Combaterea violenței în familie și protejarea femeilor – o urgență socială și morală
Violența în familie rămâne, din păcate, una dintre cele mai grave probleme sociale ale României contemporane. În spatele ușilor închise, în tăcerea care doare, se consumă zilnic tragedii. Zeci de mii de femei trăiesc sub amenințare, înfricoșate, umilite sau rănite, iar uneori, aceste abuzuri sfârșesc în drame care zguduie întreaga societate.
Datele oficiale arată fără echivoc că majoritatea covârșitoare a victimelor violenței domestice sunt femei, iar numărul cazurilor raportate este într-o continuă creștere. Această evoluție alarmantă nu poate fi privită cu indiferență, pentru că fiecare cifră din statistică reprezintă o viață marcată de teamă, o familie destrămată și un eșec al societății de a-și proteja membrii vulnerabili.
Realitatea este crudă. Deși legislația s-a îmbunătățit în ultimii ani, iar ordinul de protecție și intervențiile poliției au devenit instrumente mai eficiente, sistemul de sprijin rămâne fragmentat. În multe localități, victimele nu au unde să meargă după ce își părăsesc agresorul. Serviciile sociale sunt adesea depășite, adăposturile sunt insuficiente, iar consilierea psihologică nu este accesibilă pentru toți cei care au nevoie de ea. Violența domestică nu este doar o problemă individuală, ci o chestiune profund structurală, care necesită solidaritate, educație și o reacție unitară din partea tuturor instituțiilor statului.
Trebuie să recunoaștem că, în România, cultura fricii și a rușinii încă împiedică victimele să vorbească. De prea multe ori, femeile sunt judecate pentru suferința lor, în loc să fie ajutate.
Din această perspectivă, consider că avem nevoie de o schimbare de mentalitate și de o campanie națională de conștientizare, care să transmită un mesaj clar: violența nu este niciodată justificată, iar tăcerea nu protejează pe nimeni. Educația trebuie să devină un pilon esențial în combaterea violenței de gen, încă din școală, acolo unde se formează valorile și respectul pentru celălalt.
Totodată, cred că este nevoie de o reacție instituțională mai rapidă și mai coerentă. Polițiștii, procurorii, asistenții sociali și cadrele medicale trebuie să fie instruiți pentru a gestiona aceste situații cu empatie și competență, iar procedurile administrative trebuie simplificate, astfel încât protecția victimelor să nu depindă de birocrație.
Trebuie să extindem rețeaua de adăposturi și centre de consiliere, să finanțăm programe de reintegrare socială pentru victime și să asigurăm sprijin financiar temporar pentru femeile care au curajul să se desprindă de agresor. De asemenea, este esențial ca agresorii să fie incluși în programe obligatorii de reabilitare și monitorizați pentru a preveni recidiva, pentru că scopul final al oricărei politici publice trebuie să fie nu doar pedepsirea, ci și, mai ales, prevenirea.
Violența în familie este o rană deschisă în conștiința noastră colectivă. Nu putem pretinde că suntem o societate dreaptă și solidară atâta timp cât, în casele noastre, femeile și copiii trăiesc sub teroare. Avem nevoie de o coordonare interinstituțională eficientă și de o voință politică neclintită pentru a transforma protecția victimelor într-o prioritate națională.
Combaterea violenței în familie nu este doar o chestiune de politică socială, ci un angajament moral și civic. Este un test al valorilor noastre, al respectului pentru viață și demnitate umană. Fiecare româncă trebuie să știe că statul este de partea ei, că legea o protejează și că nu este singură.
Este timpul să transformăm compasiunea în acțiune și să construim o Românie în care acasă să însemne siguranță, nu frică; iubire, nu groază; respect, nu umilință.
Deputat PSD Dâmbovița,
Georgeta-Carmen HOLBAN
Sursa foto Facebook Georgeta-Carmen HOLBAN
