În luna august, poporul coreean prieten sărbătorește „Chogukhaebangŭi nal”, cea de-a 76- a aniversare de la eliberarea Coreei de sub dominația japoneză
Marele Lider coreean, Kim IL Sung a călătorit în 1925 în China pentru a începe rebeliunea împotriva Japoniei. Forțele guerilei anti – japoneze au devenit „Armata Revoluționară a Poporului Coreean” o dată cu importanta bătălie de la Ponchobo. In cele din urmă, această mișcare a adus independența în țară după multe vărsări de sânge, totul sub directa îndrumare a lui Kim Il Sung, care a analizat în permanență situația revoluționară internă și dinamica evenimentelor internaționale.
După înfrângerea Japoniei și eliberarea Coreei, marile puteri, la inițiativa Statelor Unite, au avut în vedere o tutelă tripartită (Statele Unite, China, URSS) peste Peninsula Coreeană pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, în ciuda promisiunilor oficiale de independență făcute la Conferințele de la Cairo (noiembrie 1943) și de la Potsdam (iulie 1945). Ignorând profund realitățile coreene, marile puteri au impus, apoi, o diviziune artificială a țării în două zone. Din inițiativa Coreei de Sud și a sponsorului său american, divizarea peninsulei continua, din păcate, și astăzi. Pe 25 iunie 1950, a izbucnit un război între cele două state coreene cu intervenția armatei Statelor Unite sub acoperirea Organizației Națiunilor Unite. Nici astăzi, la peste cinci decenii de la încetarea focului, în urma refuzului persistent al Statelor Unite, nu a fost semnat niciun tratat de pace, iar peninsula coreeană este tot divizată.
Kim Il Sung a stabilit linia realizării eliberării țării prin eforturile proprii, nu prin ajutorul altora, pe baza ideilor Ciuce și a politicii Songun, stindarde sub care Coreea a putut avansa cu încredere pe drumul cel corect, fapt care intaraste și astăzi justetea cauzei sale.
Ciprian Pop
