Publicat: 12 Octombrie, 2013 - 11:18
Share

Denumire oficială: Reino de España sau España (varianta scurtă)
Capitala şi principalele oraşe: Madrid (capitala), Barcelona, Valencia, Sevilla, Malaga, Zaragoza.
Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 594.782 km². 17 comunităţi autonome, 2 oraşe autonome (Ceuta şi Mellila), 50 de provincii, 3 posesiuni spaniole (Islas Chafarinas, Penon de Alhucemas, Penon Velez de la Gomera) pe coasta Marocului.
Populaţia: 47.1 milioane de locuitori (estimare din 2011)


Limba oficială: spaniola (español sau castellano). Limbi co-oficiale: catalana (català în Catalonia, Insulele Baleare şi Comunitatea valenciană), galiciana (galego în Galicia), basca (euskera în Ţara Bascilor), aranés (o variantă a occitanei) în Catalonia.
Ziua naţională: Ziua Hispanităţii, 12 octombrie, ziua când Cristofor Columb a ajuns în America.
Religie: romano-catolici – 94%, protestanţi şi alte religii – 6%.
Moneda naţională: Euro
Prefix telefonic internaţional: + 34
Scurt istoric: Imperiul Roman transformă teritoriul Spaniei în provincie romană, dominaţie care va dura şase secole. În 711-718, Spania este ocupată de arabi, iar în 1492, prin cucerirea ultimului oraş ocupat de mauri se încheie „la Reconquista” (procesul de recucerire). În 1462, căsătoria regilor catolici - Isabel de Castilla şi Fernando de Aragón - marchează începutul unei perioade de prosperitate, încununată de descoperirea Americii de către Cristofor Columb şi afirmarea hegemoniei Spaniei în Marea Mediterană. Secolele XVI şi XVII reprezintă apogeul Imperiului spaniol care, sub conducerea Casei de Habsburg, devine prima putere europeană şi mondială. Războiul de succesiune la tronul Spaniei (1701-1714) marchează finalul dinastiei de Austria şi venirea Bourbonilor. În 1873 se instaurează Prima Republică, care durează până în 1875, când este restaurată monarhia, iar Alfonso XIII este proclamat rege al Spaniei. În 1931, se instaurează a II-a Republică. Conflictele politice, economice şi sociale au culminat, la 18 iulie 1936, cu rebeliunea militară şi începutul războiului civil (1936-1939). La 1 octombrie 1936, generalul Francisco Franco Bahamonte îşi asumă conducerea statului şi a armatei, acesta fiind începutul unei dictaturi care a durat 40 de ani, perioadă în care viaţa politică a tării a fost marcată de scoaterea în afara legii a tuturor partidelor politice, cu excepţia Mişcării Naţionale.
În 1975, odată cu moartea lui Franco, este reinstaurată monarhia şi pe tronul Spaniei urcă regele Juan Carlos I de Bourbon. Tânărul monarh este unul din principalii susţinători ai procesului de schimbări către un sistem democratic de inspiraţie occidentală, bazat pe o reformă politică moderată şi având ca punct de plecare legislaţia franchistă. Primele alegeri democratice au loc în iunie 1977 şi sunt câştigate de Uniunea Centrului Democratic - UCD. În 1982, Spania este admisă în NATO, iar în 1986 aderă la UE.

Informaţii politice
Forma de guvernământ: monarhie constituţională
Şeful statului: M.S. Regele Juan Carlos I (din 22 noiembrie 1975). Prinţ Moştenitor Felipe.
Preşedintele guvernului (Primul ministru): Mariano Rajoy (din decembrie 2011)
Ministrul afacerilor externe: José Manuel García Margallo (din decembrie 2011)
Situaţia politică internă: Guvernul de centru-dreapta, instalat după alegerile legislative anticipate din iunie 2011, este condus de Mariano Rajoy şi este sprijinit în Parlament de o majoritatea absolută a Partidului Popular. Pentru prima dată în guvernarea democratică (post 1978), socialiștii (PSOE) nu deţin majoritatea din legislativ. Strategia de guvernare adoptată de Președintele Rajoy este dezvoltată pe câteva axe principale: reforma muncii, stabilitatea bugetară, reforma sistemului financiar, controlul deficitului și consolidarea fiscală.
Parlamentul: (Las Cortes Generales) este bicameral, cu un mandat de patru ani. În Parlamentul actual sunt reprezentate 13 formaţiuni politice.
Congresul Deputaţilor are 350 de membri. Deputaţii sunt aleşi din fiecare provincie în baza reprezentării proporţionale. Partidul Popular (PP), de centru-dreapta deţine 186 de locuri, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), de centru- stânga, ocupă 110 locuri, alte partide – 47de locuri.
Preşedinte: Jesús Maria Posada Moreno (PP).
Senatul este compus din 266 de membri, cu atribuţii mai limitate decât ale deputaţilor atât în plan legislativ, cât şi în ceea ce priveşte controlul guvernului. Preşedinte: Pío García Escudero (PP).

Profil socio-economic

După aderarea la UE, în 1986, Spania a devenit unul dintre importanţii investitori mondiali. În ceea ce priveşte comerţul cu mărfuri, Spania este pe locul 17 la export şi pe locul 12 la import, la nivel mondial; la servicii: pe locul 7 la export şi pe locul 9 la import. Ponderea principală a fluxului comercial extern o ocupă statele din America Latină şi statele membre UE, cei mai importanţi parteneri fiind Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie şi Portugalia. Alţi partneri importanţi sunt SUA, Japonia, Coreea de Sud, Turcia şi Elveţia. Pentru contracararea efectelor crizei economico-financiare, guvernul spaniol a adoptat măsuri de reformă pe plan economic, vizând stabilitatea bugetară şi corectarea deficitului public.

Situaţia economică şi socială:

Produsul Intern Brut: a scăzut în 2012 cu 1,4%
Deficit public: circa 6,7% din PIB
Inflaţie: 2,7% (februarie 2013)
Şomaj: 26%, (decembrie 2012), cu un nivel ridicat în rândul tinerilor.
Principalele ramuri industriale: metalurgia, industria cimentului, industria chimica, construcţii navale, autovehicule, echipamente electronice, maşini şi echipamente grele, material rulant, echipamente electrice si electrotehnice, industria alimentara, industria textilă şi a confecţiilor textile, articole din piei şi blănuri naturale, încălţăminte, industria hârtiei, activităţi editoriale, industria de jucării, industria de prelucrare a tutunului.
Afaceri europene:
Spania a devenit membră a Comunităţilor Europene la 1 ianuarie 1986, cererea de aderare fiind depusă în 1977. Aderarea la UE a condus la reducerea diferenţelor de dezvoltare şi de nivel de trai între Spania şi ţările membre. Spania a fost nevoită să opereze ajustări structurale profunde, în special restructurare industrială şi reorientarea către sectorul serviciilor. O alta consecinţă a dobândirii statutului de membru UE o reprezintă şi consolidarea instituţiilor democratice. Spania este prima ţară din lume care a acordat dreptul la căsătorie şi la adopţie pentru cuplurile homosexuale.
Spania a deţinut Preşedinţia UE în 1989 (semestrul I), 1995 (semestrul II), 2002 (semestrul I) şi 2010 (semestrul I). Preşedinţia spaniolă din 2010 a îndeplinite două obiective majore: implementarea prevederilor Tratatului de la Lisabona, prin sprijinirea noilor instituţii create, şi coordonarea economică a statelor membre UE pentru a demara procesul de recuperare economică.
Domenii de interes pentru Spania în cadrul UE: cercetare şi dezvoltare, politica agricolă comună, politica de coeziune, justiţie şi afaceri interne (migraţie ilegală şi trafic de persoane), energie şi schimbări climatice, politica externă.
Reprezentarea în instituţii europene:
Comisia Europeană: Joaquín Almunia, vice-preşedinte, comisar pentru concurenţă
Consiliul European: 27 voturi
Parlamentul European: 54 europarlamentari
Comitetul regiunilor: 21 reprezentanţi
Comitetul Economic şi Social European: 21 reprezentanţi
Relaţii internaţionale:
Politica externă spaniolă este subsumată combaterii efectelor crizei economice, prin politici de atragere de investiţii şi consolidarea credibilităţii economice a Spaniei.
Politica externă spaniolă urmăreşte consensul în relaţiile internaţionale şi întărirea instituţiilor internaţionale, precum ONU, pentru a putea răspunde riscurilor globale. De la momentul aderării la UE, la 1986, Spania s-a implicat activ în problematicile europene. Relaţiile cu America Latină şi cu SUA, Orientul Mijlociu, nordul Africii, cu economiile emergente din Asia şi combaterea sărăciei se înscriu, totodată, între obiectivele diplomaţiei spaniole.
Spania a deţinut un rol activ în ansamblul eforturilor internaţionale pentru pace, recent în Libia, Somalia, Liban şi Afganistan.
Spania este stat membru al UE, NATO, ONU, OSCE, Consiliul Europei.

Relaţii bilaterale

Prezentare generală: Legăturile tradiţionale dintre România şi Spania, popoare cu profunde afinităţi istorice şi de latinitate, s-au relansat şi s-au extins în condiţiile democraţiei. Relaţiile româno-spaniole sunt foarte bune, bazate pe o strânsă cooperare la nivel european, în domenii de interes comun precum viitorul Europei, energia, mediul, sau vecinătatea estică. Totodată, experienţa Spaniei reprezintă o sursă de inspiraţie valoroasă pentru România în multe domenii, inclusiv în ceea ce priveşte atragerea şi gestionarea fondurilor europene. În ultimele două decenii, caracterul distinctiv al relaţiile bilaterale a fost potenţat şi de prezenţa pe teritoriul spaniol a unei semnificative comunităţi româneşti.
Spania a recunoscut independenţa de stat a României la 12 aprilie 1880. Relaţiile diplomatice între România şi Spania au fost stabilite la 23 iunie 1881. La 4 aprilie 1946, guvernul român a rupt relaţiile diplomatice cu guvernul generalului Franco. La 22 mai 1946, guvernul român a recunoscut guvernul Spaniei în exil. La 5 ianuarie 1967, a fost semnat, la Paris, Acordul privind înfiinţarea de reprezentanţe consulare şi comerciale în cele două capitale, conduse de miniştri plenipotenţiari. La 21 ianuarie 1977, s-au restabilit relaţiile diplomatice la nivel de ambasadă şi s-au acreditat ambasadori rezidenţi în capitalele celor două ţări. În 2011, au fost aniversaţi 130 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice româno-spaniole.
De menţionat vizitele, în România, a MS regele Juan Carlos I, în 2003, şi a Prinţului moştenitor Felipe de Asturias, în 2009, precum şi vizitele în Spania, a Primului ministru, în 2006, şi a Preşedintelui României, în 2007.
Ritmicitatea contactelor politico-diplomatice din ultimii ani, atât la nivel înalt, cât şi la nivelul miniştrilor sectoriali, prezenţa în creştere a investitorilor spanioli în economia românească şi semnificativa prezenţă a comunităţii româneşti în Spania denotă raporturile privilegiate dintre România şi Spania, care au intrat, astfel, într-o nouă etapă.
 

Reprezentare diplomatică

Misiuni ale României:
Ambasada României în Regatul Spaniei: ambasador extraordinar şi plenipotenţiar domnul Ion Vîlcu, şi-a prezentat scrisorile de acreditare la 10 ianuarie 2012.
Consulate Generale ale României în Regatul Spaniei

Barcelona
consul general – Geanina Boicu
circumscripţie consulară: Catalonia şi Insulele Baleare
Sevilla
consul general – Manuel Pleşa
circumscripţie consulară: Andalucia, Murcia, oraşele autonome Ceuta şi Melilla
Bilbao
consul general – Monica Ştirbu
circumscripţia consulară: Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia

Consulatele României în Regatul Spaniei

Castellón
consul - Radu Cătălin Mardare
Zaragoza
consul – Alexandru Steriu
circumscripţia consulară: Comunitatea Autonomă Aragon
Ciudad Real (din 2009)
consul - Liviu Popa (funcţionează din noiembrie 2009)
circumscripţia consulară: regiunile Castilla La Mancha, Extremadura
Birou consular
Almeria (din 2009): viceconsul - Florenţa Ciobotaru
circumscripţia consulară Provincia Almeria

Consulate Onorifice ale României în Regatul Spaniei

Murcia: consul onorific - José David Perez Perez
Pamplona: consul onorific – Javier Taberna Jimenes

Misiuni în România:
Ambasada Regatului Spaniei în România: Ambasadorul Regatului Spaniei la Bucureşti este Estanislao de Grandes Pascual, care şi-a prezentat copiile scrisorilor de acreditare la 5 mai 2009.

La 30 noiembrie 2012, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Spania a fost de 2182,00 mil euro, in scadere cu -1.06% fata de 30 noiembrie 2011. Spania are o pondere de 2,36 % din totalul comerţului exterior al României.
Exportul a fost de 1047,17 mil euro şi a înregistrat o crestere de 1,50% faţa de aceeasi perioada a anului 2011, avand o pondere in totalul exportului romanesc de 2,50%;
Importul a fost de 1134,83 mil euro înregistrând o scadere de -3,31% faţa de importurile realizate in aceeasi perioada a anului 2011, avand o pondere in totalul importului romanesc de 2,24% ;
Soldul balanţei comerciale a fost de -87,65 mil. euro, favorabil parţii spaniole, dar redus fata de aceiasi perioada din 2011, cand a fost de – 142,00 mil. Euro.

Structura schimburilor comerciale

Primul semestru al anului 2012 s-a caracterizat prin menţinerea interesului de afaceri al unor mari grupuri industriale spaniole, atât pentru continuarea prezenţei în România, cât şi pentru dezvoltarea unor noi proiecte de investiţii, cu precădere în domeniile energiilor regenerabile, infrastructurilor rutiere, construcţii, producţia de componente pentru industria aeronautică, biocombustibili etc.
Export: produse ale regnului vegetal, maşini şi echipamente electrice, vehicule şi echipamente de transport, materiale plastice, cauciuc, materiale textile .
Import: maşini şi echipamente electrice, vehicule şi echipamente de transport, animale vii, materiale textile, produse ale industriei chimice.
În structura investiţiilor spaniole în România, un loc important l-a ocupat sectorul imobiliar, preferat pentru beneficiile mari oferite pe termen scurt şi mediu, care din cauza crizei a înregistrat scăderi semnificative. Alte domenii de interes sunt: infrastructura, sectorul energetic (îndeosebi cel producător de energie regenerabilă), agricultura, turismul şi unele ramuri industriale (prelucrarea lemnului, industria chimică, sectorul de piese auto, industria textilă, industria alimentară, etc.).
Principalii investitori spanioli în România: Campofrio (produse alimentare), grupul Fadesa (prelucrarea lemnului), Nubiola (produse chimice), General Trade Investment (prelucrarea lemnului), Panipat (produse de patiserie), Elche (încălţăminte), grupul Coren (produse alimentare), Enaco (produse alimentare), Piexim (gresie-faianţă).
Iberdrola Renovables, unul din cei mai mari producători în domeniul energiei eoliene, construieşte, în perioada 2011-2017, "Complexul Eolian Dobrogea", un important proiect de energie regenerabilă.

Cultură şi educaţie:
Relaţiile culturale româno – spaniole au fost fondate şi dezvoltate mai ales în baza afinităţilor lingvistice între cele două state. Cele două centre culturale – Centrul Cultural Spaniol Cervantes (1995) şi Institutul Cultural Român din Madrid (2006) dezvoltă programe ample de promovare culturală în statele partenere.
Începând cu anul 2007, se derulează în unităţi şcolare din Regatul Spaniei Cursul de limbă, cultură şi civilizaţie românească (LCCR). În anul şcolar 2012-2013, un număr de 57 de profesori români predau în 280 de unităţi şcolare din 11 comunităţi autonome din Spania (Andalucia, Aragon, Castilia - La Mancha, Catalunia, Comunitatea Valenciană, La Rioja şi Madrid, Asturia, Cantabria, Navarra şi Murcia). Numărul total de elevi este de 5500.
În România funcţionează lectorate în cadrul Universităţilor din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Craiova, Constanţa. Reţea de lectorate în Spania: Sevilla şi Granada.

Alte domenii de cooperare sectorială: În domeniul justiţiei, cooperarea dintre cele două state se desfăşoară, din 2007, în baza instrumentelor juridice ale UE, precum şi a convenţiilor multilaterale adoptate sub egida Consiliului Europei, a Conferinţei de la Haga de Drept Internaţional Privat şi a ONU şi a tratatelor bilaterale. Cooperarea judiciară bilaterală se desfăşoară în condiţii foarte bune. Cele două ministere de resort au derulat programe de îmbunătăţire a activităţii sistemului penitenciar, de consolidare a capacităţii instituţionale de luptă împotriva corupţiei şi de îmbunătăţire a justiţiei pentru minori în România.
În domeniul afacerilor interne există o foarte bună cooperare, atât în planul dialogului politic, cât şi în plan operativ. Priorităţile de acţiune au vizat prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, combaterea migraţiei ilegale, a traficului de fiinţe umane, controlul eficient al frontierei.
Între România şi Spania s-au dezvoltat relaţii de colaborare la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, în special în localităţile unde trăiesc comunităţi româneşti.
În domeniul muncii au fost semnate o serie de documente care au contribuit la extinderea cooperării bilaterale, în special a cooperării administrative în scopul optimizării circulaţiei forţei de muncă.

Comunitatea românilor din Spania:

Românii care trăiesc în Spania reprezintă 17,35% din totalul străinilor înregistraţi în această ţară, fiind cea mai numeroasă comunitate de străini de pe teritoriul spaniol. Comunităţile autonome cu cei mai mulţi români înregistraţi sunt Madrid, Comunitatea Valenciană, Andalucia, Catalonia, Castilla-La Mancha. S-au constituit peste 100 de asociaţii de români în Spania şi se remarcă două federaţii - FEDROM (Federaţia Asociaţiilor Româneşti din Spania) şi FADERE (Federaţia Asociaţiilor Româneşti din Europa).
Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, condusă de Preasfinţitul Timotei Lauran, întronizat la 25 mai 2008, la Alcalá de Henares (Comunitatea Madrid), a fost înfiinţată în noiembrie 2007, în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Paris.
În Spania există în prezent peste 60 de parohii ortodoxe. Parohia din Madrid are o vechime de peste 30 de ani, fiind recunoscută de statul spaniol în 2004.
Condiţii de muncă
Accesul la piaţa muncii spaniole se menţine restricţionat până la 31 decembrie 2013. Începând cu 1 ianuarie 2014, autorităţile spaniole au transmis asigurări că vor liberaliza complet piaţa muncii pentru cetăţenii români.

Cetăţenii români nu au nevoie de viză pentru a călători în Spania.
Intrarea în Spania este permisă cu paşaportul sau cartea de identitate valabile.