2 decembrie 2021

Ziua Internaţională a Dunării

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Cu prilejul Zilei Internaţionale a Dunării/Danube Day, marţi, 29 iunie 2021, începând cu ora 9,00, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia va oferi publicului, pe pagina de Facebook şi pe profilul instituţional de pe YouTube, scurtmetrajul ŤBrăila, cel mai mare port al Dunării maritime/Brăila, il piu grande porto sul tratto marittimo del Danubioť, documentar realizat de Muzeul Brăilei ŤCarol Iť.

Brăila a fost cel mai mare port românesc la Dunăre, precum şi terminalul secţiunii maritime a celui de-al doilea cel mai mare fluviu din Europa ca întindere şi debit hidrografic. Brăila beneficiază de aşezarea favorabilă pe cursul fluviului, în zona în care şenalul navigabil are o adâncime propice navigaţiei vaselor de transport de mare tonaj. Oraşul era cunoscut ca fiind Ťcel mai mare port de pe Dunăre şi punctul terminus al rutelor maritimeť. Prin urmare, a constituit o poartă de acces pe rutele de transport naval ce legau Europa Occidentală de cea Răsăriteană. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi până la Primul Război Mondial, Brăila a fost cel mai mare port românesc prin care se efectuau operaţiunile de export-import în cadrul comerţului exterior al spaţiului românesc, terminal fluvial şi maritim specializat în comerţul cu cereale. În port îşi aveau sediul numeroşi operatori economici, aici se găseau magaziile de cereale şi convergeau liniile de cale ferată conectate la reţeaua naţională, funcţionau neobosite elevatoarele, se semeţeau docurile şi pontoanele plutitoare şi se amenajase un modern cheu fluvial. În port activau numeroase companii de navigaţie, româneşti şi străine, atât fluviale cât şi maritime.

Ca orice alt port din lume, gazdă primitoare pentru toţi cei ce credeau în propria şansă de a-şi asigura un viitor prosper, Brăila era un univers multietnic şi multicultural. Nu a fost o excepţie nici în ceea ce privea împărţirea arealului urban între străinii naturalizaţi sau vremelnic aşezaţi în urbe şi autohtonii, români din Vechiul Regat şi cei originari din Ardeal. Printre factorii care au favorizat agregarea zonală a diverselor grupuri de locuitori, nu numai pe criterii etnice, ci şi în funcţie de activităţile şi statutul social, au fost planimetria urbană şi implementarea de către administraţia rusă de ocupaţie a unui inspirat plan urbanistic general, pus întocmai în practică de autorităţile locale. Rezultatul a fost un amfiteatru, ca o Ťsală de spectacoleť care deţine cea mai frumoasă Ťscenăť: Dunărea.

Românilor, care constituiau majoritatea locuitorilor oraşului, li s-au alăturat greci, italieni, germani, austrieci şi francezi, atraşi de condiţiile favorabile pentru desfăşurarea feluritelor activităţi economice profitabile, dar şi valuri de imigranţi care proveneau din zone aflate încă sub dominaţie otomană (bulgari, armeni), sau care se văzuseră nevoiţi să abandoneze locurile de origine ca urmare a persecuţiilor religioase, cum ar fi ruşii de rit vechi (lipovenii) şi evreii. Diferitele etnii care locuiau în Brăila s-au aşezat în poziţii strategice în urbe: grecii lângă Dunăre, evreii au ocupat o mare parte din zona centrală, cea mai bună zonă comercială, alături de comercianţii şi meseriaşii români, armeni şi bulgari, iar lipovenii (ruşi din zona Odessa şi Tulcea) au întemeiat un sat în hinterlandul oraşului.

Pentru a-şi păstra şi promova identitatea culturală, cei care s-au stabilit la Brăila s-au organizat în comunităţi etnice, în cadrul cărora solidaritatea şi disponibilitatea faţă de membrii şi coreligionari reprezentau o constantă. Astfel, au construit lăcaşuri de cult, au fondat propriile şcoli şi biblioteci, şi-au promovat limba în ziare şi reviste publicate de tipografii deţinute de reprezentanţii diferitelor grupuri etno-culturale, au iniţiat asociaţii culturale sau politice, fiecare cu specificul său, toate auto-gestionate şi finanţate din fonduri private puse la dispoziţie de membrii comunităţii. Atmosfera cosmopolită a oraşului-port, în care diverse etnii coexistau paşnic şi armonios, îmbogăţind prin propria identitate viaţa socio-economică şi culturală a urbei, a transformat Brăila într-un creuzet al civilizaţiei moderne din România veacului al XIX şi de la începutul secolului XX, după cum o reliefează şi scurtmetrajul realizat de specialistele Muzeului judeţean brăilean, doamna Ghena Pricop, Şef Secţie Istorie, şi doamna muzeograf Gabriela Stoica.