj.
  2. gen. mr. GHERGHE a fost ridicat la gradul de general de bridagă (o stea) de Preşedintele Iohannis pe 1 decembrie 2017 şi a fost scos de la şefie DGIA în 2019 şi nu a fost pensionat imediat.
  3. Ce a făcut gen. mr. GHERGHE între 2017 şi 2019?

Haideţi să privim lucrurile şi din altă perspectivă. Prin natura meseriei sale şi a pregătirii ca ofiţer de contrainformaţii, gen. mr. GHERGHE a avut acces la secrete militare la cel mai înalt nivel (Dublu Secret de Stat). Totodată gen. mr. GHERGHE a participat la numeroase sedinţe şi misiuni în cadrul NATO şi a avut în directa subordonare multe misiuni de luptă de tip contrainformativ pe linie de Stat Major al Armatei, CSAT sau la solicitarea partenerilor NATO. Gen. mr. GHERGHE ştia foarte bine că fondurile sunt supuse unui control draconic în DGIA. Şi mai ştia că este urmărit în permanenţă prin sistemul de supraveghere NSA, dar şi de către agenţi SRI, prin departamentul SIGINT, precum şi prin departamentul bancar, la care se adaugă o altă supraveghere de către agenţii de contrainformaţii din direcţia DGIA. Aşadar gen. mr. GHERGHE a ştiut că este o ţintă perfectă, râvnită de duşmani ai NATO, precum ar fi Rusia, China, Iran şi alţii. Putem considera oare că acest caz ar putea fi comparat cu celebrul caz Mihai Caraman, din anii 60?! Sau cu celebrul caz Mihai Pacepa?! Este oare posibil să asistăm la o muşamalizare a unui act de înaltă trădare, presupunând că posibilul trădător gen. mr. Iulian Cristian GHERGHE a devoalat agenţi secreţi militari şi reţele de spionaj militar plasate în diverse ţări? Din aceste considerente, logica spune că România nu putea să îşi permită o arestare la vedere, ci a orchestrat o ipotetică delapidare de aproximativ 180000 USD din fondurile destinate constraspionajului militar românesc.

Aduc în discuţie un aspect pe care foarte mulţi l-au uitat sau nu îl cunosc: din data de 14 aprilie 1990 (decret lege nr. 119) militarii nu mai jură credinţă poporului, jurământul având următoarea formă actuală: „Eu….. militar al forţelor armate, jur credinţă patriei mele România. Jur să îmi apăr ţara chiar cu preţul vieţii. Jur să respect legile ţării şi regulamentele militare”. În 6 februarie 1990 se decretează legea nr. 55 în care militarii jurau credinţă poporului. Şi jurământul suna aşa: „Eu….. intrând în rândurile forţelor armate, jur credinţă nestrămutată poporului român şi patriei mele România. Jur să nu-mi precupeţesc sângele şi viaţa pentru a apăra pământul strămoşesc, independenţa şi suveranitatea patriei”.

În finalul acestui material îmi permit să amintesc că peste toate acestea aduse în acest comentariu pluteşte umbra acestui flagel numit pandemie. Cât este de reală sau de artificială pandemia las la latitudinea cititorilor să se pronunţe, cât şi asupra celorlalte aspecte pe care le-am prezentat în rândurile de mai sus.

PS: Ce crede clasa politică de la noi despre retragerea forţelor armate ale SUA şi implicit a celor 675 de militari români din Afganistan şi începerea unor exerciţii militare în bazinul Mării Negre? Dar despre faptul că rezerviştii români au fost contactaţi? Nu cumva indică faptul că se aude în apropriere un zăngănit de arme?