Publicat: 20 Iunie, 2013 - 11:37
Agenţia ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) alături de Inspectoratul General pentru Imigrări marchează joi Ziua Mondială a Refugiatului, amintind faptul că deşi, într-un minut, o familie poate fi destrămată din cauza războiului şi a persecuţiei, tot aşa de repede, ea poate fi ajutată să-şi redobândească speranţa.   
 
În acest an, Ziua Mondială a Refugiatului este celebrată în România şi în lume prin derularea campaniei “O familie”, campanie ce aminteşte faptul că în spatele fiecărei statistici despre refugiaţi se regăsesc mame, taţi, fii şi fiice.
 
“O familie” subliniază impactul devastator al războiului şi persecuţiei asuprea familiilor dar, în acelaşi timp şi felul în care familiile de refugiaţi pot fi ajutate să înceapă o viaţă nouă, într-o ţara adoptivă precum România.
 
“Creşterea numărului de refugiaţi la nivel global se poate reflecta în creşterea numărului de persoane care solicită protecţie în Europa centrală, a declarat Peter Wijninga, Reprezentant UNHCR în România.  Deşi cifrele nu sunt ridicate în cazul României, odată ajunşi aici, refugiaţii au nevoie de sprijin pentru a se integra, pentru a se reuni cu familiile rămase acasă, acesta fiind de fapt primul past în a-şi reface viaţa” a mai spus Wijninga.  
 
Proiectul “Cel mai important lucru” lansat în cadrul campaniei de anul acesta, prezintă fotografii ale refugiaţilor împreună cu cel mai important lucru pe care l-au adus de acasă.  Pe măsură ce poveştile acestora se dezvăluie, apar la lumină şi deciziile uneori sfâşietoare pe care refugiaţii sunt nevoiţi să le ia atunci când fug pentru a-şi salva viaţa.  În această zi, sperăm ca publicul să  încerce să parcurgă, fie şi pentru doar câteva momente, aceeaşi drum dramatic, întrebându-se care este acel lucru, cel mai important, pe care l-ar lua cu ei. Proiectul este promovat în media şi oferă posibilitatea ca oricine doreşte să poată contribui prin postarea propriei fotografii pe Facebook sau prin răspândirea materialelor campaniei.
 
Ziua Mondială a Refugiatului este marcată în România printr-o serie de activităţi organizate de societatea civilă, Inspectoratul General pentru Imigrări şi Agenţia ONU pentru Refugiaţi. 
 
Pentru a celebra Ziua Mondială a Refugiatului, Inspectoratul General pentru Imigrări desfăşoară o serie de activităţii menite să promoveze cunoaşterea şi respectarea diversităţii culturale, etnice, lingvistice, sociale, precum şi a valorilor democratice, manifestări la care vor participa persoane refugiate afllate pe teritoriul României.
 Astfel, în cele şase Centre de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil din Timişoara, Galaţi, Rădăuţi, Şomcuta Mare, Giurgiu şi Bucureşti, administrate de Inspectoratul General pentru Imigrări, se vor organiza următoarele evenimente: 
competiţii sportive între echipe compuse din refugiaţi şi personalul Centrelor de cazare;
expoziţie de fotografie şi pictură tematică privind aspecte din viaţa persoanelor refugiate din ţara de origine, obiecte tradiţionale sculptate,  realizate de refugiaţii; 
excursii şi drumeţii cu multiple valenţe de cunoaştere şi informare, ce prilejuiesc familiarizarea cu valorile, tradiţiile şi obiceiurile româneşti;
participarea refugiaţilor la diverse activităţi desăşurate în cadrul comunităţii locale.
 
În 20 şi 21 iunie, UNHCR prezintă evenimentul public REFUGIU ŞI SUBZISTENŢĂ, Povestea mai multor călătorii, o proiecţie multimedia De Art Works Projects for Human Rights, ce conţine fotografie, muzică şi film, pe faţada clădirii istorice “Hanul Manuc”. 
În deschidere, începând cu orele 20.30 vor avea loc concerte de muzică africană cu Ikhaya Band - 20 iunie şi Gloria Band - 21 iunie. 
 
În fiecare an, pe 20 iunie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Refugiatului. Aceasta a început să fie oficiată, odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a Rezoluţiei 55/76, din 4 decembrie 2000.  
 
În complexitatea fenomenului migraţiei, există o distincţie clară între migrant şi refugiat. Migrantul alege să plece din ţara de origine, temporar sau definitiv, din motive de ordin economic, familial, social sau cultural, iar refugiatul este forţat să-şi părăsească ţara natală de cele mai multe ori din cauza unor stări conflictuale. Dealtfel, în cazul refugiaţilor, statele au obligaţia să le ofere protecţie împotriva returnării în ţara de origine, acces efectiv şi neîngrădit la procedura de azil, precum şi o serie de forme de asistenţă (materială, medicală, socială). Garantarea acestor drepturi derivă din Convenţia de la Geneva din 1951 şi Protocolul de la New York din 1967, instrumente internaţionale pe care România le-a ratificat în anul 1991. După această dată, ţara noastră a început construirea treptată a unui sistem naţional de azil, în concordanţă cu obligaţiile asumate la nivelul comunităţii internaţionale.
 
Conform raportului „Global Trends 2012” publicat recent de către UNHCR, la finalul anului 2012,  peste 45,2 milioane de oameni se aflau în situaţii de deplasare, faţă de 42,5 milioane la finalul anului 2011. Cifrele includ şi 15,4 milioane de refugiaţi, 937.000 de solicitanţi de azil  şi 28,8 milioane de persoane forţate să se refugieze în interiorul graniţelor propriilor ţări. 
 
Cu un număr de 1,262 refugiaţi înregistraţi la sfârşitul anului 2012, România se află pe locul 5 din cele şapte ţări central-europene ce constituie Reprezentanţa Regională cu sediul la Budapesta.  Polonia a înregistrat cel mai mare număr de refugiaţi la finalul lui 2012 în timp ce Slovenia a găzduit cel mai mic număr de refugiaţi.  Polonia a avut  15,911 refugiaţi, Ungaria 4,054, Bugaria 2,288  şi Republica  Cehă 2,805 refugiaţi. Slovacia şi Slovenia au înregistrat cel mai mic număr cu 662 şi respectiv 176 refugiaţi. Aceste cifre reprezintă numărul de persoane care au primit statut de refugiat în ultimele două decenii şi care se mai aflau în ţările respective la finalul anul
 
Conform datelor statistice, din anul 1991 până în prezent, în România, un număr de 22738 persoane au depus cereri pentru acordarea unei forme de protecţie, dintre care 3988 au primit statul de refugiat sau protecţie subsidiară. Cei mai mulţi solicitanţi de azil provin din Irak, Somalia şi Sudan. În acest an a crescut semnificativ numărul cererilor de azil depuse de către cetăţenii sirieni având în vedere situaţia existenă în ţara de origine.