Lecturi de weekend: Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată
În toamna anului 1918, când se desfășoară acțiune acestui scurt roman, gripa spaniolă atacă puternic Islanda, iar locuitorii capitalei Reykjavik trebuie să-și schimbe treptat obiceiurile de până atunci. Printre ei, tânărul de 16 ani, Mani Steinn, a cărui viață se împarte între mansarda în care locuiește, cinematograf (mut, desigur – și cât de sinistru se arată când lipsesc muzicanții) și străzile unde își oferă trupul contra bani. De altfel, romanul începe brusc, cu o asemenea scenă erotică homosexuală, care, în mod cert îi poate îndepărta pe unii cititori. Dar Mani Steinn, tobă de filme, este un tânăr îndrăgostit. Iubirea lui, Sola Gubd, o fată cu înfățișare de vedetă de film, seamănă cu Irma Vep din cel mai apreciat filme al epocii, Les Vampires, de Louis Feuillade, interpretată de nemuritoarea Musidor, film pe care băiatul îl vede la nesfârșit. Evidnet că e o dragoste imposibilă.
Pe măsură ce gripa avansează, cinematografele se golesc, lumea se împuținează și dispare de pe străzi și, culmea, mai erupe și un vulcan. Gripa se răspândește, se închid locurile despre care se crede că ar putea fi focare – cinematografele îndeosebi – se organizează activitatea spitalicească. „Ușile prăvăliilor nu se deschid și nu se închid – nimeni nu intră, nimeni nu iese din ele –, nimeni nu vine de la muncă, nimeni nu merge la muncă. Nimeni nu dă bună ziua și nimeni nu urează noapte bună.” E o perioadă de frământări pe toate planurile – sfârșitul calvarului ărimului război mondial, independența Islandei de Danemarca, după secole de apăsare.
Țapi ispășitor se găsesc ca întotdeauna: „Și odată ce doctorul s-a convins că cinematografele sunt responsabile de răspândirea bolii, reușește să aranjeze, prin conducerea Autorității pentru Sănătate Publică, să fie dezinfectate cu atenție și să fie făcut un anunț public: <<Astfel încât oamenii să stea și să se gândească cu atenție la ce fel de instituții sunt acestea, ce se petrece în ele și dacă e dezirabil să le viziteze.>> Pentru că doctorul Garibaldi se străduiește de multă vreme să-și avertizeze concetățenii în privința pericolelor mersului la cinematograf.”
Cartea a fost publicată în 2013, înainte ca orice recent semn de pandemie actuală să se fi întâlnit în lume și să fi cuprins întreaga planetă. Și fenomenul e descris viu, palpabil.
„Mánasteinn ne apare deopotrivă ca o alegorie despre societate şi sex şi ca o imagine fugară a unei epoci în care pandemia şi războiul ameninţau Islanda.” (Publishers Weekly)
Sjon – Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată. Traducere din limba islandeză și note de Ovio Olaru. Editura Polirom. 166 pag.
