Scurtă istorie a Guvernelor conduse de Emil Boc

Din 22 Decembrie 2008 Emil Boc a luat România în proprile mâini. La început a promis marea cu sarea. Faptele ulterioare ne-au arătat însă altceva, iar unele lucruri făcute de Executivul Boc au devenit recorduri absolute în materie de politică în România. Unul dintre exemple este că, deşi a fost demis în Octombrie anul trecut, acelaşi premier a fost desemnat de preşedintele Traian Băsescu pentru formarea unui alt cabinet in Decembrie. Este, aşadar, primul guvern de după decembrie '89 care a fost demis, iar astăzi se confruntă, după mai bine de un an cu aceeaşi atitudine din partea Opoziţiei. Astăzi parlamentarii adversi ar putea demite pentru a doua oară un guvern condus de acelaşi premier.

Guvernul Boc 1 este primul Guvern din România care a fost demis prin moţiune de cenzură, moţiune depusă de Opoziţie (PNL şi UDMR) şi votată în 13 Octombrie 2009. Din 13 Octombrie 2009, când a fost demis prin moţiune de cenzură, a continuat să funcţioneze interimar, fiind obligat să îndeplinească „numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern”.

16 Decembrie 2008 - După retragerea premierului-desemnat Theodor Stolojan, preşedintele Traian Băsescu îl desemnează pe Emil Boc, preşedintele partidului care are cele mai multe mandate în parlament să formeze Guvernul.

19 Decembrie 2008 - Premierul desemnat Emil Boc anunţă componenţa noului cabinet, format din primul ministru, un vice-prim-ministru şi 18 miniştri.

20 Decembrie 2008 - Toţi miniştrii sunt validaţi de comisiile de specialitate ale Parlamentului.

22 Decembrie 2008 - Noul guvern primeşte votul de învestitură din partea Parlamentului (324 'pentru' şi 115 'împotrivă'). Guvernul se baza pe voturile membrilor grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal şi ale Alianţei PSD-PC.

22 Decembrie 2008 - Membrii guvernului condus de Emil Boc depun jurământul de credinţă în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu.

2 Octombrie 2009 - Membrii guvernului din partea PSD au demisionat în bloc din Guvern.

13 Octombrie 2009 - Guvernul este demis prin moţiunea de cenzură depusă de PNL şi UDMR.

Din primele luni de mandat, au apărut probleme la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor. După ce ministrul Gabriel Oprea l-a numit pe chestorul Virgil Ardelean în funcţia de director al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, Partidul Social Democrat, din care făcea parte Oprea, i-a retras acestuia sprijinul politic, deoarece numirea lui Ardelean nu a fost făcută cu acordul conducerii partidului. Oprea a demisionat la 14 Ianuarie 2009 din funcţia de ministru, în ciuda protestelor organizaţiei PSD Ilfov. El şi-a apărat acţiunile, spunând că „nu a acceptat să intre în minister şi să ocupe funcţii importante oameni impuşi pe alte criterii decât competenţa”.

Gabriel Oprea a fost înlocuit la 20 Ianuarie de Liviu Dragnea la conducerea MAI, dar şi acesta a demisionat după doar 13 zile, motivând că fondurile alocate Ministerului pentru anul 2009 sunt insuficiente pentru realizarea proiectelor asumate. Dupa demisia lui Dragnea, ministru al internelor a devenit vicepremierul Dan Nica.

Tot ministerul Internelor a fost generatorul următoarei crize politice majore. Ministrul Dan Nica a declarat, la 25 Septembrie 2009, la Craiova, că alegerile prezidenţiale ce urmau ar putea fi fraudate şi că deja nu se mai poate închiria niciun autocar pentru data de 22 Noiembrie 2009, ziua alegerilor, cu referire la posibila fraudare organizată prin vot multiplu la mai multe secţii de votare, anunţând că autocarele folosite în acest scop vor fi confiscate. Afirmaţiile sale au fost infirmate de presă, iar apoi primul ministru Emil Boc l-a făcut pe Nica răspunzător de creşterea infracţionalităţii în România în perioada sa de mandat şi a propus revocarea sa. Dan Nica a continuat să fie susţinut de PSD, care a refuzat să propună un înlocuitor, şi, după ce preşedintele a semnat decretul de revocare, acest partid s-a retras de la guvernare, toţi miniştrii săi fiind înlocuiţi în guvern cu interimari de la PD-L.

Guvernul Emil Boc (2) este consiliul de miniştri care guvernează România din 23 Decembrie 2009, când a primit votul de învestitură din partea Parlamentului.

Coaliţia care susţine acest guvern este formată din Partidul Democrat Liberal, Uniunea Democrată Maghiară din România şi Uniunea Naţională pentru Progresul României, partid format în jurul unor parlamentari independenţi care au demisionat sau au fost demişi din partidele ce i-au susţinut la alegerile din 2008.

După alegerile legislative din 2008, niciun partid nu a obţinut suficiente mandate pentru a forma singur guvernul. O coaliţie între Partidul Social Democrat (PSD) şi Partidul Democrat-Liberal (PD-L) a susţinut imediat după alegeri un guvern condus de Emil Boc. În preludiul alegerilor prezidenţiale din 2009, PSD s-a retras de la guvernare şi guvernul Boc a fost demis prin moţiune de cenzură. Campania electorală a acestor alegeri s-a suprapus peste această criză politică, criză care, alături de cea economică, a constituit principala temă de dezbateri în campanie. Candidatul PSD, Mircea Geoană, a propus în campania electorală o coaliţie cu PNL şi UDMR cu un guvern condus de Klaus Johannis, dar Traian Băsescu a fost reales cu propunerea sa pentru o guvernare de dreapta. Un prim candidat la funcţia de prim ministru propus de Băsescu, Lucian Croitoru, fusese respins de parlament, iar candidatura lui Liviu Negoiţă era la acel moment îngheţată în legislativ. După ce propunerea de intrare la guvernare alături de PD-L adresată PNL a fost refuzată, preşedintele a mediat o coaliţie a PD-L cu UDMR, minorităţile naţionale şi grupul parlamentarilor independenţi. Liviu Negoiţă şi-a depus mandatul, iar Emil Boc a fost propus pentru un nou mandat de premier şi a fost validat la 23 Decembrie 2009. Parlamentarii independenţi au format mai târziu Uniunea Naţională pentru Progresul României, formaţiune politică cu orientare declarată de centru-stânga.

Guvernul a venit la putere după o criză politică prelungită, coroborată cu efectele unei crize economice. Pentru echilibrarea bugetului, guvernul român avea nevoie de o tranşă a unui împrumut de la Fondul Monetar Internaţional, instituţie care, însă, a blocat această tranşă până la adoptarea bugetului pe anul 2010, buget care a intrat în dezbaterea Parlamentului la scurt timp după învestitura guvernului. Deşi politica guvernului a fost menţinerea cotei unice de impozitare, ministrul de finanţe, Sebastian Vlădescu, s-a opus oricărei încercări de a reduce contribuţiile la Asigurările Sociale şi alte obligaţii fiscale, promiţând însă că 2010 „va fi primul an în care renaşte speranţa”.

Vlădescu, de acord cu ministrul muncii, Mihai Şeitan, au propus şi impozitarea şi încasarea de contribuţii la asigurările sociale din contractele pentru drepturi de autor; vicepremierul Markó a afirmat în legătură cu această propunere că oamenii care produc creaţii culturale trebuie să fie protejaţi de vitregiile unei economii în criză, dar că măsura ar putea ajuta la plata pensiilor celor care au practicat profesii libere; ministrul culturii Kelemen s-a opus şi el acestei propuneri.

Bugetul pe anul 2010 a fost prima grijă a guvernului după investitură, deoarece adoptarea sa era deja în întârziere. El a fost adoptat în ziua de 15 ianuarie 2010 şi a fost un buget de austeritate, în condiţiile scăderii drastice a încasărilor bugetare din cauza crizei economice. În scopul echilibrării bugetului, s-a renunţat la reducerea de impozit a microîntreprinderilor (care trebuia să plătească un impozit de 3%), acest impozit aplicat microîntreprinderilor fiind adus la nivelul cotei unice de 16%.

Pe termen mai lung, ministrul Finanţelor a propus şi schimbarea schemei de impozitare a proprietăţilor imobiliare la valoarea lor reală, ceea ce ar duce la creşterea impozitelor locale.

Printr-o ordonanţă de urgenţă aplicabilă de la 1 iulie 2010, guvernul a impus noi impozite, lărgind baza de impozitare. Astfel, tichetele cadou, de masă, de creşă şi de vacanţă, precum şi plăţile compensatorii au fost asociate salariului şi impozitate; cotele de cheltuială forfetară acordate veniturilor din dreptul de autor s-au înjumătăţit; s-au impus impozite pe veniturile din dobânzi; cota de impunere anticipată pentru tranzacţiile cu valută la termen a fost crescută de la 1% la 16%, iar cea pentru câştigurile din jocuri de noroc a fost stabilită la 25%. De asemenea, guvernul a impus taxe locale suplimentare pe care trebuie să le plătească cei care deţin mai mult de o clădire, impozit care creşte progresiv cu cât sunt deţinute mai multe clădiri în afara celei de domiciliu.

Pe 27 Aprilie 2010, o delegaţie de la FMI a vizitat România pentru a evalua acordul stand-by încheiat între această ţară şi instituţia financiară şi pentru a decide dacă va elibera sau nu a cincea tranşă a acestui împrumut. Delegaţia şi-a prelungit şederea până la 9 mai, timp în care a avut mai multe întâlniri cu guvernul şi cu opoziţia. Delegaţia a constatat că, în condiţiile continuării recesiunii, deficitul bugetar al României este mai mare decât cel asumat în acordul stand-by şi a cerut guvernului echilibrarea acestuia. La început, au circulat zvonuri privind o creştere a cotei unice de impozitare sau a taxei pe valoarea adăugată, dar preşedintele Traian Băsescu a intervenit şi a cerut guvernului reducerea cheltuielilor bugetare, începând cu pensiile şi cu fondul de salarii pentru instituţiile finanţate de la buget. Emil Boc a anunţat, în final, un pachet de măsuri de austeritate, printre care reducerea cu 15% a ajutoarelor sociale, inclusiv a pensiilor, eliminarea primelor din sistemul bugetar (denumite al treisprezecelea salariu), reducerea fondului de salarii din sistemul bugetar din anul 2011, eliminarea scutirii de impozitare a specialiştilor din domeniul tehnologiei informaţiei, reducerea cu 25% a salariilor din companiile de stat şi impozitarea progresivă a proprietăţilor imobiliare.

Deşi s-a confruntat cu proteste sindicale ale angajaţilor din sectorul bugetar şi ale pensionarilor, şi a făcut unele concesii, guvernul a promovat prin asumarea răspunderii un pachet de măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare. Prin acest pachet, guvernul a redus salariile angajaţilor din sistemul bugetar cu 25% şi pensiile cu 15%; guvernul a menţinut salariul minim pe economie la acelaşi nivel (600 de lei), pensia minimă garantată şi venitul minim garantat pe o perioadă de 7 luni, până la 31 decembrie 2010; alte măsuri de restructurare a administraţiei ar urma să permită creşterea salariilor din anul următor. Opoziţia a depus o moţiune de cenzură, care însă nu a fost adoptată de parlament, în ciuda unor voturi date în favoarea ei chiar de unii membri ai coaliţiei de guvernare. Curtea Constituţională a declarat, însă, neconstituţionale articolele ce modificau cuantumul pensiilor, motivând decizia prin faptul că este afectat dreptul constituţional la pensie. Legea a fost modificată apoi în Parlament prin eliminarea pasajelor declarate neconstituţionale, fiind limitată la reducerea salariilor în sistemul bugetar. Pentru a compensa imposibilitatea economisirii de fonduri la bugetul de stat prin reducerea pensiilor, guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care a mărit taxa pe valoarea adăugată de la 19% la 24%.

Radu Berceanu, ministrul Transporturilor, a stabilit ca obiectiv construirea în 2010 a 101,46 km de autostrăzi, respectiv diferite porţiuni din autostrada A3, dar a avertizat că bugetul ministerului este redus, cele 10,8 miliarde de lei primite la începutul anului fiind insuficiente pentru derularea tuturor proiectelor. Pe lângă segmentele de autostradă ce urmează a fi date în folosinţă în 2010, guvernul a semnat la 18 Ianuarie 2010 contractul pentru construirea segmentului Comarnic–Braşov al acestei autostrăzi, prima porţiune de autostradă din România ce urma a fi construită în concesiune. Trei luni mai târziu, însă, la limita perioadei în care se putea renunţa la contract fără penalizări, concernul Vinci-Aktor, care câştigase licitaţia, a anunţat că nu a reuşit să atragă fonduri pentru demararea proiectului, şi astfel a fost nevoit să rezilieze contractul.

Guvernul a semnat un acord de împrumut cu Banca Europeană de Investiţii pentru construirea liniei de metrou Universitate–Drumul Taberei în Bucureşti şi a iniţiat un proiect de lege care trebuie aprobat de Parlament pentru începerea procedurilor de atribuire.

Ministrul Sănătăţii Attila Cseke a propus la începutul lui 2010 introducerea unei taxe pe produsele fast food, menită să finanţeze programe de sănătate şi investiţii în infrastructura sistemului sanitar şi, pe termen lung, să descurajeze consumul de produse alimentare nesănătoase. Propunerea s-a concretizat prin lansarea în dezbatere publică a unui proiect de lege în acest sens, care întâmpină opoziţie din partea patronatelor din industria alimentară. În martie 2010, Partidul Naţional Liberal, de opoziţie, a depus o moţiune simplă împotriva ministrului sănătăţii, moţiune intitulată La sănătate nimic nu e sănătos, prin care a cerut alocarea unui procent de cel puţin 6% din Produsul Intern Brut acestui minister, precum şi depolitizarea managementului instituţiilor din subordinea sa. La dezbaterea acestei moţiuni, ministrul Cseke a acuzat unele zvonuri care derutau dezbaterea publică asupra proiectului taxării alimentelor nesănătoase şi a mulţumit opoziţiei liberale pentru susţinerea acestui proiect.

În vederea reducerii risipei de fonduri bugetare, ministrul Cseke a promovat o ordonanţă de urgenţă prin care se reglementau concediile medicale, astfel încât ele să nu mai poată fi acordate abuziv. Ordonanţa prevede amenzi pentru acordarea de concedii medicale fără justificare şi măsuri de control ale persoanelor aflate în astfel de concediu şi a început să fie aplicată din luna iunie 2010.

La început de mandat, guvernul Boc s-a pronunţat pentru continuarea programului Prima Casă, program iniţiat de executivul anterior, cu scopul de a uşura achiziţia unei prime locuinţe de persoanele care nu au fost niciodată proprietari şi de a ajuta industria de construcţii de locuinţe. În noua guvernare, programul urmează să se orienteze exclusiv către imobilele nou construite.

Ministrul Dezvoltării Regionale, Elena Udrea, a propus ca locuinţele ANL să fie vândute chiriaşilor la preţuri sub cele ale pieţei pentru ca banii obţinuţi să se investească în infrastructură urbană şi în reabilitarea blocurilor vechi. Acelaşi ministru doreşte ca începând cu a doua jumătate a anului 2010 să demareze un proiect de construire de locuinţe pentru profesioniştii ce doresc să activeze în mediul rural.

Ministrul Culturii Hunor Kelemen şi-a propus ca în fiecare municipiu să existe cel puţin un cinematograf funcţional; deşi bugetul pe primul an de guvernare este unul de austeritate şi nu permite realizarea acestui scop, ministrul a declarat că parteneriatele locale ar putea pune acest proiect în mişcare.

Ministrul de Externe Teodor Baconschi s-a pronunţat la începutul mandatului pentru o „reinventare” a relaţiei cu Federaţia Rusă, afirmând că relaţiile internaţionale nu pot fi definite în termenii declaraţiilor inflamatoare din campania electorală şi pronunţându-se pentru o revenire la pragmatism. Un alt obiectiv al politicii externe este aderarea României la spaţiul Schengen în 2011, proces în care Baconschi a identificat întârzieri pentru care a acuzat electoralismul şi criza politică.

După cum a arătat preşedintele Traian Băsescu, aflat la începutul celui de-al doilea mandat în funcţie, relaţiile cu Republica Moldova sunt un punct important în politica externă a României, schimbările politice din această ţară fiind o premisă bună pentru îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale. Prima vizită în străinătate a preşedintelui în noul mandat a fost cea efectuată în Republica Moldova, în perioada 26 – 27 Ianuarie 2010, aşa cum a fost cazul şi în primul său mandat, dar de această dată Traian Băsescu a mers la Chişinău însoţit de mai mulţi membri ai guvernului, inclusiv şase miniştri.

În perioada premergătoare acestei vizite, Ministrul de Externe Baconschi a organizat la Bruxelles un grup informal de „prieteni ai Moldovei” cu scopul de a implica mai activ Uniunea Europeană în problemele acestui stat aflat în imediata sa vecinătate. Acelaşi ministru a mai declarat în mai multe rânduri că Republica Moldova este „proiectul de suflet” al României şi, la lansarea cărţii Cominternul de Gheorghe Cojocaru, a arătat că moldovenismul este „un construct etnic şi geopolitic artificial”, ale cărui „efecte nocive şi daune colaterale se văd şi astăzi în Republica Moldova”.

În cadrul vizitei din ianuarie 2010, România s-a angajat pentru sprijinul integrării europene a Republicii Moldova, printr-un ajutor economic de 100 milioane de euro şi a anunţat pregătirea conectării infrastructurii energetice şi a conductelor de gaze dintre cele două ţări. La această întâlnire s-a semnat acordul privind micul trafic de frontieră între cele două ţări, prin care cetăţenii rezidenţi în apropierea graniţei comune pot călători liber în regiunile apropiate din ţara vecină cu ajutorul unor permise valabile 2 ani (cu posibilitate de prelungire până la 5 ani) şi care se obţin folosind o procedură mai simplă decât vizele. Acordul a intrat în vigoare în ziua de 26 februarie 2010.

În Ianuarie 2010, România a decis suplimentarea trupelor trimise în Afganistan cu încă 600 de militari. Decizia a fost anunţată aliaţilor din NATO la conferinţa de la Londra pe tema Afganistanului, conferinţă ţinută în aceeaşi lună.

României i s-a propus în februarie 2010 de către Statele Unite participarea la un proiect militar defensiv prin care mai multe zone din Europa ar fi protejate împotriva unor posibile atacuri cu rachete balistice din Iran. Preşedintele Băsescu a anunţat, în urma unei şedinţe a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării că România acceptă amplasarea pe teritoriul său a unor sisteme de interceptare a rachetelor.

domeniu: 
categorie: